Păcatul şi frica
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Dumnezeu să vă binecuvânteze iscoade care vă temeţi de Ochiul lui Dumnezeu şi vă este frică să faceţi rău celui nevinovat
care nu vă uniţi cu nelegiuirea mai-marilor voştri...
şi care nu executaţi orbeşte poruncile lor, când aceste porunci sunt blestemate şi nedrepte!
Şi Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi acei care, având o poruncă rea, o executaţi totuşi în mod uman, drept şi demn.
2 - Dar pe voi acei care, când trebuie să urmăriţi, să prindeţi şi să predaţi la moarte pe un nevinovat - vă duceţi mai degrabă şi cu grijă îl înştiinţaţi pe cel primejduit despre tot ce se pregăteşte contra lui,
ca să poată să-şi ia măsuri de pază...
- pe voi, Dumnezeu să vă binecuvânteze nespus mai mult...
căci voi aţi făcut atât de mult bine lui Hristos şi ucenicilor Lui.
Dar vai ce puţini aţi fost voi printre ceilalţi...
3 - În Ziua Răsplătirii, mare va fi la Dumnezeu şi răsplata celor care nu s-au unit cu răul la rău, ci au făcut binele, apărând pe cei buni.
Chiar dacă nici un alt bine n-au mai putut face în viaţa lor - acest unul singur, va conta nespus de mult pentru ei (Evrei 11, 31).
Şi pentru Dumnezeul vostru când vor fi în faţa Lui.
4 - Când ştii că în curând te vei despărţi, plecând pe totdeauna de unde ai fost prea mult iubit, - mila faţă de tot ce laşi în urmă,
te-ar ţinea tot timpul rămas, până la plecare tot acolo.
Prietenia celor dragi te-ar întoarce necurmat tot lângă ei,
căci în marile dureri, ca şi în marile bucurii, simţi totdeauna nevoia să fii împreună cu cei pe care i-ai iubit cel mai mult.
5 - Apropierea celor iubiţi îţi este tot atât de necesară înaintea unei suferinţe, ca o judecată sănătoasă
şi ca o simţire cumpătată
şi ca o hotărâre neclintită,
fiindcă numai lângă ei, le poţi avea şi pe acestea.
6 - Când tu însuţi te pregăteşti pentru încercarea prin care altcineva a trecut, chiar şi numai prezenţa acestuia îţi este de o mare încurajare,
căci dacă el a putut birui în încercarea lui, aceasta este o garanţie că şi tu vei putea birui în a ta.
7 - Când te aşteaptă o suferinţă, sfătuieşte-te cu acela care a trecut prin ea.
Când mergi spre o moarte, caută prietenia Aceluia care a biruit-o.
Iar Acesta este în primul rând Hristos, căci nimeni altul n-a mai avut de trecut ca El prin suferinţă şi moarte.
8 - Moartea este ultima încercare pentru om şi pentru Dumnezeu.
Cine nu se teme de moarte înainte, acela nu are de ce să se mai teamă în urmă.
Cine o biruieşte înainte de a veni, acela este un veşnic biruitor.
Aşa a biruit-o şi Hristos,
şi prin El, toţi ai Lui.
9 - Fii binecuvântată soră primitoare, soră slujitoare, soră jertfitoare.
Fie binecuvântate mâinile tale binefăcătoare,
fie binecuvântată dragostea ta cea adevărată,
scumpă şi credincioasă... soră Marta.
Nimeni ca tine nu ştie să poarte atât de atent sarcinile lui Hristos. Şi ale alor Lui.
10 - Fii binecuvântată inimă smerită şi râvnitoare, milostivă şi darnică, binefăcătoare şi harnică,
tu, care dacă ai ajuns să ai o căsuţă a ta, nu ţi-ai lipit inima ta de ea şi nu ţi-a fost silă de Domnul şi de ai Lui,
- ci i-ai primit oricând şi pe oricâţi.
Şi Inima Domnului, şi Casa Domnului, te vor primi la fel pe tine.
11 - Dacă ţie nu ţi-a fost greu să te scoli noaptea ca să primeşti cu dragoste pe cei ce veneau de pe drumuri prăfuiţi, obosiţi, transpiraţi, flămânzi, căutând căsuţa ta, primirea ta, bunăvoinţa ta. Nu-I va fi nici Domnului greu să-ţi deschidă Cerul Său.
