Păcatul și frica
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Dumnezeu să vă binecuvânteze iscoade care vă temeți de Ochiul lui Dumnezeu și vă este frică să faceți rău celui nevinovat
care nu vă uniți cu nelegiuirea mai-marilor voștri...
și care nu executați orbește poruncile lor, când aceste porunci sunt blestemate și nedrepte!
Și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toți acei care, având o poruncă rea, o executați totuși în mod uman, drept și demn.
2 - Dar pe voi acei care, când trebuie să urmăriți, să prindeți și să predați la moarte pe un nevinovat - vă duceți mai degrabă și cu grijă îl înștiințați pe cel primejduit despre tot ce se pregătește contra lui,
ca să poată să-și ia măsuri de pază...
- pe voi, Dumnezeu să vă binecuvânteze nespus mai mult...
căci voi ați făcut atât de mult bine lui Hristos și ucenicilor Lui.
Dar vai ce puțini ați fost voi printre ceilalți...
3 - În Ziua Răsplătirii, mare va fi la Dumnezeu și răsplata celor care nu s-au unit cu răul la rău, ci au făcut binele, apărând pe cei buni.
Chiar dacă nici un alt bine n-au mai putut face în viața lor - acest unul singur, va conta nespus de mult pentru ei (Evrei 11, 31).
Și pentru Dumnezeul vostru când vor fi în fața Lui.
4 - Când știi că în curând te vei despărți, plecând pe totdeauna de unde ai fost prea mult iubit, - mila față de tot ce lași în urmă,
te-ar ținea tot timpul rămas, până la plecare tot acolo.
Prietenia celor dragi te-ar întoarce necurmat tot lângă ei,
căci în marile dureri, ca și în marile bucurii, simți totdeauna nevoia să fii împreună cu cei pe care i-ai iubit cel mai mult.
5 - Apropierea celor iubiți îți este tot atât de necesară înaintea unei suferințe, ca o judecată sănătoasă
și ca o simțire cumpătată
și ca o hotărâre neclintită,
fiindcă numai lângă ei, le poți avea și pe acestea.
6 - Când tu însuți te pregătești pentru încercarea prin care altcineva a trecut, chiar și numai prezența acestuia îți este de o mare încurajare,
căci dacă el a putut birui în încercarea lui, aceasta este o garanție că și tu vei putea birui în a ta.
7 - Când te așteaptă o suferință, sfătuiește-te cu acela care a trecut prin ea.
Când mergi spre o moarte, caută prietenia Aceluia care a biruit-o.
Iar Acesta este în primul rând Hristos, căci nimeni altul n-a mai avut de trecut ca El prin suferință și moarte.
8 - Moartea este ultima încercare pentru om și pentru Dumnezeu.
Cine nu se teme de moarte înainte, acela nu are de ce să se mai teamă în urmă.
Cine o biruiește înainte de a veni, acela este un veșnic biruitor.
Așa a biruit-o și Hristos,
și prin El, toți ai Lui.
9 - Fii binecuvântată soră primitoare, soră slujitoare, soră jertfitoare.
Fie binecuvântate mâinile tale binefăcătoare,
fie binecuvântată dragostea ta cea adevărată,
scumpă și credincioasă... soră Marta.
Nimeni ca tine nu știe să poarte atât de atent sarcinile lui Hristos. Și ale alor Lui.
10 - Fii binecuvântată inimă smerită și râvnitoare, milostivă și darnică, binefăcătoare și harnică,
tu, care dacă ai ajuns să ai o căsuță a ta, nu ți-ai lipit inima ta de ea și nu ți-a fost silă de Domnul și de ai Lui,
- ci i-ai primit oricând și pe oricâți.
Și Inima Domnului, și Casa Domnului, te vor primi la fel pe tine.
11 - Dacă ție nu ți-a fost greu să te scoli noaptea ca să primești cu dragoste pe cei ce veneau de pe drumuri prăfuiți, obosiți, transpirați, flămânzi, căutând căsuța ta, primirea ta, bunăvoința ta. Nu-I va fi nici Domnului greu să-ți deschidă Cerul Său.
