Am cu viaţa un cules
Traian Dorz - Hristos - Pacea noastră
Am cu viaţa un cules
şi-l strâng în fiecare seară
cum aş intra să nu mai ies
cum mi-ar fi cea din urmă oară.
De-aceea de-Adevăr mă ţin
c-o dureroasă-mbrăţişare
primindu-l chiar când mi-e străin
iubindu-l chiar, şi când mă doare.
De-aceea cu credinţă-nfrunt
oricâte-mpotriviri mi-ar creşte
cu cât mi-e chinul şi mai crunt
nădejdea dulce-mi mai plăteşte.
De-aceea cu iubire pot
zâmbi în orice răstignire
mai mult e ce primesc, ca tot
ce-mi cere-a morţii ispăşire.
De-aceea pot să înţeleg
tot ce se spune sau se tace
să caut, să iert şi să dezleg
orice cărare către pace.
Căci am cu viaţa un cules
şi vreau, când Domnul meu mă cheamă,
în orice zi, din rând să ies
şi fericit să-I pot da seamă.
+
Dumnezeu n-a vrut,
nici pâinea şi nici cunoştinţa Sa
să le dobândim degeaba
- ci plătind c-o muncă grea
căci doar ce câştigi prin muncă
şi prin luptă
- ştii păstra!