Alergarea pentru Domnul
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Fie binecuvântată neobosita soră, harnică, binevoitoare, bucuroasă și primitoare de oaspeți, de săraci, de frați.
Ea va sluji mereu tuturor cum ar sluji Domnului.
Ea slujește ca o pildă de smerită și bucuroasă ostenire pentru Domnul și pentru ai Lui, tuturor celor care se uită la purtarea credincioșilor lui Hristos.
Fără cârtiri și fără păreri de rău.
2 - Marta, sora credincioasă din Betania, este acum Sus la Domnul, se bucură de o veșnică și o nebănuită răsplătire (Matei 24, 45-47),
iar aici în inimile noastre și a tuturor creștinilor se bucură și se va bucura în veci de o iubire atât de sfântă și neuitată, cum a arătat ea spre Domnul când venea în casa ei.
3 - O, scumpele noastre surori, voi cărora Dumnezeu v-a dat o casă, în care s-au obișnuit să vină frații,
vă rugăm să urmați și voi mereu pilda Martei și a celorlalte sfinte femei, care nădăjduiau în Dumnezeu... (1 Petru 3, 5)
și Îl slujeau pe Domnul cu toată puterea și cu toată avuția lor.
4 - Voi femeilor credincioase de aceea ați venit după Hristos: ca să-I slujiți cu tot ce puteți și aveți.
Și de aceea vi le-a dat pe cele ce le stăpâniți ca să aveți cu ce face binele, pentru Dumnezeul vostru, și pentru semenii voștri.
5 - Ce frumos îi arată Sfântul Cuvânt pe cei din Betania, în mereu aceeași sfântă și chibzuită consfătuire cu Domnul,
Lazăr în adâncă și chibzuită consfătuire cu Domnul,
Marta în harnică și atentă slujire pentru El
iar Maria în evlavioasă și profundă împărtășire ascultătoare de Hristos.
O, dacă în fiecare familie ar fi aceste trei stări frumoase!
6 - Când Hristos intră în casa unui credincios este o sărbătoare dulce și orice alte preocupări trebuie să înceteze pentru a fi numai cu Domnul.
Atunci să nu mai existe nimic altceva și nimeni altcineva, decât Domnul Isus și El să umple totul.
Totul să fie dăruit numai lui Hristos
și toate să fie puse numai în slujba Lui.
Toate celelalte pot să mai aștepte. Numai El nu.
Toate celelalte pot să fie neglijate. Numai El nu.
7 - Dintre toate datoriile mari pe care le are un om pe pământ, cele față de Dumnezeu sunt cele mai mari.
Dintre toate iubirile noastre, cea față de Hristos trebuie să fie cea dintâi.
Dintre toți oaspeții noștri, ai lui Hristos trebuie să fie cei mai slujiți.
8 - Pe Domnul trebuie să-L facem să aștepte cel mai puțin. Și să-L slujim cel mai dintâi, oricât de târziu ar trebui să ne culcăm
sau oricât de dimineață ar trebui să ne sculăm, Domnul Isus nu trebuie lăsat să aștepte niciodată după noi.
9 - Chiar dacă n-ar mai fi să ne mai rămână nouă nimic ca să trăim, - lui Dumnezeu trebuie să-I dăm totdeauna ce ne cere, sau ne arată, că vrea de la noi. - Așa cum a făcut văduva cu cei doi bănuți ai ei.
Căci de lărgimea inimii noastre față de Domnul și de dărnicia mâinii noastre față de El, depinde și lărgimea Inimii Lui
și dărnicia Mâinii Sale, față de noi.
10 - Pentru a face lucruri obișnuite, nu-ți lipsește decât o dragoste obișnuită... Uneori poate nici atât.
Dar pentru a face lucruri neobișnuite, îți trebuie nu numai o dragoste neobișnuită
ci uneori și un presimț profetic, și o luminată conștiință a adevăratelor valori, care să-ți strălucească exact la timp.
