Apropierea şi ascultarea
Traian Dorz - Pășunile Dulci
1 - Toată nenorocirea oamenilor, se trage numai din faptul că ei nu vor să se apropie de Dumnezeu şi să asculte ce spune Cuvântul Lui.
Căci dacă s-ar apropia să asculte, ar fi cu neputinţă să nu le placă şi să nu-L iubească.
2 - Părerea necredincioasă pe care odată şi-au făcut-o, cei mai mulţi dintre oameni despre Dumnezeu - ei nici nu doresc să şi-o mai schimbe,
ci rămân tot mai departe de Dumnezeu. Şi tot mai neascultători de El.
Necredinţa din vremea neştiinţei - se schimbă într-o credinţă conştientă - şi aceasta este şi mai vinovată.
3 - Pentru că în vremea liniştită oamenii nu caută să se apropie de Dumnezeu şi să-L asculte ca să-L cunoască şi să-L iubească, de aceea nici în vremea cea grea în ceasul nenorocirii, nu ştiu să caute adăpostul Lui.
Nu ştiu să şi-L apropie pe Dumnezeu niciodată,
nu ştiu să-L cheme ca să-i asculte şi El pe ei.
4 - Oamenii trăind străini de Dumnezeu în viaţa lor fericită, suferă străini de El şi în viaţa lor grea.
Umblând fără Dumnezeu prin viaţă, ei ajung fără El şi în moarte...
Trec fără El în veşnicie şi vor petrece până în vecii vecilor tot fără El.
Vai, nimic nu poate fi mai înfiorător ca această singurătate veşnică, fără Dumnezeu.
5 - O, ce întrebare şi uşoară şi grea este aceasta: poate o mamă să-şi uite copilul ei?
Cum să poată o mamă să-şi uite copilul ei?
Şi cum poate totuşi, uneori?
Cunoaştem mame dulci care n-au putut şi nu vor putea să-şi uite copilul lor niciodată,
şi cunoaştem mame amare care totuşi au putut şi pot.
6 - Cât de plăcut şi cât de neplăcut este să vorbim despre mame care îşi pot uita copilul lor!
Dar chiar dacă l-ar putea uita, şi chiar dacă pot - totuşi Eu nu te voi putea cu nici un chip - zice Domnul.
Căci te-am săpat pe Mâinile Mele... şi eşti totdeauna înaintea ochilor Mei...
7 - O, Sfinte Mâini, săpate de cuie şi de lovituri, din dragoste pentru noi!
Cu ce putere suntem noi scrişi pe voi
şi cât de adânc suntem săpaţi,
spre a nu mai fi uitaţi niciodată?
Ori de câte ori Mântuitorul nostru priveşte la voi scumpe Mâini ale Lui, Mâini sfinte străpunse de cuie,
Inima Lui se aprinde din nou de dragostea noastră - şi gândul Lui iubitor, Îşi aminteşte iarăşi de noi.
8 - Nici o mamă de pe pământ nu şi-a putut iubi şi neuita pe copilul ei, atât de mult.
Pentru a-l avea necurmat sub ochii ei, nici o mamă nu şi-a săpat numele copilului ei pe mâinile sale cu urme nemaişterse şi nemaiuitate niciodată,
- aşa cum a făcut pentru noi Dulcele nostru Mântuitor!
9 - Urmele săpate pe Mâinile lui Isus Domnul nostru suntem noi...
sunt preţul cu care ne-a răscumpărat El,
sunt dovada că noi suntem ai Lui
şi sunt semnul cât de mult ne-a iubit El.
10 - Poate totuşi o mamă să-şi uite fiul ei?
Poate, poate că da!
Dar noi nu se poate să fim uitaţi de Hristos niciodată.
Iată de ce se bucură El atunci atât de mult de noi când Îl urmăm!
Şi iată de ce suferă El atât de mult când cu toată dragostea Lui faţă de noi, rămânem totuşi neascultători.
11 - Iată de ce ne găteşte şi ne împodobeşte El atât de mult locul nostru cel de lângă El în veşnicie.