Dacă tu ți-ai făcut cea mai mare bucurie din gândul că ai prilejul să-ți arați cât de curată este iubirea ta față de Domnul tău
și dragostea ta față de frații tăi,
nu numai cu vorbe și cu cântări,
ci mai ales cu slujirea faptei,
- tot așa Se va purta și Domnul tău odată, față de tine.
12 - Fii binecuvântată tu soră adevărată, care nu ții mai mult la covoarele tale decât la frații tăi
și nu privești la pâinea ta când tai pentru cel lipsit
nici la așternutul tău când culci în el pe cel sărac,
nici la cât îți mai rămâne când dai pentru Domnul
- căci și Domnul va fi la fel față de tine.
13 - Când tu slujești Domnului și fraților,
celor sărmani și străini, celor lipsiți și bolnavi,
- fii mereu cu bucurie voioasă, fără să simți sau să spui niciodată că ai făcut de-ajuns.
Căci binele niciodată nu-i prea mult în lume, fiindcă făcătorii lui sunt prea puțini.
Și obosesc prea repede.
14 - Niciodată să nu ți se pară silă de călătorii Domnului. La orice oră din noapte sau din zi, ar veni ei la ușa ta.
Și ori în cât de mare număr ar fi să-ți vină în casă.
Sau să-ți bată la poartă,
să-i primești cu bucurie, fără să te temi de nimic. Domnul Însuși le va da hrana lor ca în somn. Și poate pentru ei, ți-o va da și ție.
15 - Fiți binecuvântate până în vecii vecilor, voi toate adevăratele noastre surori credincioase,
care urmând pilda sorei noastre Marta cea harnică și primitoare, veți sluji și voi Domnului,
ostenind mereu ca ea cu bucurie, ca să gătească, să spele, să curețe, să hrănească pe cei trimiși în casa ei,
în casele voastre,
- fără să vă fie nici silă și nici greu a face binele,
oricând, - și tuturor.
16 - Soră credincioasă - ce rost ar mai avea să ai o casă, dacă Domnul și ai Lui nu mai pot sta în ea cu plăcere?
Și dacă El și ai Lui nu mai sunt primiți în ea cu bucurie.
Ruina se va alege în curând de casa aceea - și de sufletul cui o are așa.
17 - Ce preț mai pot avea - soră credincioasă - covoarele tale, dacă picioarele Domnului și alor Săi, nu mai sunt primite în casa ta, din pricina lor?
Moliile le vor roade curând și covoarele acelea și pe cine le are așa, cu ele cu tot!
18 - Și ce folos soră credincioasă - de banii tăi mulți
și de cămara ta încărcată
și de îmbrăcămintea ta luxoasă ca și de mobila ta cea prea scumpă
dacă Hristos și ai Lui nu mai au loc în ele
și nu mai are nici o parte de ele!
19 - Și ce folos de toate nimicurile deșarte cu care ți-ai împodobit camerele și dulapurile tale, ca și cu niște idolași, - care au luat locul Domnului Isus?
Căci iată că pe măsură ce casa ta se umple - cu de acestea, inima ta se golește de smerenia și de dragostea lui Hristos și a fraților!
Rugina și risipa le va mânca în curând pe ele
și osânda veșnică pe cei ce le au fără Hristos.
20 - Pe măsură ce Hristos și ai Lui - soră dragă - vor veni la tine tot mai rar, lumea și ai ei vor veni tot mai des.
Până când nu va mai rămânea din tine decât o jalnică ruină și o tristă amintire că ai fost cândva și tu credincioasă. Și că a fost cândva și casa ta primitoare de Hristos.
Vai ție va fi atunci! Și vai tuturor cu care te mândrești că le ai!
Doamne Isuse, ai milă de toate surorile noastre și de toate casele lor, care au ajuns rău, și întoarce-le iarăși la dragostea dintâi.
Amin.