Alegerea însoțitorului în viață

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Ighiel - 17 iunie 1979

Mă adresez, în primul rând, celor care ne-au prilejuit bucuria aceasta: mirelui și miresei.

Dragă mire și mireasă, ca să vă arătăm dragostea pe care am avut-o față de voi, care faceți parte din familia noastră, am venit noi și au venit aceștia, pe care-i pot cuprinde ochii frățiilor voastre, la această sărbătorire. Am venit și noi, ca să ne rugăm împreună cu cei dragi care vă iubesc, părinții voștri, ca Dumnezeu să binecuvânteze nunta voastră, hotărârea pe care ați luat-o ca să nu mai fiți doi, ci să fiți unul în Hristos.

Mă gândesc la mulțimea mare de tineri de-aici, care vă privesc pe voi ca mire și mireasă și gândul lor zboară la ziua apropiată sau depărtată când și ei vor fi așa ca voi. Și aș avea un cuvânt pentru dragii noștri tineri care au venit și ei să sărbătorească această sărbătoare a voastră, și aș vrea să le citesc ceva din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu din Neemia, capitolul 13. Și chiar i-aș lega pe tinerii noștri dragi să-și însemneze capitolul acesta și să-l studieze pe mai departe.

„Mustrarea pentru femeile străine”

,,Tot pe vremea aceea, am văzut pe niște iudei care își luaseră neveste Așdodiene, Amonite și Moabite. Jumătate din fiii lor vorbeau limba Așdodiană și nu știau să vorbească limba evreiască; nu cunoșteau decât limba cutărui sau cutărui popor. I-am mustrat și i-am blestemat, am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul și i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu, zicând: «Să nu vă dați fetele după fiii lor și să nu luați fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri, nici pentru voi. Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulțimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui și Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuși femeile străine l-au târât și pe el în păcat. Și acum trebuie să auzim despre voi că săvârșiți o nelegiuire atât de mare și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru, luând neveste străine?».

Unul din fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine.

Adu-Ți aminte de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoția și legământul încheiat de preoți și leviți.”

De la Neemia, capitolul 13. Vă rog, înregistrați-vi-l.

Și acum aș avea un cuvânt aici către toți de-aici din adunare și îndeosebi pentru voi, tinerilor. Dumnezeu, de la început, de când părintele nostru Avraam a fost dăruit de Dumnezeu cu un copil, pe care l-a cerut cu lacrimi, ca să-i rămână moștenirea unui fiu al său, Dumnezeu i-a dat un fiu, un copil de parte bărbătească. Iar când copilul a fost la vârsta căsătoriei, Avraam a luat un servitor și i-a zis: „Pune-ți mâna sub coapsa mea și jură-mi. Căci te trimit în casa tatălui meu, ca să iei nevastă copilului meu. Dar să nu iei dintre fetele canaaniților, dintre oamenii închinători la idoli”.

Slujitorul a întrebat: „Dar dacă nu va vrea să vină fecioara?” Avraam a răspuns: „Îngerul Domnului a pregătit-o deja”.

Nu vă spun mai pe larg, că știți. Deci, de la început, Dumnezeu, prin hotărârea Lui, a dat legi veșnice. Și pe oamenii credincioși Lui i-a îndrumat și i-a ocrotit întotdeauna pe căi binecuvântate și slăvite. Legile veșnice ale lui Dumnezeu nu s-au schimbat o dată cu venirea Noului Testament. Aceeași valabilitate o au. Și poate aici sunt oameni din satul acesta care se întreabă mirați: „De unde acești oameni au venit la nunta aceasta, la Ariton? De unde l-au cunoscut?”. Ei, nu știu oamenii de unde l-am cunoscut noi! De unde-i cunoaștem noi pe copiii noștri! Căci toți tinerii din Lucrare sunt copiii noștri. Și aceeași grijă și dragoste o avem ca pentru copiii noștri trupești.

Vrem să lămurim o problemă aici. Mulți se întreabă, cerându-le pe fetele noastre în căsătorie, de ce nu merg după ei, după unii tineri. Dar e firesc să nu meargă fetele noastre după ei. Cei care se lasă călăuziți de Cuvântul lui Dumnezeu [știu] că e o poruncă sfântă. Ați auzit: Dumnezeu a pedepsit tot Israelul pentru că n-a respectat această poruncă și a necinstit legile lui Dumnezeu. Neemia plângea de durere când a văzut că tineri și chiar oameni mai în vârstă s-au căsătorit cu [cei din] popoare închinătoare la idoli, care nu-L slujesc pe Dumnezeu.

Poate că unii vor zice: „Dar noi nu suntem creștini? Suntem noi păgâni?”.