Şi iată de ce Se uită El atât de trist la locul gol al celor ce nu vreau să vină acum la El.
Şi care nu vor fi nici în Împărăţia Sa.
12 - Taina puterii şi taina păstrării în neprihănire,
taina biruirii ispitelor şi taina rămânerii în smerenie,
este ascultarea de Domnul şi este amintirea izbăvirii Sale, arătate faţă de noi.
13 - Oricât de mari ar fi încercările care ne-ar ieşi în calea sufletului nostru, totuşi nici una nu poate birui, dacă Domnul e cu noi.
Oricât de viclene ar fi ispitele
şi oricât de atrăgător ar fi păcatul,
totuşi nimic nu ne va putea clinti nici nu ne va putea abate de pe urmele Domnului,
dacă neîncetat vom asculta la Cuvântul Lui.
Şi dacă niciodată nu vom uita de unde ne-a scos El.
14 - Însă tocmai în aceste două părţi umblă şi vrăjmaşul să ne înşele: să nu ascultăm de Cuvântul Domnului.
Şi să uităm groapa de unde ne-a scos El, cu preţul ranelor şi a morţii Sale.
15 - Fraţii şi surorile mele, e mai uşor să te fereşti să nu căzi în prăpastie, decât după ce ai căzut să mai ieşi iarăşi de acolo.
E mai uşor să previi boala decât s-o vindeci.
E mai uşor să-ţi păstrezi curăţia, decât s-o dobândeşti din nou după ce ai pierdut-o.
Nu uitaţi, nu uitaţi niciodată îndemnul Domnului: ce zic vouă, zic tuturor: vegheaţi!
16 - Când vorbiţi altora, gândiţi-vă în lumina Cuvântului Sfânt totdeauna cu teamă şi cu grijă la starea voastră înşivă.
Mustrând păcatele altora, să vă usture propria voastră stare. Luminându-i pe alţii - să vedeţi necurmat de calea voastră.
Propovăduind altora sfinţenia, aveţi mereu grijă de ochiul vostru.
17 - Căci de cele mai multe ori, când crezi că tu stai bine, poate să te lovească ceva.
Şi când crezi că mergi cel mai frumos ţi se poate pune o piedică.
Vegheaţi mereu, vegheaţi neîncetat deci. Cu cât vezi mai multe slăbiciuni la alţii, cu atâta să-ţi fie mai teamă de tine însuţi.
18 - Sunt uneori vremuri în care nouă ni se pare că braţul Domnului stă în nelucrare...
Ni se pare că mâna celui rău este lăsată slobodă să facă tot ce vrea împotriva celor credincioşi.
Că asupritorul poate chinui nepedepsit pe cei nevinovaţi.
Că judecătorul nedrept îi poate condamna cum îi place.
Că făptuitorul îi poate fura şi lovi.
Că hulitorul îl poate ocărî în voie.
Că mâna vrăjmaşului poate să-i apese, să-i bată, să-i îngroape după voie pe cei nevinovaţi.
O, cât de mult se înşală atunci cei ce cred aşa.
Şi mai ales, cei ce fac aşa.
19 - În zilele acelea îţi trebuie o credinţă mai tare ca oricând, ca să nu te clatini şi să nu te îndoieşti de grija şi de dragostea lui Dumnezeu.
Îţi trebuie o mare încredere şi o deosebită lumină, spre a vedea că totuşi nu cel rău este atotputernic,
ci Cel Bun este!
20 - Noi nu suntem în mâinile oamenilor, ci suntem în Mâinile lui Dumnezeu,
chiar şi acei care cred că noi suntem în mâinile lor sunt şi ei în Mâinile Lui.
Nimeni niciodată nu poate face decât atâta cât i-a rânduit
sau i-a îngăduit Dumnezeu.
O Dumnezeule Bun, rânduieşte ca cei buni să facă tot binele pe care îl doresc
şi nu îngădui ca cei răi să facă tot răul pe care îl pot.
Amin.