Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.
Domnul Isus, după ce privește spre slava din care a venit în lume și la care Se duce iarăși din mijlocul alor Săi, - înfățișează din nou Tatălui Ceresc pe cei cu care venea acum împreună, din lume:
- Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat. Și ei au păzit Cuvântul Tău...
Ce fericit venea atunci Mântuitorul nostru Iubit, spre Tatăl Bunătății, înfățișându-Se înaintea Lui și înaintea Cerurilor Slăvite din care venise până în adâncurile prăbușirilor noastre spre a ne ridica.
El venea acum în fruntea unui nesfârșit popor de răscumpărați,
în fruntea unei nenumărate oștiri de biruitori pe care dezrobindu-i de sub tirania diavolului Și-i va face asemănători cu El,
prin biruința și prin slava pe care le-o câștigase El în numele lor,
mai dinainte de a fi ei!
Între cei pe care îi înfățișa în clipa aceea Tatălui Ceresc, Domnul Isus aducea pe fiecare din sufletele care Îl vor asculta și vor păzi Cuvântul Tatălui. Și vor cunoaște Numele Lui - de atunci și până în vecii veșniciei.
Ucenicii care auzeau aceste cuvinte cu care Se înfățișa acum Domnul lor înaintea Tatălui, nu puteau pricepe în clipa aceasta acest mare adevăr.
Dar după Pogorârea Sfântului Duh, când Lumina Cerească adusă de El le-a descoperit toate lucrurile,
după făgăduința făcută de Mântuitorul care Se ducea de la ei,
- ei și-au adus aminte de tot ce le spusese Isus - și au înțeles.
Ce minunat au descris apoi sfinții apostoli, prin descoperirea Duhului, acest slăvit adevăr, pe care însă, în clipa acelei rugăciuni cu Hristos, ei nu-l puteau încă înțelege deplin. Fiind cunoscut încă numai lui Dumnezeu.
Scumpi frați și surori, care cunoașteți Numele Cel Iubitor al Tatălui,
Numele Cel Mântuitor al Fiului
și Numele Cel Mângâietor al Sfântului Duh,
- dați slavă veșnică bunătății, puterii și iubirii lui Dumnezeu în care am fost cuprinși și noi, de la întemeierea lumii (Matei 25, 34; Evrei 11, 16; Rom. 8, 28-30).
Viitorul Bisericii era în Hristos.
Ochii lui Dumnezeu vedeau tot numărul celor ce vor cunoaște Numele Lui prin Hristos.
Înțelepciunea Lui știa pe fiecare din cei ce vor primi Cuvântul Său și Îl vor păzi, până la sfârșitul vremilor chemării și ale harului.
De aceea a lăsat să fie scrise cuvintele versetului acestuia care sunt atât de apropiate de cele din Romani 8, 29-30.
În aceste două locuri pare că mai dinainte am fost aleși și slăviți numai unii și nu toți.
Dar toată această alegere și rânduire mai dinainte la slavă, se întemeia pe adevărul că aceștia vor asculta și vor păzi Cuvântul care li se va face cunoscut. Pe când alții nu vor vrea nici să-L asculte și nici să-L păzească (Ioan 8, 43).
Domnul Isus îi știa pe toți aceștia, după cum știe totul încă mai dinainte de a fi.
El, prin care toate s-au făcut și prin care toate se țin, numește toate întâmplările până nu sunt ca și cum ar fi (Rom. 4, 17).
Și vorbește despre viitor ca și cum ar fi trecut.
Și știe cine vor fi acei care vor primi harul adus, gata să plătească orice preț de suferințe aici pentru viața veșnică din veacul viitor (Marcu 10, 30).
Ce plin de putere și înflăcărare trebuie să fie și pentru noi, adevărul care ni se face cunoscut acum în rugăciunea Scumpului nostru Mijlocitor și Mântuitor Isus Hristos.
Dacă și noi am ascultat chemarea Domnului
și am cunoscut Numele Tatălui prin Descoperirea Duhului Său,
- noi suntem ai Lui.
Suntem prin credință înfiați ai Tatălui.
Prin ascultare urmași ai Fiului.
Și prin nădejde moștenitori ai Duhului Sfânt.
Astfel suntem cuprinși și noi în marele și fericitul număr al celor pentru care Hristos S-a făcut Urzitorul unei mântuiri veșnice (Evrei 5, 9).
Mântuire la care, pe rând, peste puțină vreme, vom ajunge și noi.
Slavă Ție Dumnezeul și Mijlocitorul nostru, slavă Ție.
Pentru Jertfa cea mare cu care ne-ai răscumpărat din păcatele noastre, Îți mulțumim cu o veșnică recunoștință.
Îți mulțumesc Doamne Isuse și eu, căci prin credință și prin nădejde mă bucur de pe acum de iubirea Ta.
Te rog ajută-mi să umblu neîncetat în dragostea Tatălui, în ascultarea Ta și în sfințirea Duhului,
ca să pot primi odată moștenirea slavei la care Te-ai îndurat să mă chemi și pe mine.
Amin.