Nu, fraților! Dar sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Efeseni, ne dă următoarele învățăminte: „Să nu mai trăiți ca păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor... Străini de viața lui Dumnezeu... în urma împietririi inimii”. Și Sfântul Apostol Petru [spune]: „Ajunge că... ați trăit în... beții, în ospețe... în slujiri idolești neîngăduite. De aceea se miră...”. Poate neamurile mirelui de-aici se miră când văd atâta lume. Poate vă mirați și dumneavoastră, cei din sat, și se miră cei care nu cunosc legătura dragostei, cum de am venit noi la această sărbătorire. Am venit pentru că și actul acesta al căsătoriei e o împlinire a poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeu așa ne-a învățat: să nu le dăm pe fetele noastre, nici pe feciorii noștri după oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

„Bine - va întreba cineva - noi, care suntem membri ai Bisericii noastre, noi nu-L cunoaștem pe Dumnezeu?”

O spunem din propria noastră experiență! (...) Cântam la strană, dar nu-L cunoșteam pe Dumnezeu. Îmi plăcea să cânt. [Dar] trăiam în ospețe, în beții, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite, așa cum trăiește poporul nostru creștin. Tocmai pentru aceasta a ridicat Dumnezeu această Lucrare în Biserică (înțelegeți-mă bine!), pentru că Biserica noastră trebuie încreștinată.

Când am venit în satul acesta, la noi în sat era un ospăț, nu o nuntă. Și am zis așa: autoritățile noastre bisericești n-ar trebui să oficieze la astfel de ospețe. Oameni cu sticlele de băutură în buzunar... oameni cu capul plin de băutură înțeasă bisericile noastre. Asta nu e nuntă, frații mei! Acesta e ospăț, în care trăiau popoarele păgâne altădată. Și răul mare s-a făcut chiar de pe timpul lui Constantin cel Mare, când s-a unit Biserica și au intrat preoți păgâni în rândurile Bisericii creștine. Au adus virusul acesta... atâtea obiceiuri și datini străine, încât, iată, noi spunem, [vorbind] despre timpul nostru, după două mii de ani, că trebuie ca Dumnezeu să ridice din popor oameni de la coarnele plugului, muncitori din fabrică și intelectuali, ca să luptăm cu toții pentru reîncreștinarea poporului nostru.

De aceea nu suntem noi înțeleși, fraților! Din gelozie. Și de aceea suntem noi priviți în felul acesta: pentru că dorim ca Biserica noastră, cu învățăturile noastre, și copiii noștri să trăiască în ascultare și în temere de Dumnezeu.

Și Sfântul Pavel le spunea și tinerilor: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși”. Am pierdut tineri mulți din Lucrare. I-am pierdut pentru că s-au încuscrit cu oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Cu toată tăria o spun: nu-L cunosc pe Dumnezeu! Pentru că Cuvântul Domnului spune: „Nu puteți sluji la doi domni”: și Domnului, și diavolului. Ce va fi [și acum] la ospețele oamenilor, pretinse a fi nunți binecuvântate de Biserică! Vă amintesc un [cuvânt] al Domnului, care spune așa, în Ioan 17, 9 „Tată, nu Te rog pentru lume, ci pentru cei pe care i-ai ales din mijlocul lumii”. Nici Mântuitorul nu ne-a învățat să ne rugăm pentru lume. Și, cu durere... astăzi merge de-a valma. Ne rugăm pentru toți; se roagă și Biserica noastră pentru toți.

Fraților iubiți, doresc să fiu bine înțeles. Nu putem călca porunca lui Dumnezeu! Și-i îndemnăm pe tinerii noștri. Ați auzit ce a făcut Neemia? Ați auzit cu câtă durere a postit și a stat cu fața la pământ, gemând de durere, până când au venit fiii poporului și i-au spus: „Scoală-te din întristarea ta, că nu este vreme de durere. De tine acum este nevoie. Te vom ajuta în tot ce vei face”. Și a încheiat cu ei un legământ și, mai mult, i-a obligat pe toți să înlăture femeile străine [împreună] cu copiii lor, să-i scoată din țara lor. Și au stricat actul căsătoriei, cum îl numim noi, alungându-și femeile. [Și el le-a zis]: ,, Ați călcat legea lui Dumnezeu. Nu mai meritați să faceți parte din poporul lui Dumnezeu”. Iar ei, fiind iubitori de Dumnezeu, mai bine au înlăturat femeile și copiii pe care [i-au avut] din nebăgare de seamă, ca și părinții lor, și au rămas în legământul cu Dumnezeu, ca să nu calce porunca și legile date de Dumnezeu.

