Alergarea pentru Domnul
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Fie binecuvântată neobosita soră, harnică, binevoitoare, bucuroasă şi primitoare de oaspeţi, de săraci, de fraţi.
Ea va sluji mereu tuturor cum ar sluji Domnului.
Ea slujeşte ca o pildă de smerită şi bucuroasă ostenire pentru Domnul şi pentru ai Lui, tuturor celor care se uită la purtarea credincioşilor lui Hristos.
Fără cârtiri şi fără păreri de rău.
2 - Marta, sora credincioasă din Betania, este acum Sus la Domnul, se bucură de o veşnică şi o nebănuită răsplătire (Matei 24, 45-47),
iar aici în inimile noastre şi a tuturor creştinilor se bucură şi se va bucura în veci de o iubire atât de sfântă şi neuitată, cum a arătat ea spre Domnul când venea în casa ei.
3 - O, scumpele noastre surori, voi cărora Dumnezeu v-a dat o casă, în care s-au obişnuit să vină fraţii,
vă rugăm să urmaţi şi voi mereu pilda Martei şi a celorlalte sfinte femei, care nădăjduiau în Dumnezeu... (1 Petru 3, 5)
şi Îl slujeau pe Domnul cu toată puterea şi cu toată avuţia lor.
4 - Voi femeilor credincioase de aceea aţi venit după Hristos: ca să-I slujiţi cu tot ce puteţi şi aveţi.
Şi de aceea vi le-a dat pe cele ce le stăpâniţi ca să aveţi cu ce face binele, pentru Dumnezeul vostru, şi pentru semenii voştri.
5 - Ce frumos îi arată Sfântul Cuvânt pe cei din Betania, în mereu aceeaşi sfântă şi chibzuită consfătuire cu Domnul,
Lazăr în adâncă şi chibzuită consfătuire cu Domnul,
Marta în harnică şi atentă slujire pentru El
iar Maria în evlavioasă şi profundă împărtăşire ascultătoare de Hristos.
O, dacă în fiecare familie ar fi aceste trei stări frumoase!
6 - Când Hristos intră în casa unui credincios este o sărbătoare dulce şi orice alte preocupări trebuie să înceteze pentru a fi numai cu Domnul.
Atunci să nu mai existe nimic altceva şi nimeni altcineva, decât Domnul Isus şi El să umple totul.
Totul să fie dăruit numai lui Hristos
şi toate să fie puse numai în slujba Lui.
Toate celelalte pot să mai aştepte. Numai El nu.
Toate celelalte pot să fie neglijate. Numai El nu.
7 - Dintre toate datoriile mari pe care le are un om pe pământ, cele faţă de Dumnezeu sunt cele mai mari.
Dintre toate iubirile noastre, cea faţă de Hristos trebuie să fie cea dintâi.
Dintre toţi oaspeţii noştri, ai lui Hristos trebuie să fie cei mai slujiţi.
8 - Pe Domnul trebuie să-L facem să aştepte cel mai puţin. Şi să-L slujim cel mai dintâi, oricât de târziu ar trebui să ne culcăm
sau oricât de dimineaţă ar trebui să ne sculăm, Domnul Isus nu trebuie lăsat să aştepte niciodată după noi.
9 - Chiar dacă n-ar mai fi să ne mai rămână nouă nimic ca să trăim, - lui Dumnezeu trebuie să-I dăm totdeauna ce ne cere, sau ne arată, că vrea de la noi. - Aşa cum a făcut văduva cu cei doi bănuţi ai ei.
Căci de lărgimea inimii noastre faţă de Domnul şi de dărnicia mâinii noastre faţă de El, depinde şi lărgimea Inimii Lui
şi dărnicia Mâinii Sale, faţă de noi.
10 - Pentru a face lucruri obişnuite, nu-ţi lipseşte decât o dragoste obişnuită... Uneori poate nici atât.
Dar pentru a face lucruri neobişnuite, îţi trebuie nu numai o dragoste neobişnuită
ci uneori şi un presimţ profetic, şi o luminată conştiinţă a adevăratelor valori, care să-ţi strălucească exact la timp.
