Fântânile țarinii noastre

Vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Simeria - iunie 1978 (?)

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

În Cartea Facerii, la capitolul 24, cunoscătorii Bibliei știu că este vorba de căsătoria lui Isaac, copilul făgăduinței, dat de Dumnezeu bătrânului Avraam la vârsta de 100 de ani și soției lui destul de înaintată în vârstă.

S-a amintit și se va aminti totdeauna din capitolul acesta o lecție cât se poate de minunată pentru toți tinerii noștri.

Dragilor tineri și tinere! Pentru când veți ajunge în pragul căsătoriei, vă îndemnăm din toată inima, urmăriți cu multă luare aminte, din capitolul acesta, fiecare citat și veți trage învățătura pentru planul pe care vi-l făuriți voi pentru un viitor fericit. Capitolul acesta a rămas, veacuri de-a rândul, o pildă grăitoare pentru toți tinerii care au voit să-L slujească pe Dumnezeu și cărora le-a trebuit o tovarășă de viață credincioasă cu care să-și poată duce greul vieții.

Amintea un frate mai înainte: căsătoria, propriu-zis, nu-i o fericire. Pentru că, prin căsătorie, se înjumătățesc drepturile bărbatului și i se dublează obligațiile. Și tot la fel și pentru soție.

Deci, fraților, pentru că a fost rânduiala lui Dumnezeu așa, că nu e bine să fie omul singur, Dumnezeu le-a dat îndemnul acesta al căsătoriei. Însă gândiți-vă la un citat din Proverbe, care spune: „Averea e o moștenire de la părinți, dar o femeie credincioasă este un dar al lui Dumnezeu”.

Fraților și surorilor tinere! Tinerele credincioase au fost căutate totdeauna ca aurul de mare preț. Și noi, care suntem de mult trecuți de vârsta tinereții, și noi am căutat când am fost ca voi. Dar am cerut din partea Domnului să ne dea răspuns și să ne caute El, așa cum arată Cuvântul în capitolul 24. Îngerul Domnului s-a dus și a pregătit-o. Pentru fiecare dintre voi, dragilor tineri, îngerul lui Dumnezeu a pregătit tovarășa sau tovarășul de viață. Dacă veți rămâne la hotărârea lui Dumnezeu, e bine. Dacă nu, veți culege roade amare. Câți dintre tinerii noștri nu s-au înșelat... Tinerii noștri merg bine până la căsătorie. Dar nu întâmplător spune Domnul în Evanghelia cu nunta fiului de împărat, când unul dintre cei care au fost chemați la nuntă tocmai dezvinovățirea [aceasta a spus-o], pe care o spun mulți: „M-am căsătorit și nu pot veni”. Deci, iată, pentru unii, căsătoria care nu este de la Dumnezeu e un prilej de cădere. Câți n-au pornit tineri pe drumul acesta, dar au sfârșit-o rău... Pentru că n-au avut un reazem de care să se rezeme și, aici pe pământ, o tovarășă să-l înțeleagă sau să poată fi înțeles.

