Apropierea și ascultarea
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Toată nenorocirea oamenilor, se trage numai din faptul că ei nu vor să se apropie de Dumnezeu și să asculte ce spune Cuvântul Lui.
Căci dacă s-ar apropia să asculte, ar fi cu neputință să nu le placă și să nu-L iubească.
2 - Părerea necredincioasă pe care odată și-au făcut-o, cei mai mulți dintre oameni despre Dumnezeu - ei nici nu doresc să și-o mai schimbe,
ci rămân tot mai departe de Dumnezeu. Și tot mai neascultători de El.
Necredința din vremea neștiinței - se schimbă într-o credință conștientă - și aceasta este și mai vinovată.
3 - Pentru că în vremea liniștită oamenii nu caută să se apropie de Dumnezeu și să-L asculte ca să-L cunoască și să-L iubească, de aceea nici în vremea cea grea în ceasul nenorocirii, nu știu să caute adăpostul Lui.
Nu știu să și-L apropie pe Dumnezeu niciodată,
nu știu să-L cheme ca să-i asculte și El pe ei.
4 - Oamenii trăind străini de Dumnezeu în viața lor fericită, suferă străini de El și în viața lor grea.
Umblând fără Dumnezeu prin viață, ei ajung fără El și în moarte...
Trec fără El în veșnicie și vor petrece până în vecii vecilor tot fără El.
Vai, nimic nu poate fi mai înfiorător ca această singurătate veșnică, fără Dumnezeu.
5 - O, ce întrebare și ușoară și grea este aceasta: poate o mamă să-și uite copilul ei?
Cum să poată o mamă să-și uite copilul ei?
Și cum poate totuși, uneori?
Cunoaștem mame dulci care n-au putut și nu vor putea să-și uite copilul lor niciodată,
și cunoaștem mame amare care totuși au putut și pot.
6 - Cât de plăcut și cât de neplăcut este să vorbim despre mame care își pot uita copilul lor!
Dar chiar dacă l-ar putea uita, și chiar dacă pot - totuși Eu nu te voi putea cu nici un chip - zice Domnul.
Căci te-am săpat pe Mâinile Mele... și ești totdeauna înaintea ochilor Mei...
7 - O, Sfinte Mâini, săpate de cuie și de lovituri, din dragoste pentru noi!
Cu ce putere suntem noi scriși pe voi
și cât de adânc suntem săpați,
spre a nu mai fi uitați niciodată?
Ori de câte ori Mântuitorul nostru privește la voi scumpe Mâini ale Lui, Mâini sfinte străpunse de cuie,
Inima Lui se aprinde din nou de dragostea noastră - și gândul Lui iubitor, Își amintește iarăși de noi.
8 - Nici o mamă de pe pământ nu și-a putut iubi și neuita pe copilul ei, atât de mult.
Pentru a-l avea necurmat sub ochii ei, nici o mamă nu și-a săpat numele copilului ei pe mâinile sale cu urme nemaișterse și nemaiuitate niciodată,
- așa cum a făcut pentru noi Dulcele nostru Mântuitor!
9 - Urmele săpate pe Mâinile lui Isus Domnul nostru suntem noi...
sunt prețul cu care ne-a răscumpărat El,
sunt dovada că noi suntem ai Lui
și sunt semnul cât de mult ne-a iubit El.
10 - Poate totuși o mamă să-și uite fiul ei?
Poate, poate că da!
Dar noi nu se poate să fim uitați de Hristos niciodată.
Iată de ce se bucură El atunci atât de mult de noi când Îl urmăm!
Și iată de ce suferă El atât de mult când cu toată dragostea Lui față de noi, rămânem totuși neascultători.
11 - Iată de ce ne gătește și ne împodobește El atât de mult locul nostru cel de lângă El în veșnicie.
Și iată de ce Se uită El atât de trist la locul gol al celor ce nu vreau să vină acum la El.
Și care nu vor fi nici în Împărăția Sa.
12 - Taina puterii și taina păstrării în neprihănire,
taina biruirii ispitelor și taina rămânerii în smerenie,
este ascultarea de Domnul și este amintirea izbăvirii Sale, arătate față de noi.
13 - Oricât de mari ar fi încercările care ne-ar ieși în calea sufletului nostru, totuși nici una nu poate birui, dacă Domnul e cu noi.
Oricât de viclene ar fi ispitele
și oricât de atrăgător ar fi păcatul,
totuși nimic nu ne va putea clinti nici nu ne va putea abate de pe urmele Domnului,
dacă neîncetat vom asculta la Cuvântul Lui.
Și dacă niciodată nu vom uita de unde ne-a scos El.
14 - Însă tocmai în aceste două părți umblă și vrăjmașul să ne înșele: să nu ascultăm de Cuvântul Domnului.
Și să uităm groapa de unde ne-a scos El, cu prețul ranelor și a morții Sale.
15 - Frații și surorile mele, e mai ușor să te ferești să nu căzi în prăpastie, decât după ce ai căzut să mai ieși iarăși de acolo.
E mai ușor să previi boala decât s-o vindeci.
E mai ușor să-ți păstrezi curăția, decât s-o dobândești din nou după ce ai pierdut-o.
Nu uitați, nu uitați niciodată îndemnul Domnului: ce zic vouă, zic tuturor: vegheați!
16 - Când vorbiți altora, gândiți-vă în lumina Cuvântului Sfânt totdeauna cu teamă și cu grijă la starea voastră înșivă.
Mustrând păcatele altora, să vă usture propria voastră stare. Luminându-i pe alții - să vedeți necurmat de calea voastră.
Propovăduind altora sfințenia, aveți mereu grijă de ochiul vostru.
17 - Căci de cele mai multe ori, când crezi că tu stai bine, poate să te lovească ceva.
Și când crezi că mergi cel mai frumos ți se poate pune o piedică.
Vegheați mereu, vegheați neîncetat deci. Cu cât vezi mai multe slăbiciuni la alții, cu atâta să-ți fie mai teamă de tine însuți.
18 - Sunt uneori vremuri în care nouă ni se pare că brațul Domnului stă în nelucrare...
Ni se pare că mâna celui rău este lăsată slobodă să facă tot ce vrea împotriva celor credincioși.
Că asupritorul poate chinui nepedepsit pe cei nevinovați.
Că judecătorul nedrept îi poate condamna cum îi place.
Că făptuitorul îi poate fura și lovi.
Că hulitorul îl poate ocărî în voie.
Că mâna vrăjmașului poate să-i apese, să-i bată, să-i îngroape după voie pe cei nevinovați.
O, cât de mult se înșală atunci cei ce cred așa.
Și mai ales, cei ce fac așa.
19 - În zilele acelea îți trebuie o credință mai tare ca oricând, ca să nu te clatini și să nu te îndoiești de grija și de dragostea lui Dumnezeu.
Îți trebuie o mare încredere și o deosebită lumină, spre a vedea că totuși nu cel rău este atotputernic,
ci Cel Bun este!
20 - Noi nu suntem în mâinile oamenilor, ci suntem în Mâinile lui Dumnezeu,
chiar și acei care cred că noi suntem în mâinile lor sunt și ei în Mâinile Lui.
Nimeni niciodată nu poate face decât atâta cât i-a rânduit
sau i-a îngăduit Dumnezeu.
O Dumnezeule Bun, rânduiește ca cei buni să facă tot binele pe care îl doresc
și nu îngădui ca cei răi să facă tot răul pe care îl pot.
Amin.