Atingerea de Hristos: personală și cu gloata

O parte din vorbirea fratelui Ioan Voina la nunta de la Ighiel - 17 iunie 1979

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Nu am cuvinte îndeajuns ca să-I mulțumesc Domnului mai ales pentru prezența Lui aici, în mijlocul nostru. Ne bucurăm în chip deosebit; știm într-adevăr că e prezent aci.

M-am oprit și eu la câteva cuvinte pe care le-au repetat frații în decursul stării noastre aici. Și m-am gândit la unele lucruri foarte interesante cu privire la vorbirile fraților. Fiecare a vorbit în felul lui. Dar nu ei au vorbit, ci Domnul a vorbit. Așa cum spune în Iov: „Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama”.

La ce vreau să mă limitez, în scurte cuvinte? Mă bucur - cum am spus - de prezența Lui în mijlocul nostru. Pentru că știm că în El locuiește pe deplin toată plinătatea dumnezeirii, nu mai este nimic nici de adăugat, nici de scăzut. S-a vorbit mult... dar, în capitolul 5 cu versetul 39 din Ioan, Însuși Domnul spune: „Cercetați Scripturile, că în ele socotiți că aveți viața veșnică. Pentru că ele mărturisesc despre Mine”. Știm într-adevăr, iubiții mei, că în El locuiește pe deplin toată plinătatea dumnezeirii. Totuși, Dumnezeu lucrează în chip deosebit prin oameni, așa cum spune capitolul 10 din Luca, cu versetul 16: „Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă. Cine vă nesocotește pe voi pe Mine Mă nesocotește. Iar cine Mă nesocotește pe Mine nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.

Ca și Apostolul Pavel, spun și eu: „N-am avut de gând să cunosc în mijlocul vostru pe nimeni și nimic, decât pe Iisus și pe El răstignit”. Ne bucurăm din toată inima.

M-am gândit la unele cuvinte, prin care Evanghelistul spune: „Erau mulți care se încredeau în El. Dar El nu Se încredea în ei”. Nu Se încredea în ei! Pentru că ei au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. Când ne uităm în jurul nostru, aci, în locul acesta atât de minunat, unde Dumnezeu ne-a cercetat și ne cercetează atât de mult prin cuvintele pe care le-am auzit, și vedem într-adevăr o gloată atât de mare aici, [gândind la ce] ne vorbea fratele dinainte, despre sămânța semănătorului, ne [punem] întrebarea: sămânța unde a căzut?

Să ne aducem aminte, fraților: când Domnul trecea prin Ierihon, știți frățiile voastre persoanele care s-au mântuit atunci. Vă aduceți aminte, nu? Era o gloată atât de mare, că Zaheu n-a putut să-L vadă pe Domnul, numai dacă s-a urcat în dud. Gloata aceea a rămas afară și Domnul a intrat cu Zaheu în casa lui. Deci, iată, dragii mei, din toată inima [o spunem], n-am vrea să facem numai o paradă...

Știți frățiile voastre... când femeia care avea scurgere de sânge și care a spus: „Am să mă duc la El și măcar de haina Lui să mă ating”, știți ce mare gloată a fost și atunci! Poate a fost mai mare ca aceea care s-a săturat din cele cinci pâini și doi pești. Dar, fraților, cine s-a atins de El? Gloata? S-a atins gloata de El... dar s-a atins cu credință? Când s-a atins femeia de El, Domnul a spus: „Cine s-a atins de Mine?”. Și ucenicii Îl întreabă: „Dar de ce mai întrebi cine s-a atins de Tine? Tu nu vezi gloata care s-a atins toată ziua de Tine?”. „Nu... S-a atins cineva de Mine, că am simțit că a ieșit o putere din Mine”.

O, dragii mei frați și surori, dacă noi, toți de-aici, am fi într-adevăr născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu, țara noastră întreagă ar fi mântuită ca Sodoma altădată, pentru zece persoane.

De aceea, dorim din toată inima și din tot sufletul ca, cuvintele pe care le-ați auzit, pe care le-am auzit să le punem la inimă, fraților. Este vremea să înțelegem lucrul acesta! Știm că dragostea lui Dumnezeu ne-a strâns; dar știm și că atunci când au umblat gloate întregi după El, [doar] ici-colo câte un suflet s-a mântuit.

N-aș vrea să fiu lung... M-am bucurat din toată inima de cuvintele pe care le-am auzit aci. Și credem că vor fi de-ajuns pentru fiecare din noi, dacă într-adevăr ne cercetăm starea noastră în fața Cuvântului lui Dumnezeu.

Frățiile voastre știți bine capitolul 12, versetele 47 și 48 de la Ioan: „Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Dar cuvintele pe care vi le-am spus, acestea vă vor judeca în ziua de apoi”. Frații mei, timpul e înaintat. Nu numai că e scurt aici și e înaintat, dar venirea Domnului este foarte, foarte aproape. „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele sale”. De aceea, să nu stăm nepăsători față de o mântuire atâta de mare care stă la dispoziția noastră. (...) Sigur că, așa cum amintea fratele de mai înainte: „După cum ploaia și zăpada care cad pe pământ nu se întorc înapoi până nu udă pământul și fac să crească și să odrăslească, să aducă sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, tot așa și Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine fără de rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele”. De aceea, dorim din toată inima să-L arătăm și noi pe Acela pe care L-a arătat Apostolul Pavel, cum a spus el în Coloseni 3: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, priviți la lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Uitați-vă la cele de sus, nu la cele de pe pământ, pentru că voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă”. Ce lucruri splendide, ce lucruri minunate! Ce făgăduințe minunate! Mă refer și la cuvântul pe care l-a citit un frate de la Ioan, capitolul 3, versetul 16: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Dar, frații mei! Dacă ne oprim puțin la noi, [vedem] cât de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi, iubiții mei... față de lumea întreagă! Că ne-a și chemat, ne-a și socotit neprihăniți și ne-a și proslăvit! Ce prilej minunat avem noi pentru mântuirea și desăvârșirea noastră!

Și m-am gândit la unele cuvinte pe care le-a spus un frate din Evrei 3: „Frați sfinți care aveți parte de chemarea cerească”... E vorba de frați sfinți!

,,...Ațintiți-vă privirile la Marele Preot și Apostol al mărturisirii voastre, adică la Iisus”. Vrem să atragem atenția și privirile la Acela în fața Căruia se va pleca orice genunchi al celor din cer, de pe pământ și de sub pământ.

S-a vorbit atât de mult, dar toate lucrurile se limitează la acest Nume Sfânt, iubiții mei! Toate se limitează aci. Apostolul Pavel spune în Romani, capitolul 1 : „Pavel, rob al lui Iisus Hristos, pus de-o parte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu. Ea privește pe Fiul Său”. Pe cine privește Evanghelia? Pe Fiul Său! Cine a plătit prețul pentru desăvârșirea și mântuirea noastră, fraților și surorilor? „Privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ceea ce privește trupul. Iar în ceea ce privește Duhul sfințeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea din morți”. Trebuie dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea din morți, iubiții mei. Și știm într-adevăr că în nimenea altul nu este mântuire, „că nu este sub cer alt nume dat oamenilor în care să fim mântuiți”. Și dovada pentru care ne aflăm aici este harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea pentru toți oamenii și mai ales pentru noi, care suntem aici, iubiții mei. (...)