Noi vă îndemnăm, dragi tineri: băgați bine de seamă, că se prefac mulți credincioși pentru voi. Așa cum spune Cartea lui Dumnezeu, averea e o moștenire de la părinți, dar o femeie credincioasă e un dar al lui Dumnezeu. Câți n-au fost înșelați de frumusețe... de situații... Călcând peste Cuvântul lui Dumnezeu și peste poruncile Lui, astăzi plâng cu lacrimi amare greșeala pe care au făcut-o. Nu dorim să învățați din experiența frățiilor voastre. Ci din experiența trecutului, a celor care n-au ascultat de Dumnezeu. Mulți s-au prefăcut credincioși. Și Satana se preface în înger de lumină, dacă-i posibil să-i înșele pe cei aleși. O căsătorie nu se întemeiază în două, trei săptămâni. Au făcut unii dintre frați greșeala aceasta, grăbind căsătorii în două săptămâni. Au dat greș și au pe conștiința lor greșeala aceasta. Frații mei, nu vă grăbiți! Îngerul Domnului a pregătit pentru voi mireasă sau mire. Dumnezeu S-a gândit la voi.

Poate va spune cineva: „Dar tot din Lucrare este”. Dar nu e un caracter cu tine. Dacă Dumnezeu ți-a pregătit alta, rămâi la alegerea lui Dumnezeu, că Dumnezeu nu greșește în alegerea Lui. Mulți care au făcut pasul acesta în două, trei săptămâni au dar greș. Fraților, și un an, și doi studiați problema aceasta. Nu vă grăbiți la căsătorie. Nu vă grăbiți la dragoste, căci dragostea vă duce la pieire, așa cum [l-a dus] pe Samson când le-a spus tatălui și mamei lui:

- Pe femeia asta vreau s-o iau în căsătorie, că-mi place.

- Dar nu e din neamul nostru!

- Mie-mi place de ea.

I-a plăcut de Dalila. Dar ce a făcut Dalila din el? Și ea a fost frumoasă, a avut și alte calități, dar a fost necredincioasă. I-a pus capăt acestui mare om al lui Dumnezeu.

Stați de vorbă cu Dumnezeu în vremea căsătoriei voastre. N-am dori ca tinerii noștri și fetele noastre, la vârsta de 14, 15 ani, să le vedem cu băieți pe stradă. N-am vrea! Așa cum păzește mama curăția fetei, n-am vrea, tinerilor dragi, să vă vedem într-o viață destrăbălată. Voi discutați problema căsătoriei și, în primul rând, puneți înaintea lui Dumnezeu problema aceasta, dacă e de la El sau nu. Și aveți răbdare. Pentru că, în fața căsătoriei voastre, ca și în orice problemă [pentru care se cere rezolvare prin] rugăciune, Satana de multe ori se pune împotriva noastră și a răspunsului pe care ni-l dă Dumnezeu. N-am citit noi în Cartea lui Daniel când el s-a rugat Domnului pentru descoperirea unei vedenii? Douăzeci și una de zile s-a rugat Daniel lui Dumnezeu, până când i-a venit următorul răspuns: „Daniele, om preaiubit și scump, Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea din prima zi. Și m-a trimis să-ți aduc răspunsul, dar căpetenia împărăției Persiei (diavolul) mi-a stat împotrivă”. Și s-a dat o bătălie în atmosferă de douăzeci și una de zile între arhanghelul Gavriil și Satan. Și n-a putut birui nici unul, nici altul. Și i-a venit arhanghelul Mihail în ajutor și l-a biruit pe diavolul. Și i-a spus lui Daniel cuvintele lui Dumnezeu și a zis: „Mă duc din nou, să mă lupt împotriva împăratului perșilor”.

Poate cereți de la Dumnezeu și nu vă vine răspuns cum vreți voi, așa repede. Aveți răbdare. Cereți tot timpul. Nu cu ochii ațintiți la o persoană oarecare. Spuneți cu „ochii” închiși: „Doamne, eu nu știu pe cine să aleg. Eu nu știu. Gândește-Te la mine. Gândește-Te la viitorul meu. Vreau să trăiesc cu Tine pentru totdeauna”. Și Dumnezeu Se va îngriji și o va pregăti. Și din marginea cealaltă a țării noastre îți va aduce bărbat, sora mea! Și din marginea îndepărtată îți va aduce mireasă, fratele meu! Dar ai încredere în Dumnezeu. Repet: nu căutați frumusețe! Nu căutați situații! Nu căutați un neam deosebit! Nu! Cereți Domnului: „Doamne, îmi trebuie o soție credincioasă”.

