Doamne, i-a zis Filip, arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.
căci viaţa aceasta fiind veşnică şi fiind cunoaşterea lui Dumnezeu (Ioan 17, 3), - bucuria deplinătăţii ei este însăşi fericirea.
Orice suflet care doreşte cu adevărat aceste veşnice bunuri şi însetează după ele, se roagă neîncetat pentru dobândirea lui Dumnezeu în care sunt toate.
După cum s-au rugat şi ucenicii atunci, dorind acelaşi lucru: Arată-ne pe Tatăl şi ne va fi de-ajuns.
Grecii veniţi cu doar puţin înainte la Ierusalim, rugaseră tot aşa pe Filip, aşa cum Îl rugaseră ei acum pe Domnul:
- Domnule Filip, am vrea să vedem pe Isus
şi Doamne Isuse, arată-ne pe Tatăl - este acelaşi lucru,
fiindcă cei mai depărtaţi doresc să-L vadă pe Isus, iar cei mai apropiaţi doresc să-L vadă pe Tatăl.
Dar cei şi mai depărtaţi, ar dori să cunoască măcar pe unul din ucenicii apropiaţi de Isus. Pe vreunul din acei care Îl cunosc cu adevărat pe El Cel Ceresc. Căci în acesta este Duhul Sfânt, lumina şi focul Lui, - şi cunoaşterea ucenicului, îi duce la cunoaşterea Domnului său.
Ce minunată, este această Dumnezeiască lucrare spre mântuirea noastră:
Tatăl a trimis pe Fiul,
Fiul a trimis pe Duhul Sfânt.
Iar Sfântul Duh trimite pe ucenicii Săi, vasele şi uneltele prin care lucrează El acum spre împlinirea planului veşnic al Înţelepciunii, Iubirii şi Bunătăţii lui Dumnezeu faţă de om, creatura Sa.
Şi faţă de toate creaturile mâinilor Lui.
Şi după cum Fiul L-a arătat pe Tatăl,
după cum Duhul Sfânt L-a arătat pe Fiul şi pe Tatăl, tot aşa trimeşii lui Dumnezeu Îl arată pe El în deplinătatea lucrării Sale mântuitoare pentru omenire.
Fiindcă lucrarea mântuirii noastre cerea o parte fiecărei Persoane din Sfânta Treime, potrivit cerinţelor acestei lucrări uriaşe şi veşnice,
- tot aşa ne cere această lucrare şi partea noastră, întâi a fiecărui trimes al lui Dumnezeu la noi, cât şi a noastră a fiecăruia, care vrem să ne mântuim.
După cum trimeşii Duhului Sfânt, L-au arătat pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
- tot aşa toţi cei care au moştenit aceleaşi făgăduinţe,
care au rămas să împlinească aceleaşi porunci,
să poarte aceeaşi solie şi acelaşi Cuvânt,
- vor avea până în vecii vecilor, aceeaşi datorie de conştiinţă să-L arate pe Tatăl care lucrează prin toţi cei asemenea lor...
Să-L arate mai întâi prin trăirea lor, apoi prin cuvântul lor...
Să-L arate strălucit, puternic şi oricând, aceasta înseamnă flăcările Cincizecimii, limbile Focului Ceresc.
O, ucenici şi slujitori ai lui Dumnezeu,
voi n-aveţi decât o unică şi mare poruncă: să-L arătaţi pe Tatăl.
N-aveţi decât o unică şi mare datorie: să-L arătaţi pe Tatăl.
Nu trebuie să auziţi decât o unică şi mare rugăminte: Arătaţi-ne pe Tatăl.
Şi cele de Sus şi cele de jos, toate vă cer să-L arătaţi lumii pe Tatăl.
Aşa cum L-a arătat Hristos ucenicilor Săi.
Aşa cum ne porunceşte nouă tot Cuvântul Sfânt.
Şi aşa cum ne cer şi aşteaptă de la noi toate sufletele care însetează după Dumnezeu.
Veniţi să le arătăm pe Tatăl!
Nu numai cu degetul nostru în sus spre cer, unde este El, sau numai în jos, la dreapta sau la stânga - unde se vede El în toate făpturile Lui,
şi nu numai cu cuvintele noastre oricât de frumoase ar fi, vorbind, scriind, cântând sau rugându-ne,
- ci mai ales să-L arătăm pe Tatăl Ceresc cu trăirea noastră plină de înţelepciune, de putere, de dreptate şi de iubire,
- în mijlocul tuturor oamenilor
şi în mijlocul tuturor fraţilor
şi în mijlocul tuturor singurătăţilor
şi prin mijlocul tuturor luptelor, înfrânărilor, răbdărilor şi ostenelilor noastre.
Să-L arătăm pe Tatăl, aşa cum au nevoie toţi, să-L cunoască, spre a-L iubi şi a-L cunoaşte toţi oamenii care privesc la noi, după cum a spus Domnul nostru Isus: aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei văzând faptele voastre să-L preamărească pe Tatăl.
O Tatăl Luminii şi Dumnezeul nostru Cel Adevărat, nespus de Bun şi de Iubitor, de Puternic şi de Bogat,
Slavă Ţie Celui care ne-ai făcut spre slava Ta. Şi ne-ai chemat la mântuire, pentru toate faptele bune pe care le-ai pregătit Tu mai dinainte, prin Domnul nostru Isus Hristos ca noi să umblăm în ele.
Slavă veşnică Ţie.
Dacă Tu ai primit în bunătatea Ta să Te foloseşti şi de noi oamenii, spre a-Ţi face cunoscută în lume bunătatea şi slava Ta, Te rugăm Tatăl nostru Sfânt, să dăruieşti tuturor celor pe care Te-ai îndurat să-i chemi la această slujbă, o mare putere a Duhului Sfânt, în Numele Scump al Domnului nostru Isus.
Pentru ca, mai întâi, prin tot felul lor de viaţă ei toţi să arate puternic sfinţenia, bunătatea, dărnicia, dragostea şi Lumina Ta.
Pentru ca oricine se va lua după exemplul lor să ajungă la Tine.
Apoi prin tot felul de vorbire, de cântare, de primire, de umblare, tot pentru ca oricine se va lua şi după cuvintele lor - să ajungă tot la Tine.
Amin.