Maria din Betania le-a avut pe toate aceste trei haruri cereşti.
11 - De aceea Maria din Betania a făcut ceea ce trebuia să facă, exact atunci când trebuia să facă.
Şi exact aşa cum trebuia să fie făcut.
Nimeni, în toată istoria lumii, n-a mai făcut ceva atât de frumos, atât de înţelept şi atât de la timp, ca ea.
12 - Am avut şi eu uneori lucruri „puse de-o parte” pentru alte scopuri.
Iar când s-a ivit un prilej care mi le cerea să le jertfesc pentru Hristos, la început mi-a venit destul de greu...
Dar azi nu-mi mai pare greu nimic. Decât gândul că n-am putut face totdeauna cu toate ale mele aşa cum a făcut atunci Maria cu vasul ei şi cu mirul ei cel scump.
13 - Numai în ceasurile marilor încercări, ies la iveală gândurile ascunse ale inimilor omeneşti.
Altfel ele ar fi rămas necunoscute pe totdeauna.
Martorii Patimilor Domnului, sunt cea mai bună dovadă despre acest adevăr.
14 - Numai când cei iubitori de Hristos, trebuie să-I arate Domnului în chipul cel mai înalt devotamentul lor,
- numai atunci pot fi cunoscuţi cu adevărat şi ceilalţi care par ucenici, dar nu sunt.
15 - Numai în vremea Patimilor Domnului pot fi cunoscuţi, şi cei care stau printre apostoli, - dar nu mai au în ei nimic din duhul ascultării şi al slujirii lui Dumnezeu,
- deşi păreau totuşi că-l au cândva.
16 - Ce plin de evlavie era duhul Betaniei!
Ce plină de iubire şi adoraţie pentru Hristos era casa celor trei suflete alese şi neuitate, care locuiau în cetatea plăcută Domnului Isus.
Şi totuşi unul dintre ucenicii care fusese şi el cândva al lui Hristos, nu mai simţea acolo nimic din toate aceste bucurii sfinte şi adânci.
Ce repede te desparte de Hristos iubirea de bani. Şi setea după slava lumii.
Dumnezeu a îngăduit, pentru curăţirea lor, să fie cernuţi toţi.
Căci numai „cernerea” aceasta poate dovedi ce are fiecare ucenic înăuntrul său.
Şi numai cernerea aceasta îl putea arăta pe fiecare ucenic ce urmăreşte prin Hristos. Şi lângă Hristos.
Este neapărat nevoie ca să vină câte o astfel de cernere peste fiecare ceată de ucenici, fiindcă fără ea nu s-ar putea dovedi limpede niciodată, care sunt şi care nu sunt adevăraţi.
18 - Iată deci durerosul adevăr: că sunt unii între cei ce umblă cu Hristos, părând nişte ucenici ai Lui, căci stau la masă cu El,
şi se bucură de cea mai înaltă preţuire în faţa celor ce-L iubesc pe Hristos,
- dar ei în realitate sunt numai nişte nevrednici şi blestemaţi profitori şi umblători după căpătuială şi câştig mârşav.
19 - Inima multora dintre cei ce se numesc ucenici ai Domnului, se dovedeşte până la urmă, că este plină de urâciuni. Iar gândurile lor, că sunt pline de şiretenie şi de vicleşug amăgitor (Efes. 4, 14).
Ce mare mincinos este diavolul care îi înşală. Şi ce slabi credincioşi sunt cei ce se lasă înşelaţi. Cu toţii vor arde odată în focul veşnic.
20 - Ce durere este să vezi, când toată Lucrarea Domnului sufere,
şi toţi slujitorii Lui sunt părtaşi de cutremurul răspunderii pentru starea şi soarta Evangheliei,
unii dintre cei ce păreau fraţi, încep să-şi dea pe faţă gândurile vrăjmaşe.
Când toţi ai Domnului vorbesc într-un fel, aceştia încep să vorbească în alt fel.
Trebuie să vină odată şi clipa cernerii. Dar vai de cei ce se dovedesc străini faţă de Hristos atunci.
Duhule Sfinte, umple-ne şi sfinţeşte-ne.
Amin.