Neîncuscrirea cu străinii

Vorbirea fratelui Dan Cioarcă (Valea Dâljii) la nunta de la Ighiel - 17 iunie 1979

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se bucură Dumnezeu de noi, de toți. Slăvit să fie Domnul că ne-a învrednicit ca, în ziua de astăzi, să ne vedem aici, în locul acesta binecuvântat de El. (...)

„Nuntă s-a făcut în Cana din Galileea. Mama lui Iisus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Iisus cu ucenicii Lui.” Deci, din Cuvântul lui Dumnezeu reiese că Mama Domnului era ceva rudenie cu [cei care aveau] nunta și de aceea era acolo. Și a fost chemat și Iisus cu ucenicii.

Slăvit să fie El că, în această chemare, am fost [cuprinși] și noi, după cum auzirăți, de pe toate meleagurile. De pe la ogoare și din facultate, și chiar de la oi. Domnul să ne binecuvânteze pe toți.

Fraților și surorilor! Când nunta era în toi, Mama Domnului a fost vestitoarea cea dintâi a Cuvântului lui Dumnezeu. Zice Mama Domnului: „Nu mai au vin”. Și Domnul îi răspunde: „Ce ne privește pe Mine și pe tine, femeie? Încă nu Mi-a sosit ceasul.”. Și acolo erau niște vase de piatră, puse după obiceiul de curățire al iudeilor; și Domnul Iisus le spune: „Umpleți vasele până sus”. Și ei le-au umplut. Iar El le spune: „Acum duceți nunului să bea”. Luând nunul vinul, vinul era mai bun decât cel dintâi. Și Îl cheamă pe mire și-i spune: „De ce ai făcut lucrul acesta? Toată lumea pune vinul cel bun înainte și, după ce oamenii beau, îl aduce și pe cel mai puțin bun. Dar tu ai ținut vinul bun până acum”. Ei nu știau de unde vine vinul acesta, dar slugile știau.

Vă aduceți aminte de cuvântul pe care i-l spune Domnul Iisus lui Nicodim: „Vântul suflă încotro vrea, îi auzi vuietul, dar nu știi nici de unde vine, nici unde merge. Așa e cu cel născut din Dumnezeu.”

Fraților, Domnul Iisus n-a spus: „Spălați vasele”. Că vasele erau, după obicei, spurcate. N-a spus: „Spălați-le”. A spus: „Umpleți-le și duceți să bea”. Într-un vas plin nu mai încape nimic. Într-un vas plin, curățit de Domnul, într-acela nu mai încape nimic. Este Duhul și Cuvântul lui Dumnezeu. Acela ne curăță vasele, pe al meu și pe al tău, fratele meu și sora mea. Și să știți că noi suntem niște vase de piatră în Lucrarea lui Dumnezeu. Vasele de piatră nu se mișcă așa ușor de la loc sau să se mute dintr-un loc într-altul. Ci rămân stabile, rămân statornice acolo. Așa și tu, fratele meu, să rămâi statornic în Cuvântul lui Dumnezeu și în Lucrarea în care te-a chemat. Așa spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Fiecare să rămână în starea în care l-a chemat Domnul”. Nu vă abateți nici la dreapta, nici la stânga. În Lucrarea în care ne-a chemat Domnul și în care ne-a așezat, să rămânem statornici până la sfârșitul vieții noastre. Domnul să ne ajute.(...)

L-am auzit pe fratele vorbind că sfântul Apostol Petru spune: „Știu că știți lucrurile astea. Dar tot e bine să vă mai aducem aminte de ele”.

În Cuvântul lui Dumnezeu din Cartea Facerii, capitolul 6, începând cu versetul 1 , zice așa: „Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor sunt frumoase; și dintre ele și le-au luat pe care și le-au ales”. Și, cu asta, s-a stricat toată lumea; și Dumnezeu S-a mâhnit în Duhul Lui și a spus: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci și omul e carne neputincioasă. Toate întocmirile din inima lui sunt îndreptate în flecare zi numai spre rău”.

Dragii mei, v-ați întrebat vreodată de ce n-au luat fiii oamenilor din fetele lui Dumnezeu? De ce au luat fiii lui Dumnezeu din fetele oamenilor? De ce? Pentru că femeia e mai atrăgătoare. Mai repede îl trage femeia pe bărbat fie la bine, fie la rău. Domnul să-i păzească pe tinerii noștri, ca să nu mai ia fete din fetele oamenilor. Ci să ia din fetele lui Dumnezeu, din Lucrarea lui Dumnezeu. Și atunci Dumnezeu nu Se va abate de la noi.

Fratele a spus că părintele nostru Avraam i-a zis la cel mai drept dintre slujitorii săi, la Eleazar: „Pune mâna sub coapsa mea și jură-mi că nu vei lua nevastă pentru fiul meu Isaac din fetele canaaniților”. Și atunci robul pune mâna și jură că se va ține de cuvântul pe care i l-a spus. Fratele meu și sora mea, eu și tu am făcut legământ nu cu un om; am făcut legământ cu Dumnezeu. Am jurat că-I vom sluji și că ne vom ține de jurământ.