Aș vrea să vă amintesc ceva din capitolul 26, tot din Cartea Facerii, unde ne arată Cuvântul că părintele nostru Avraam, la vârsta de 175 de ani, a adormit alături de părinții lui. A fost plâns de Isaac, plâns de Rebeca și a fost înmormântat cu multă cinste. Dar a venit și peste ținutul în care se găsea acum Isaac o foamete cum a fost și pe timpul lui Avraam. Pentru că lipsea pâinea cea de toate zilele, el a plecat la împăratul filistenilor, Amalec, ca acesta să-i dea și lui posibilitate să-și ducă viața pe mai departe. (Amalec acesta simbolizează lumea.) Și veți vedea cum, mai târziu, îl va binecuvânta Dumnezeu pe Isaac [chiar și] în țara lui Amalec. Din primul an, de la început, semănăturile lui Isaac i-au dat roade însutite. Domnul l-a binecuvântat în toate cele, după făgăduința dată de Dumnezeu [și după cuvântul] lui Laban spus când s-a despărțit de sora lui și a zis: „O, sora mea, Domnul să te binecuvânteze pe tine și să facă din tine o mamă a mii și zeci de mii de oameni credincioși”. Binecuvântarea aceasta a rămas valabilă, pentru că a fost o căsătorie întemeiată de Dumnezeu. Dumnezeu l-a binecuvântat în țara lui Amalec pe Isaac și Amalec a început să-l dușmănească, văzând cum se înmulțește avutul lui și cum se înmulțește numărul copiilor lui, și a zis: „Într-o zi, omul acesta se va ridica împotriva noastră și ne va bate”. Și l-a izgonit din țara lui. Isaac a plecat pe-o vale, unde și-a așezat turmele și corturile și le-a întins pentru populația care se născuse din el. Dar, ca să-i facă un rău mai mare, Amalec a dat poruncă să se astupe toate fântânile pe care le-a săpat părintele său Avraam, pentru ca Isaac să ducă lipsă de apă pentru animale și pentru populație. [Dar Isaac] a dat poruncă slujitorilor lui să sape fântâni, ca să aibă apă, pentru viață. Însă slujitorii lui Amalec, păstorii lui, au pus stăpânire pe fântânile săpate de slujitorii lui Isaac. Și a început o ceartă între ei. Isaac a dat poruncă: „Destupați toate fântânile săpate de slujitorii părintelui meu”. Căci ei au pus stăpânire și pe acestea. El a dat poruncă să sape alte fântâni și alte fântâni, dar care au fost un prilej de ceartă pentru slujitorii lui Amalec și ai lui Isaac. La urmă de tot, când Amalec a văzut că Dumnezeu l-a binecuvântat și în țara și în locul unde era, a venit el și i-a zis: „Văd că Domnul te-a binecuvântat pe tine. Văd că propășești în tot ceea ce faci. Hai să facem un legământ între mine și tine. Dacă Dumnezeu te va binecuvânta cu multă avuție, niciodată să nu fii împotriva mea, nici eu împotriva ta”.

Și, când legământul acesta a fost încheiat, au venit slujitorii lui Isaac plini de bucurie și au spus: „Am găsit o fântână cu apă bună”. După încheierea legământului n-au mai astupat fântâna aceasta, de bucurie că au găsit o fântână cu apă bună. Și s-a întemeiat legământul acesta, [dar] care n-a fost de lungă durată, căci Amalec l-a călcat. Isaac [însă] și seminția lui a fost binecuvântată și va fi binecuvântată până în vecii vecilor.

Fraților, câte învățăminte putem noi trage de aici! Și noi am avut un părinte... Și noi am avut un părinte care ne-a săpat fântâni pe pământul țării noastre, unde lucrăm și noi țarina și ogorul lui Dumnezeu. Dar n-a trecut multă vreme de când fântânile acestea s-au săpat. Au venit unii și au astupat fântânile. Din gelozie sau nu știu de ce... au astupat fântânile acestea, ca să împiedice înmulțirea poporului lui Dumnezeu pe pământul acesta. Ei n-au știut că Dumnezeu a făgăduit și a zis așa unor oameni care nu făceau parte din poporul lui Dumnezeu: „Voi nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu”. Și acestui popor al lui Dumnezeu i s-a astupat mereu fântânile. Și, dacă ei le-au săpat cu multă trudă, chiar în locuri pustii, în locuri în care și noi am lucrat, când fântânile au fost săpate, au pus stăpânire pe ele. I-au izgonit pe cei care au muncit pentru darea apei și au pus stăpânire pe ele. Dar, văzând lumea, văzând vrăjmașii lui Dumnezeu că binecuvântarea lui Dumnezeu e cu Lucrarea aceasta, au venit să facă un legământ. Dar nu un legământ serios. Au vrut să pună din nou curse poporului lui Dumnezeu, dar nu se putea nimeni împotrivi hotărârii lui Dumnezeu, căci s-a binecuvântat până la sfârșitul veacurilor această seminție întemeiată pe credința lui Avraam.

Isaac a fost credincios tatălui său. A primit poruncă din partea tatălui său, pe patul morții [acestuia], să-i urmeze în credincioșie. [Să fie] cu multă încredere în Dumnezeu, pentru că i-a dăruit Dumnezeu o tovarășă de viață pe care a putut să conteze întotdeauna: și la bine, și la greu.

