Doamne, sufletul...
Traian Dorz - Hristos - Calea vieții noastre
Doamne, sufletul mi-l iartă
că Te roagă iar
şi-nsetează să se-adape
în genunchi din har,
- ai spre el nespusă milă
şi alină-i lui
setea pentru care-n lume
altă apă nu-i!
Doamne, - inima ascultă-mi
când se roagă-arzând
şi-Ţi aduce-nlăcrimată
dorul ei flămând,
- fă-Ţi cu ea-ndurare Doamne
şi alin adu-i
foamei pentru care-n lume
altă pâine nu-i.
Doamne, lacrimile vezi-mi
când izvoară lin
că-n spre Mila Ta-şi înalţă
tainicul suspin
- peste-a lor împreunare
Buzele să-Ţi pui
soartei lor, pe lumea asta
altă nuntă nu-i!
+
Nimic nu-i mai puternic decât o pildă bună
cât ea nu fac o mie de sfaturi împreună.
+
Buna-nvăţătură este şi asprime şi iubire
amândouă fac copilul s-aibă minte şi simţire.
+
Când dăm sfaturi, iar nu pilda celor care-i învăţăm
ce clădim în ei c-o mână, cu cealaltă dărâmăm.