Oamenilor căsătoriți, Sfântul Pavel le spune: „Cei ce plâng să fie ca și cum n-ar plânge. Cei ce se bucură de lume, ca și cum nu s-ar bucura. Cei ce au neveste să fie ca și cum nu le-ar avea. Pentru că chipul lumii trece”. Legându-te de frumusețe, te legi de persoană. Nu uita că chipul lumii trece! Nu uita că [frumusețea] este o piatră de poticnire pentru mulți care au făcut greșeala aceasta.

Deci, tinerilor dragi, Priviți cu încredere la viitorul apropiat sau îndepărtat, care e în mâna lui Dumnezeu. Dacă veți rămâne credincioși lui Dumnezeu, aduceți o cinste și o onoare Lucrării lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne-a adunat, ne-a strâns aici și v-a adunat și pe voi, dragilor tineri. Ați venit de departe, pentru că adunările noastre sunt o școală duhovnicească. Învățătorul nostru este Duhul Sfânt, așa cum a spus Mântuitorul: „Vă trimit un alt Mângâietor, Care va rămâne cu voi în veci, pe Duhul Adevărului”. Un alt Învățător. Și, prin frații noștri care au mărturisit aici Cuvântul lui Dumnezeu, s-au dat din belșug lecții minunate cum trebuie să ne ducem noi viața. Ca să ne faceți cinste și nouă, să putem veni și la nunta voastră, să putem cânta și la nunta voastră, să ne putem bucura ca la nunta aceasta binecuvântată și slăvită.

Fraților, cetățeni din satul acesta, nu vă mirați de această nuntă. Nu vă mirați de ce au venit atâția străini. Nu vedeți un strop de băutură și totuși frații cântă! Nu trebuie să ai capul plin de băutură ca să (...) cânți. Ei numai atunci știu să cânte. Noi cântăm și în necazuri, și-n întristări, și-n dureri cântăm, întotdeauna. Pentru că știm că ne ocrotește Tatăl nostru din ceruri, Dumnezeu. Nu vă mirați că am venit cu cheltuieli mari, de departe, din celălalt colț [al țării] (și din îndepărtata Moldovă au venit aici frații), ca să ducem respectul cuvenit. Și merită respect aceia care se încadrează pe linia Cuvântului lui Dumnezeu, făcând astfel de nunți binecuvântate, la care Hristos e chemat. Fecioara Maria e chemată. Ucenicii Domnului sunt chemați, cu prezența învățăturilor lor.

Dar eu întreb: la o nuntă unde începe băutura să curgă gârlă, unde-s cuvinte cu două înțelesuri, unde-s alte și alte păcate grele, Hristos ia parte acolo? Ucenicii Domnului iau parte acolo? Vedeți o Biblie într-o astfel de nuntă? Vedeți pe cineva citind din Biblie, citind un psalm? Atunci lăudăm „foile verzi” și pădurile, și dealurile, nu pe Dumnezeu, așa cum ne-a poruncit nouă Dumnezeu. Și totuși mai spunem că suntem creștini!... Nu, frații mei! Mărturisim din propria noastră experiență: n-am fost creștini. Am cântat la biserică, dar n-am fost creștini. Știți ce spun învățăturile Bisericii noastre cu privire la nunți? Dacă se face o nuntă și există și muzică, preotul să plece de la nuntă. Laicul (care suntem noi), dacă nu va pleca de la nuntă, să fie afurisit, iar preotul să fie caterisit.

Azi - o spunem cu durere (că suntem mereu învinuiți) - am văzut preoți jucând; e adevărat. Am văzut preoți bând; e adevărat. I-am văzut cu țigările în gură; e adevărat. Și noi am văzut. Dar, pentru aceasta, nu înseamnă să fugim de-aici. Dacă e o slăbiciune în Biserica noastră, Dumnezeu a ridicat Lucrarea aceasta. Putea s-o trimită să formeze un cult. Că eram aprobați și noi, nu eram așa cum suntem, strâmtorați. Dar Dumnezeu a trezit Lucrarea aceasta tocmai să dăm semnalul de alarmă. Biserica are comori care stau acoperite în bibliotecile bisericilor. Noi vrem să valorificăm aceste comori care au ținut neamul nostru până astăzi și poporul nostru, creștin. Astăzi ne-am modernizat, nu ne mai trebuie credință. Nici Dumnezeu. Băutura să curgă gârlă ! ...