Ne ținem? Domnul să ne ajute să ne ținem. Că dacă nu ne ținem... Uite, servitorul a spus că se va ține de jurământ. Și numai dacă femeia n-ar fi venit, atunci ar fi fost dezlegat de jurământul pe care l-a făcut. Atunci ești dezlegat și-s dezlegat de jurământul pe care l-am făcut cu Dumnezeu. El Se ține de condițiile pe care ni le-a pus mie și ție, fratele meu și sora mea. Dumnezeu Se ține de Cuvântul Lui; și noi trebuie să ne ținem de hotărârea și de legământul pe care l-am făcut cu El. Domnul să ne ajute!

În Deuteronom, capitolul 7, versetul 3, spune așa: „Când Dumnezeu te va duce în țara pe care ți-a făgăduit-o, va izgoni dinaintea ta șapte popoare”. Șapte duhuri rele a scos Dumnezeu și din Maria Magdalena; și șapte duhuri rele, poate, și din mine, și din tine, fratele meu și sora mea, dacă asculți de Cuvântul lui Dumnezeu. Și spune: „Să nu te încuscrești cu ei”. Nu vă încuscriți cu lumea! „Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume”. „Tot ce este în lume... pofta ochilor și lăudăroșia vieții” nu-s de la Dumnezeu, ci din lume. „Și lumea, și pofta ei piere, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

Domnul să ne ajute să facem voia Lui și să rămână numele noastre scrise în Cartea Vieții. (...)

Odată un tânăr căuta să se căsătorească. El avea un prieten căruia i-a spus: -Vino și tu la nunta mea.

- Vin, dar eu nu pot să vin singur. Eu mai am un Prieten și, dacă îmi îngădui să vin cu El, atunci vin.

- Cum să nu! La nuntă nu-i loc pentru un om? Poți să vii cu El.

Și... vine cu El și stă un timp și, după un timp, când începură muzica, băutura și strigăturile, invitatul se ridică și pleacă. Atunci mirele îi spune:

- Prietene, dar acum pleci? Acum când nunta e în toi?

- Apoi, eu ți-am spus că mai am un Prieten. Și, uite, Prietenul meu nu mai stă. Și eu trebuie să ascult, să mă duc cu El.

Când am venit, am găsit un IMS, de am ajuns până aici, și șoferul nu știa unde e nunta. Și-i întreba pe oameni: „Unde-i ospățul?”. Eu n-am putut să-l las să rămână la asta. Zic: „Ia ascultă, domnule! Noi nu mergem la ospăț. Noi mergem la nuntă! Deci, dacă vrei să întrebi, întreabă unde-i nunta, nu unde-i ospățul. Că noi nu mergem la ospăț, ci noi mergem la nuntă”.

Că iată ce se face la ospețe! Domnul nu ia parte la ospețe! Domnul nu ia parte la plăcerile și la destrăbălările lumii. Și atunci nu trebuie să iau parte nici eu și nici tu, fratele meu și sora mea, care am jurat ca Eleazar și am făcut jurământ lui Dumnezeu că-L vom asculta și-L vom urma. Domnul să ne ajute!

Fraților și surorilor! Mă adresez mai mult tineretului. Cu toate că v-am mai spus lucrurile astea, vi le mai spun. Și, cât Domnul mă va ține, vă voi aduce aminte de ele. Ca să le ținem minte și să căutăm să le împlinim. Când Domnul Iisus era gata să plece, zice în Evanghelia după Ioan, capitolul 16, versetul 5: „Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nimeni dintre voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?»”. Adevărata dragoste, adevărata credință nu poate să trăiască fără această părtășie; fără să întrebe, fără să i se spună și fără să fie întrebată. Cât timp există dragoste între soț și soția lui, câte nu-și spun și câte nu se întreabă unul pe celălalt! Toată ziua vorbesc, toată ziua se întreabă. Când s-a pus tăcerea între ei, e un semn dureros... Înseamnă că în inima unuia sau a amândurora a intrat răceala sau înghețul.

Dragii mei, să luăm exemplu [cum sunt] copiii mici față de tații și mamele lor. Câte vorbește copilul până e mic! Toată ziua întreabă, toată ziua vorbește, tot ce gândește spune și tot ce vede întreabă. Ca o păsărică într-o zi călduță de primăvară, nu-i mai tace gurița cea micuță. Tot întreabă și tot vorbește. Ca niște picuri de miere sunt cuvintele drăgălașe ale băiatului sau ale fetiței pe inima părintească. Ar vrea tot mai mult să audă și să întrebe. Dar, cu părere de rău [vedem] că aceasta ține numai până la un timp. Și copiii crescuți încep să-și găsească alte plăceri și să îndrăgească altceva și-și uită de părinții lor. Până când vine [vremea] că poate să stea tata sau mama zile întregi cu copilul în aceeași casă, [dorind] ca acesta să-i mai întrebe sau să le mai spună măcar ceva. Cine ar putea măsura atunci durerea unei inimi părintești? Părintele își va aduce aminte de dragostea copilului din tinerețea lui și va plânge cu amar, va plânge în singurătatea lui... Poate copilul să-i dea o haină cât de groasă... poate să-i dea o pâine cât de mare (deși, rari mai sunt care mai au această grijă). Și părintele se va simți tot mai străin, ca într-o închisoare de gheață, în casa caldă a propriului său copil.

