Ascultarea Cuvântului
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Sunt unele suflete care stau la ascultarea Cuvântului Sfânt al Domnului, numai cu o jumătate din inima lor, iar cu cealaltă jumătate stau adormită.
La aceștia Cuvântul Domnului nimerește de obicei la partea adormită.
Aceștia în jumătate de timp învață cele spuse, iar în cealaltă jumătate le uită.
O, ce deșertăciune este viața acestora! Și ce gol este sufletul lor...
2 - Celor care nu ascultă cu toată inima lor Cuvântul lui Dumnezeu, le trebuie mai multă vreme până să ajungă la adevăr, decât până să ajungă la moarte.
Când totuși încearcă să caute adevărul ajung totdeauna numai până la marginile lui, și nu până la mijlocul său,
până la coajă și nu până la miez.
3 - Sunt multe suflete care vin și ele acolo unde Se vestește Cuvântul Sfânt, dar numai ca să fie și ei acolo. Ca să stea și ei acolo cum spune Domnul (Luca 5, 17).
Pare că ascultă, - dar de fapt nu aud nimic
pare că privesc, - dar de fapt nu văd nimic,
pare că înțeleg, - dar de fapt nu învață nimic,
anul acesta sunt ca și anul trecut și mâine vor fi tot ca astăzi.
Aceștia sunt pleava mânată la foc ori la gunoi.
4 - Toți acei care nu primesc în inima lor să prindă rădăcină Cuvântul Sfânt și care nu învață nimic din El, sunt ca drumurile din care păsările negre și răpitoare ciugulesc și fură totul
sunt pietrele din care arșițele ispitelor uscă totul
sunt spinii din care îngrijorările și deșertăciunile lumii acesteia înăbușesc totul.
5 - Unii dintre cei ce aud Cuvântul Domnului, îndată ce ies în uliță, în drum, au și pierdut ceea ce părea că au aflat.
Îndată ce ajung la vreo încercare se și leapădă de tot ce părea că au înțeles
și îndată ce ajung acasă se și îneacă în mocirla din care abia părea că ieșiseră.
6 - Ce fericite sunt vremurile și sufletele care atunci când se poate mărturisi Sfântul Cuvânt, pământul este departe de drum, curățat de pietre și plivit de buruieni, gata să primească și să păstreze cu bucurie sămânța roditoare.
Atunci numărul semințelor de treizeci, de șaizeci și de o sută umplu hambarele lui Dumnezeu.
7 - Fericite sunt stările binecuvântate când nu numai Cuvântul și cuvântătorul lucrează pentru rod ci și ascultătorii iubitori.
Ei ajută pământul care primește sămânța cu căldura dragostei lor, cum ajută ogoarele. Cu umezeala lacrimilor lor, cum ajută vântul.
8 - Sufletele din biserică și din adunare care ajută la primirea și răspândirea Cuvântului Sfânt, sunt împreună părtași cu lucrătorii Cuvântului, ca soarele cel bun și ca ploaia cu semănătorul harnic.
Dumnezeu să-i binecuvânteze pentru că oriunde sunt unii dintre aceștia, acolo mergi totdeauna cu bucurie,
semeni cu nădejde
și privești fericit la semințele pe care le vezi încolțind și rodind chiar în clipa când semeni.
9 - Tot ce face Dumnezeu, face nu pentru El, ci pentru noi
și tot ce facem noi, la fel, nu este pentru El, ci pentru noi.
Nu Dumnezeu are nevoie de pocăința noastră, ci noi avem nevoie de ea.
Nu Hristos are nevoie de ostenelile și privegherile noastre, de lacrimile și de rugăciunile noastre, ci noi avem nevoie de ele.
10 - Numai având aceste roade ale Duhului Sfânt, noi vom putea moșteni făgăduințele veșnice
și numai având pe chipul nostru sufletesc trăsăturile acestor virtuți, vom avea dreptul de a intra și locui în Casa Domnului și în Împărăția Lui.
Altfel nu!
11 - Celui ce iubește pe Dumnezeu și pe semenii lui cu o iubire cerească, niciodată nu-i trebuie mai mult.
Aceasta îi ajunge!