A fost un moment, spune Biblia, când Sara, fiind o femeie foarte frumoasă, a ajuns în locul unde s-a adăpostit [împreună cu Avraam], din cauza foametei și cei de-acolo au răpit-o. Dar Avraam i-a spus ei mai înainte: „Tu ești o femeie frumoasă. Locuitorii țării pot să mă omoare pe mine pentru tine. Dar spune-le că ești sora mea, și atunci voi scăpa și eu cu viață pe lângă tine”. Și când au luat-o, așa a spus. Când a fost întrebată, a spus că Avram e fratele ei, ca să-i scape viața. Dar Domnul S-a arătat peste noapte acestor dușmani și a zis: „Să nu vă atingeți de femeia aceasta, căci e femeie cu bărbat. Nu aruncați nelegiuire asupra voastră”. Și astfel, femeia credincioasă a fost așa de elastică și încrezătoare, și pentru Dumnezeu, în credincioșie, și față de soțul său, că l-a scăpat cu viață. Din pricina aceasta, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam. Și în toată seminția lui va fi o binecuvântare veșnică, încât niciodată nu va rămâne lipsit poporul acesta de binecuvântarea lui Dumnezeu.

Din poporul acesta facem parte și noi, care am primit acum și noi, prin credință, toate făgăduințele lui Dumnezeu pentru viața de fiecare zi.

Aș vrea să vă îndemn, fraților dragi, [știind] profeția Profetului Ioel, care spune că va fi foamete și secetă după auzirea Cuvântul lui Dumnezeu; vă îndemnăm pe voi, lucrătorilor: săpați fântâni. Săpați fântâni, căci va fi apă bună și binecuvântată. Săpați cât mai adânci fântâni, pentru ca turma lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu să nu ducă lipsă de apă într-un pământ însetat. Săpați din greu, oricât v-ar costa. Vor rămâne veșnice fântânile. Și chiar dacă vi se vor astupa, urmașii noștri le vor dezgropa, ca din nou să aibă apa binecuvântată a Cuvântului lui Dumnezeu. Căci vor rămâne veșnic în picioare toate făgăduințele arătate de Dumnezeu. Ne încredem din toată inima, [după] cuvântul arătat de Profetul Isaia, că: „se va naște din acest Om o seminție care nu va trece sub stăpânirea altor popoare. Își va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Și va pune Robul Meu neprihănit pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu”(Is 53, 11).

Binecuvântată e țara noastră care a fost săpată - cum ați văzut aici un frate venind din Munții Retezat, care s-a adresat [frățiilor voastre] zicând că e cioban. Binecuvântat să fie Dumnezeu că, la poalele Munților Retezat, unde [acest frate] e așezat vremelnic, el a săpat fântână binecuvântată, care curge ca o apă cristalină de munte, până în vale, departe, pentru că cel pe care îl binecuvântează Dumnezeu va fi binecuvântat pentru vecii vecilor. Noi ne bucurăm că în satele și cătunele îndepărtate ale țării noastre și pe toate meleagurile se sapă cu hărnicie fântâni pentru ca, având în vedere o nouă strâmtorare sau foamete, sau lipsă de apă, să se poată folosi fântânile acestea pentru întărirea poporului lui Dumnezeu. Și, prin apa proaspătă pe care o are, să poată ajunge în Canaanul cel ceresc, făgăduit de Dumnezeu.

Timpul e scurt; lucrători sunt mulți. Bucuria e mare. Toți dorim... și noi vrem să ne arătăm bucuria aici în adunarea aceasta, cu toată dragostea, frate drag, venit tânăr de pe meleagurile Banatului. Programul nostru durează până după-masă. Nu facem ca la alte adunări obișnuite, ca după-masă să plece fiecare. Nu. Noi vom rămâne. Autorizația și îngăduința autorităților statului este până noaptea târziu. Și vă rugăm stăruitor, nu vă grăbiți cu plecarea, nu vă grăbiți să plecați acasă, că tot acasă sunteți. Rămâneți încă aicea, ca să primim îndemnurile pentru a săpa aceste fântâni binecuvântate, fiecare în locul în care ne-a așezat pe noi Dumnezeu. Nu vă grăbiți, vă rugăm, căci după-masă va mai fi încă program bogat. Și am dori să împlinim dorințele fraților noștri de a ne împărtăși din bucuriile lor pe care le simt [curgând din] acest izvor binecuvântat de Dumnezeu.