Nu, frații mei. Noi, când ne-am întors la Dumnezeu, am făcut un legământ că luptăm până la moarte pentru cauza aceasta. Și suntem gata să mergem chiar la moarte, dar susținem cu tărie adevărul acesta. Să nu vă lăudați că Biserica noastră are trei dascăli: Vasile, Grigorie, Ioan și atâția oameni ai lui Dumnezeu. Nu vă lăudați cu oamenii. Să ne „lăudăm” cu noi... Unde mergem, vedem biserici goale. Oamenii lucrează și în timp de sărbătoare. Oamenii nu mai respectă nici duminicile, nici sărbătorile. Frații mei... și totuși suntem creștini...

Am dreptate când spun că Biserica noastră trebuie reîncreștinată? Însă, durere... atâția ni se opun! Nu vor o reîncreștinare. Vor să aibă frâu liber; să bea, să trăiască ca păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor.

Facă fiecare ce vrea! Noi avem o răspundere în fața lui Dumnezeu, Căruia Îi slujim de o viață întreagă. Sunt unii care de copii tineri ne-am întors la Dumnezeu, cum l-ați văzut pe tânărul acesta care i-a uimit pe toți. Dumnezeu l-a pus de-o parte. De atunci I-am slujit lui Dumnezeu și vrem să-I slujim până la moarte.

Ne bucurăm și-L rugăm pe Domnul și pentru părinții mirilor, pe care-i cunoaștem așa de bine, din copilărie. La unii am fost și la nuntă, cu aceleași bucurii și cântări (la părinții miresei). Mulțumim Domnului pentru astfel de părinți care au putut să-și țină copiii lângă Cuvântul lui Dumnezeu.

Voi, părinților, nu împiedicați copiii să vină la adunare, la școala aceasta binecuvântată a Duhului. Cheltuiți totul ca să puteți da un copil, un fecior, să facă o facultate. Pentru ce? Pentru ce? E adevărat că-i faceți oameni. N-ați vrea ceva mai mult? N-ați vrea să faceți din ei copii ai lui Dumnezeu? Atunci dați-le voie să vină în această școală. Se plâng mereu tinerii: „Tata nu mă lasă... Mama nu mă lasă...”. [Sau] soția: „Soțul nu mă lasă. Îmi place adunarea, dar soțul nu mă lasă”. Ce păcat... ce păcat... Să nu aibă Dumnezeu foloase din lucrarea mâinilor Lui; să aibă diavolul... Ei, fraților, tocmai aici luptăm noi și vom lupta până la capăt, să știți. Luptăm până la capăt, până când vom cădea. Și știm că, dacă noi vom cădea, Dumnezeu ridică. Uitați cum a ridicat aici tineri... care vor duce mai departe steagul zdrențuit de gloanțele dușmane. Vor duce ei mai departe, căci Duhul lui Dumnezeu va pune în inima lor aceeași râvnă arzătoare pentru cauza slăvită a lui Dumnezeu.

Ne întoarcem bucuroși la casele noastre, că ne-a dat Dumnezeu un prilej minunat astăzi. Învățătură din belșug. A dat Dumnezeu băutură din belșug. Plecăm ca beți de-aici. Dar nu de băutura aceea pe care au băut-o cei din Cana până când s-au îmbătat. [Ci de] băutura pe care Domnul Hristos a făcut-o din apă. Și băutura aceasta e Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni să nu se bazeze... să spună: „Păi și Hristos a fost la nuntă”. La nuntă, da. Dar nu la ospăț. Ce credeți, ar mai fi rămas Hristos acolo dacă începea muzica, jocurile, cuvintele cu două înțelesuri? Ar mai fi rămas? Pământește vorbind. Ar fi rămas apostolii, Fecioara Maria, care a trăit în atâta curăție? Nici în celelalte datini [ei] nu sunt. E o formalitate goală. Dacă mergem cu capetele pline, dacă ne-am uitat la interes, la frumusețe, la alte lucruri... a devenit o formă goală chiar și Taina, cum [amintea] un frate că aceasta e o Taină. E Taină pentru credincioși. Dar pentru oamenii necredincioși, care astăzi chefuiesc și beau, și petrec, iar mâine îi vezi pe la ușa tribunalelor pentru divorțuri... Înseamnă că Hristos n-a binecuvântat nunta aceea. În viața credincioșilor nu există divorțuri. În viața credincioșilor nu există despărțiri, pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se răsfrângă asupra copiilor.

Eu închei cu aceste îndemnuri, fraților dragi, și vă rog să mă înțelegeți bine.

La tinerii noștri le spun încă o dată: citiți cu atenție, notați-vă capitolul acesta și mergeți după trimitere: Neemia capitolul 13, începând cu versetul 23. Studiați-l bine și veți vedea cum Dumnezeu vă va lămuri pentru viitor ce trebuie să faceți. Amin.