Dar, o Dumnezeule, cât de mult este aceasta
și cât de puțini dintre noi Îi fac Domnului bucuria de a I-o arăta!
12 - Prezentul nostru are o însemnătate veșnică. Timpul pe care ni-l trăim noi astăzi, are o valoare nebănuită.
Pentru toată veșnicia are o importanță ce facem noi acum, în clipa asta, în locul acesta, în starea aceasta.
Binele sau răul pe care îl facem acum, atrage după sine, binecuvântarea sau osânda veșnică.
Ce serios este acest lucru. Și ce bine trebuie să luăm seama la el.
13 - Există adevăruri pe care niciodată nu le vei putea înțelege, dacă nu le asculți acum.
Există comori pe care le pierzi pe vecii vecilor, dacă nu le cauți acum.
Mântuirea ta este un astfel de adevăr.
Sufletul tău este o astfel de comoară.
14 - Există ocazii pe care dacă nu le folosești atunci când ți se prezintă, le pierzi pe totdeauna - fără a le mai afla niciodată.
Există oameni pe care îi întâlnești numai acum. Dacă nu-ți faci datoria față de ei astăzi, nu vei mai avea această ocazie niciodată.
Și tu ești un astfel de om. Și chemarea mântuirii este o astfel de ocazie.
Puține minuni se repetă în viața aceluiași om.
Deci, dacă nu faci orice lucru când este vremea lui, ocazia lui și măsura lui, - lucrul acela nefăcut rămâne.
Sau chiar și dacă vrei să-l faci mai târziu, nu numai că va fi mult mai sărac, dar va și împiedica pe altul care trebuie să-l fi făcut atunci.
16 - Judecata noastră veșnică are loc începând de acum.
Pentru fiecare om, judecata sa veșnică, are loc în fiecare clipă din viața lui și în fiecare seară
până în cea din urmă,
atunci se dă sentința definitivă.
Până atunci oricând poate interveni iertarea, dacă omul primește pe Domnul Isus ca Mântuitor al său,
dar dacă până atunci nu L-a primit, - el rămâne judecat pe veci.
17 - La cea din urmă seară din viață, la cea din urmă clipă dezbaterea judecății tale va fi încheiată pe vecii vecilor.
La moarte, în clipa morții se dă sentința judecății tale.
Și la o clipă după moarte începe executarea acestei sentințe, pe vecii vecilor, pe vecii vecilor.
O, ce cutremurător cuvânt este cuvântul acesta: pe vecii vecilor!
Teme-te de el! Teme-te acum și vino acum primindu-L pe Domnul Isus, ca Sângele Lui să te curățească de orice păcat,
și să te scape de orice judecată.
18 - Ce mare cuvânt este cuvântul: Acum!
Acum îți alegi locul unde îți petreci veșnicia
și îți alegi locul unde vei fi în veșnicie: cu Hristos sau cu Satan.
Acum îți alegi tovarășii, sau frații cu care vrei să fii în veșnicie
și partea de la dreapta sau de la stânga Domnului Hristos.
Acum îți alegi viața sau moartea, Cerul sau iadul,
și îți hotărăști viitorul veșnic: în lumină sau în întuneric, în bucurie sau în chinuri, în cântări sau în scrâșnete.
Gândește-te și alege bine. Căci în zadar te vei gândi o clipă prea târziu.
19 - Chiar dacă nu vrei cu voia ta să te pierzi
și chiar dacă nu vrei să mergi la osândă cu voia ta,
- dacă nu alegi hotărât și statornic chiar de acum, să te lepezi de Satana și să-I urmezi lui Hristos,
rămânând nepăsător, - pierdut ești și pierdut rămâi
și fără voia ta!
20 - Starea omului nepăsător, care nu vrea să se nască din nou venind la Hristos, și făcând legământ cu El,
umblarea fără o țintă hotărâtă și mântuitoare
rămânând fără o alegere limpede a ascultării de voia Domnului
Căci peste un astfel de suflet moartea vine ca un hoț pe neașteptate.
Iar judecata vine ca o sabie și ca un trăsnet.
O, Dumnezeule al Îndurării, ai milă de toți cei ce sunt în starea aceasta și nu-i lăsa să-i afle moartea așa.
Ci să fie mântuiți prin ascultarea Ta, acum.
Amin.