Frații noștri tineri care ne-ați prilejuit bucuria aceasta - poate prima bucurie aici pe meleagurile noastre, ale Hunedoarei - toți frații vă binecuvântează! Toți frații doresc să propășiți în viață așa cum a propășit Isaac și Rebeca. Dar nu în turme de oi și de boi. În turme binecuvântate de care i-a spus Domnul lui Petru: „Eu te fac pescar de oameni. Lasă mreaja și pe tatăl tău”. Dumnezeu vrea să vă facă păstori de turme binecuvântate ale lui Dumnezeu. S-a amintit că sunteți crescuți în familii deosebite, familii credincioase. Și, din pricina aceasta, noi avem un nou prilej de binecuvântare și-L binecuvântăm pe Dumnezeu. Uite cum poartă Dumnezeu grijă de cei care se încred în El. Uite cum Dumnezeu lucrează continuu. [Ca în întâmplarea aceea când] un necredincios, vrând să-și bată joc de un copil al lui Dumnezeu, îl întreabă:

- Ce face Dumnezeul vostru acum? Ce lucrează?

- Dumnezeul nostru astăzi pe unii îi coboară și pe alții îi ridică.

Și n-a mai mers disprețuitorul acesta mult, când calul i s-a speriat de ceva, a făcut o întorsătură bruscă și l-a trântit pe prințul acesta cu capul de o piatră, unde și-a găsit sfârșitul.

Așa e Dumnezeul nostru! El este viu. El lucrează. Pe unii îi ridică, pe alții îi coboară. El este împotriva mândrilor, dar le dă har celor smeriți. E plină Scriptura de această învățătură binecuvântată.

Iar Apostol Petru îi îndeamnă pe tineri: „Fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenia, care e de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Așa este învățătura Apostolului Petru; și această învățătură, pentru noi, este o învățătură deosebită, pe care o păstrăm cu scumpătate în inima noastră. Tinerilor dragi, fiți împodobiți cu smerenia. Avem o pildă grăitoare chiar aici în mijlocul nostru: mireasa noastră n-a fost crescută într-o familie îmbelșugată. A purtat mereu haină simplă, a credinței, smerenia. Dar Dumnezeu a binecuvântat-o. Dumnezeu îi ridică pe cei smeriți și îi coboară pe cei ce se mândresc, că e împotriva mândrilor; dar celor smeriți le dă har. E o pildă grăitoare pentru noi toți, fraților dragi.

Dragii noștri tineri, noi vă însoțim în rugăciunile noastre și la încheierea acestui legământ pe care-l faceți astăzi în fața sfântului altar. Și-L rugăm pe Dumnezeu ca să vă binecuvânteze și pe voi, și pe părinții care v-au crescut pe voi. Care v-au dat educația aceasta. Și pe părinții trupești, dar și pe părinții duhovnicești, care au săpat fântâni fără oboseală. Unii au căzut și n-au putut să vadă încă izvoarele îmbelșugate care curg din fântânile pe care ei le-au săpat. Dar lăudat să fie Dumnezeu! Părinții lucrează în nădejdea copiilor, ca să-i facă fericiți. [Ei] au murit cu această nădejde, și astăzi, pe pământul țării noastre curg izvoare binecuvântate. Când prima fântână pe care a poruncit Isaac să o sape slujitorii lui [a fost săpată, aceștia] au spus: „E o apă de munte, e o apă de izvor”. Așa e binecuvântarea lui Dumnezeu care se revarsă în primele fântâni pe care le facem noi pentru a-i adăpa pe cei însetați și toată turma lui Dumnezeu.

Să vă binecuvânteze și pe voi, dragilor frați! Să vă binecuvânteze și cei care vor urma după voi! Și la tot tineretul îi doresc încă o dată, din inimă.

Tinerilor dragi, cu vreme și fără de vreme, citiți capitolul 24 din Cartea Facerii. Să-l știți pe de rost. Să știți ce căutați. Să știți ce vreți. Să știți ce vrea Dumnezeu cu voi. Să știți la ce fericire mare s-a gândit pentru voi. Și apoi urmăriți cu luare aminte capitolul 26 și veți trage învățămintele potrivite și pentru căsătorie, cu alegerea tovarășului, și pentru felul de viață și de trăire, până când Dumnezeu îi va ridica pe alții care vor duce solia binecuvântată a Cuvântului lui Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraților care ați venit pe meleagurile noastre aici, la sărbătorirea [de către noi] a acestor doi tineri. Duceți, fraților, ce ați văzut și ați auzit. Duceți ce ați simțit la această nuntă.

Și le dorim tuturor tinerilor care n-au putut veni aici și tuturor părinților trupești și duhovnicești să ia învățămintele care s-au arătat aici: despre părinții trupești care au crescut oameni după inima lui Dumnezeu și [despre] părinții duhovnicești care nu obosesc, nu vor să știe ce e oboseala până când vom face fântâni, să fie apă îmbelșugată pentru poporul lui Dumnezeu, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.