Dacă tu ţi-ai făcut cea mai mare bucurie din gândul că ai prilejul să-ţi araţi cât de curată este iubirea ta faţă de Domnul tău
şi dragostea ta faţă de fraţii tăi,
nu numai cu vorbe şi cu cântări,
ci mai ales cu slujirea faptei,
- tot aşa Se va purta şi Domnul tău odată, faţă de tine.
12 - Fii binecuvântată tu soră adevărată, care nu ţii mai mult la covoarele tale decât la fraţii tăi
şi nu priveşti la pâinea ta când tai pentru cel lipsit
nici la aşternutul tău când culci în el pe cel sărac,
nici la cât îţi mai rămâne când dai pentru Domnul
- căci şi Domnul va fi la fel faţă de tine.
13 - Când tu slujeşti Domnului şi fraţilor,
celor sărmani şi străini, celor lipsiţi şi bolnavi,
- fii mereu cu bucurie voioasă, fără să simţi sau să spui niciodată că ai făcut de-ajuns.
Căci binele niciodată nu-i prea mult în lume, fiindcă făcătorii lui sunt prea puţini.
Şi obosesc prea repede.
14 - Niciodată să nu ţi se pară silă de călătorii Domnului. La orice oră din noapte sau din zi, ar veni ei la uşa ta.
Şi ori în cât de mare număr ar fi să-ţi vină în casă.
Sau să-ţi bată la poartă,
să-i primeşti cu bucurie, fără să te temi de nimic. Domnul Însuşi le va da hrana lor ca în somn. Şi poate pentru ei, ţi-o va da şi ţie.
15 - Fiţi binecuvântate până în vecii vecilor, voi toate adevăratele noastre surori credincioase,
care urmând pilda sorei noastre Marta cea harnică şi primitoare, veţi sluji şi voi Domnului,
ostenind mereu ca ea cu bucurie, ca să gătească, să spele, să cureţe, să hrănească pe cei trimişi în casa ei,
în casele voastre,
- fără să vă fie nici silă şi nici greu a face binele,
oricând, - şi tuturor.
16 - Soră credincioasă - ce rost ar mai avea să ai o casă, dacă Domnul şi ai Lui nu mai pot sta în ea cu plăcere?
Şi dacă El şi ai Lui nu mai sunt primiţi în ea cu bucurie.
Ruina se va alege în curând de casa aceea - şi de sufletul cui o are aşa.
17 - Ce preţ mai pot avea - soră credincioasă - covoarele tale, dacă picioarele Domnului şi alor Săi, nu mai sunt primite în casa ta, din pricina lor?
Moliile le vor roade curând şi covoarele acelea şi pe cine le are aşa, cu ele cu tot!
18 - Şi ce folos soră credincioasă - de banii tăi mulţi
şi de cămara ta încărcată
şi de îmbrăcămintea ta luxoasă ca şi de mobila ta cea prea scumpă
dacă Hristos şi ai Lui nu mai au loc în ele
şi nu mai are nici o parte de ele!
19 - Şi ce folos de toate nimicurile deşarte cu care ţi-ai împodobit camerele şi dulapurile tale, ca şi cu nişte idolaşi, - care au luat locul Domnului Isus?
Căci iată că pe măsură ce casa ta se umple - cu de acestea, inima ta se goleşte de smerenia şi de dragostea lui Hristos şi a fraţilor!
Rugina şi risipa le va mânca în curând pe ele
şi osânda veşnică pe cei ce le au fără Hristos.
20 - Pe măsură ce Hristos şi ai Lui - soră dragă - vor veni la tine tot mai rar, lumea şi ai ei vor veni tot mai des.
Până când nu va mai rămânea din tine decât o jalnică ruină şi o tristă amintire că ai fost cândva şi tu credincioasă. Şi că a fost cândva şi casa ta primitoare de Hristos.
Vai ţie va fi atunci! Şi vai tuturor cu care te mândreşti că le ai!
Doamne Isuse, ai milă de toate surorile noastre şi de toate casele lor, care au ajuns rău, şi întoarce-le iarăşi la dragostea dintâi.
Amin.