Dragii mei tineri! Și voi sunteți acum mari. Poate aveți și voi un tată bătrân. Poate aveți o mamă bolnavă. Poate îngrijești în condiții omenești de părinții tăi, dacă ești măcar om. Sau, dacă ești fiară sau demon, nici nu-ți pasă sau chiar ți-e rușine cu părinții tăi. Dar chiar om să fii și cu conștiință omenească să îngrijești de părinții tăi, nu uita că ei au nevoie de tine. Ei au nevoie nu numai de banii tăi, nu numai de căldura ta, nu numai de pâinea ta. Au nevoie de tine. Caută și fă-ți timp să stai de vorbă cu ei măcar din când în când, spunându-le ceva și întrebându-i ceva cu un cuvânt iubitor. Aceasta îi va face pe ei fericiți; și nu numai pe ei, ci, mai ales, pe tine.

Celor căsătoriți le zic nu eu; Domnul: „Căsătoria să fie ținută în cinste și patul nespurcat”. Tinere, iubește-ți nevasta așa cum e ea: frumoasă, mai puțin frumoasă; deșteaptă, mai puțin deșteaptă. Iar tu, soție, iubește-ți soțul așa cum e el: frumos, mai puțin frumos; deștept, mai puțin deștept. Până când, prin iubire, veți ajunge să fiți așa cum trebuie să fiți. Căci și Hristos ne-a iubit așa cum eram. Dragostea lui Dumnezeu să vă facă să acoperiți totul; să răbdați totul. Vorbiți întreolaltă. Nu țineți necaz. Nu lăsați să apună soarele peste mânia voastră. Căci cele mai negre clipe și cele mai nefericite zile sunt atunci când soțul nu se mai poate întreba nimic cu soția lui. Domnul să vă păzească de aceste gânduri rele și nepotrivite. Și să ajungeți la pacea lui Hristos, la care ați fost chemați cu toții.

Sunt aici frați mai mulți care să vorbească și cu dar mai mare și mai învățați... Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl cunoaștem cu toții, spune așa: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi la fel”. Deci, dacă alții ar vrea să vorbească și ei, de ce să-i împiedic eu sau să fiu o sarcină sau o piatră de poticnire pentru cineva? Domnul să ne păzească! Totuși mă adresez scumpilor noștri tineri pe care Dumnezeu i-a [rânduit] să se unească unul cu altul, să se bucure în ziua de astăzi: în bucuria frățiilor voastre, ne bucurăm noi toți. Toată adunarea care e aici se bucură în bucuria frățiilor voastre.

Dragul meu tânăr mire, frățior: să știi că frăția ta ai dus o cruce, ai dus o sarcină până acum, după cum spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”; „Luați jugul Meu că e bun și sarcina Mea este ușoară. Învățați de la Mine că Eu sunt blând și smerit cu inima”. Să știi că, dacă până acum ai dus o sarcină, de acum încolo sarcina frăției tale nu se ușurează. Sarcina frăției tale se mai îngreunează cu o jumătate. De ce? Pentru că surioara are și ea o sarcină. Și ea, fiind socotită ca un vas mai slab, frăția ta ești dator să-i ajuți, să duci și sarcina ei. „Purtați-vă sarcinile unii altora” (atât frățiile voastre, cât și noi, toți), ca să împlinim legea lui Hristos. Domnul să ne ajute.

Dumnezeu să vă binecuvânteze cu ascultare de El, cu ascultare de părinți, cu pace și cu dragoste.

Binecuvântați să fie și părinții fratelui și ai surorii, că v-au crescut după voia lui Dumnezeu și nu v-au lăsat să vă încuscriți cu alte neamuri (nu vorbim de neamuri străine, ci de cei care nu-s din Lucrarea lui Dumnezeu, ci din alte lucrări), ca să nu înmoaie inima poporului și să nu tânjească și frații - după cum spuse fratele că sunt mulți frați și surioare care nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu și se încuscresc cu alții. Dumnezeu a voit să vă ajute să vă găsiți - așa cum i-a spus Avraam lui Eleazar - soțul și soția după voia lui Dumnezeu și după planul Său, și... după frățiile voastre.

Deci „pacea lui Hristos la care ați fost chemați să alcătuiți un singur trup să locuiască din belșug în inimile voastre”! Dragostea lui Dumnezeu să vă ajute să trăiți în pace și în dragoste și să acoperiți totul.

Duhul lui Dumnezeu să vă sfințească pe deplin; și trupul vostru, și sufletul vostru, și duhul vostru să fie păzite întregi până la venirea Domnului”. El e bun și va face lucrul acesta!

Slăvit să fie Domnul!