Maria din Betania le-a avut pe toate aceste trei haruri cerești.
11 - De aceea Maria din Betania a făcut ceea ce trebuia să facă, exact atunci când trebuia să facă.
Și exact așa cum trebuia să fie făcut.
Nimeni, în toată istoria lumii, n-a mai făcut ceva atât de frumos, atât de înțelept și atât de la timp, ca ea.
12 - Am avut și eu uneori lucruri „puse de-o parte” pentru alte scopuri.
Iar când s-a ivit un prilej care mi le cerea să le jertfesc pentru Hristos, la început mi-a venit destul de greu...
Dar azi nu-mi mai pare greu nimic. Decât gândul că n-am putut face totdeauna cu toate ale mele așa cum a făcut atunci Maria cu vasul ei și cu mirul ei cel scump.
13 - Numai în ceasurile marilor încercări, ies la iveală gândurile ascunse ale inimilor omenești.
Altfel ele ar fi rămas necunoscute pe totdeauna.
Martorii Patimilor Domnului, sunt cea mai bună dovadă despre acest adevăr.
14 - Numai când cei iubitori de Hristos, trebuie să-I arate Domnului în chipul cel mai înalt devotamentul lor,
- numai atunci pot fi cunoscuți cu adevărat și ceilalți care par ucenici, dar nu sunt.
15 - Numai în vremea Patimilor Domnului pot fi cunoscuți, și cei care stau printre apostoli, - dar nu mai au în ei nimic din duhul ascultării și al slujirii lui Dumnezeu,
- deși păreau totuși că-l au cândva.
16 - Ce plin de evlavie era duhul Betaniei!
Ce plină de iubire și adorație pentru Hristos era casa celor trei suflete alese și neuitate, care locuiau în cetatea plăcută Domnului Isus.
Și totuși unul dintre ucenicii care fusese și el cândva al lui Hristos, nu mai simțea acolo nimic din toate aceste bucurii sfinte și adânci.
Ce repede te desparte de Hristos iubirea de bani. Și setea după slava lumii.
Dumnezeu a îngăduit, pentru curățirea lor, să fie cernuți toți.
Căci numai „cernerea” aceasta poate dovedi ce are fiecare ucenic înăuntrul său.
Și numai cernerea aceasta îl putea arăta pe fiecare ucenic ce urmărește prin Hristos. Și lângă Hristos.
Este neapărat nevoie ca să vină câte o astfel de cernere peste fiecare ceată de ucenici, fiindcă fără ea nu s-ar putea dovedi limpede niciodată, care sunt și care nu sunt adevărați.
18 - Iată deci durerosul adevăr: că sunt unii între cei ce umblă cu Hristos, părând niște ucenici ai Lui, căci stau la masă cu El,
și se bucură de cea mai înaltă prețuire în fața celor ce-L iubesc pe Hristos,
- dar ei în realitate sunt numai niște nevrednici și blestemați profitori și umblători după căpătuială și câștig mârșav.
19 - Inima multora dintre cei ce se numesc ucenici ai Domnului, se dovedește până la urmă, că este plină de urâciuni. Iar gândurile lor, că sunt pline de șiretenie și de vicleșug amăgitor (Efes. 4, 14).
Ce mare mincinos este diavolul care îi înșală. Și ce slabi credincioși sunt cei ce se lasă înșelați. Cu toții vor arde odată în focul veșnic.
20 - Ce durere este să vezi, când toată Lucrarea Domnului sufere,
și toți slujitorii Lui sunt părtași de cutremurul răspunderii pentru starea și soarta Evangheliei,
unii dintre cei ce păreau frați, încep să-și dea pe față gândurile vrăjmașe.
Când toți ai Domnului vorbesc într-un fel, aceștia încep să vorbească în alt fel.
Trebuie să vină odată și clipa cernerii. Dar vai de cei ce se dovedesc străini față de Hristos atunci.
Duhule Sfinte, umple-ne și sfințește-ne.
Amin.