Doamne, i-a zis Filip, arată-ne pe Tatăl, și ne este de ajuns.
căci viața aceasta fiind veșnică și fiind cunoașterea lui Dumnezeu (Ioan 17, 3), - bucuria deplinătății ei este însăși fericirea.
Orice suflet care dorește cu adevărat aceste veșnice bunuri și însetează după ele, se roagă neîncetat pentru dobândirea lui Dumnezeu în care sunt toate.
După cum s-au rugat și ucenicii atunci, dorind același lucru: Arată-ne pe Tatăl și ne va fi de-ajuns.
Grecii veniți cu doar puțin înainte la Ierusalim, rugaseră tot așa pe Filip, așa cum Îl rugaseră ei acum pe Domnul:
- Domnule Filip, am vrea să vedem pe Isus
și Doamne Isuse, arată-ne pe Tatăl - este același lucru,
fiindcă cei mai depărtați doresc să-L vadă pe Isus, iar cei mai apropiați doresc să-L vadă pe Tatăl.
Dar cei și mai depărtați, ar dori să cunoască măcar pe unul din ucenicii apropiați de Isus. Pe vreunul din acei care Îl cunosc cu adevărat pe El Cel Ceresc. Căci în acesta este Duhul Sfânt, lumina și focul Lui, - și cunoașterea ucenicului, îi duce la cunoașterea Domnului său.
Ce minunată, este această Dumnezeiască lucrare spre mântuirea noastră:
Tatăl a trimis pe Fiul,
Fiul a trimis pe Duhul Sfânt.
Iar Sfântul Duh trimite pe ucenicii Săi, vasele și uneltele prin care lucrează El acum spre împlinirea planului veșnic al Înțelepciunii, Iubirii și Bunătății lui Dumnezeu față de om, creatura Sa.
Și față de toate creaturile mâinilor Lui.
Și după cum Fiul L-a arătat pe Tatăl,
după cum Duhul Sfânt L-a arătat pe Fiul și pe Tatăl, tot așa trimeșii lui Dumnezeu Îl arată pe El în deplinătatea lucrării Sale mântuitoare pentru omenire.
Fiindcă lucrarea mântuirii noastre cerea o parte fiecărei Persoane din Sfânta Treime, potrivit cerințelor acestei lucrări uriașe și veșnice,
- tot așa ne cere această lucrare și partea noastră, întâi a fiecărui trimes al lui Dumnezeu la noi, cât și a noastră a fiecăruia, care vrem să ne mântuim.
După cum trimeșii Duhului Sfânt, L-au arătat pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh,
- tot așa toți cei care au moștenit aceleași făgăduințe,
care au rămas să împlinească aceleași porunci,
să poarte aceeași solie și același Cuvânt,
- vor avea până în vecii vecilor, aceeași datorie de conștiință să-L arate pe Tatăl care lucrează prin toți cei asemenea lor...
Să-L arate mai întâi prin trăirea lor, apoi prin cuvântul lor...
Să-L arate strălucit, puternic și oricând, aceasta înseamnă flăcările Cincizecimii, limbile Focului Ceresc.
O, ucenici și slujitori ai lui Dumnezeu,
voi n-aveți decât o unică și mare poruncă: să-L arătați pe Tatăl.
N-aveți decât o unică și mare datorie: să-L arătați pe Tatăl.
Nu trebuie să auziți decât o unică și mare rugăminte: Arătați-ne pe Tatăl.
Și cele de Sus și cele de jos, toate vă cer să-L arătați lumii pe Tatăl.
Așa cum L-a arătat Hristos ucenicilor Săi.
Așa cum ne poruncește nouă tot Cuvântul Sfânt.
Și așa cum ne cer și așteaptă de la noi toate sufletele care însetează după Dumnezeu.
Veniți să le arătăm pe Tatăl!
Nu numai cu degetul nostru în sus spre cer, unde este El, sau numai în jos, la dreapta sau la stânga - unde se vede El în toate făpturile Lui,
și nu numai cu cuvintele noastre oricât de frumoase ar fi, vorbind, scriind, cântând sau rugându-ne,
- ci mai ales să-L arătăm pe Tatăl Ceresc cu trăirea noastră plină de înțelepciune, de putere, de dreptate și de iubire,
- în mijlocul tuturor oamenilor
și în mijlocul tuturor fraților
și în mijlocul tuturor singurătăților
și prin mijlocul tuturor luptelor, înfrânărilor, răbdărilor și ostenelilor noastre.
Să-L arătăm pe Tatăl, așa cum au nevoie toți, să-L cunoască, spre a-L iubi și a-L cunoaște toți oamenii care privesc la noi, după cum a spus Domnul nostru Isus: așa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei văzând faptele voastre să-L preamărească pe Tatăl.
O Tatăl Luminii și Dumnezeul nostru Cel Adevărat, nespus de Bun și de Iubitor, de Puternic și de Bogat,
Slavă Ție Celui care ne-ai făcut spre slava Ta. Și ne-ai chemat la mântuire, pentru toate faptele bune pe care le-ai pregătit Tu mai dinainte, prin Domnul nostru Isus Hristos ca noi să umblăm în ele.
Slavă veșnică Ție.
Dacă Tu ai primit în bunătatea Ta să Te folosești și de noi oamenii, spre a-Ți face cunoscută în lume bunătatea și slava Ta, Te rugăm Tatăl nostru Sfânt, să dăruiești tuturor celor pe care Te-ai îndurat să-i chemi la această slujbă, o mare putere a Duhului Sfânt, în Numele Scump al Domnului nostru Isus.
Pentru ca, mai întâi, prin tot felul lor de viață ei toți să arate puternic sfințenia, bunătatea, dărnicia, dragostea și Lumina Ta.
Pentru ca oricine se va lua după exemplul lor să ajungă la Tine.
Apoi prin tot felul de vorbire, de cântare, de primire, de umblare, tot pentru ca oricine se va lua și după cuvintele lor - să ajungă tot la Tine.
Amin.