Ascultarea Cuvântului
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Sunt unele suflete care stau la ascultarea Cuvântului Sfânt al Domnului, numai cu o jumătate din inima lor, iar cu cealaltă jumătate stau adormită.
La aceştia Cuvântul Domnului nimereşte de obicei la partea adormită.
Aceştia în jumătate de timp învaţă cele spuse, iar în cealaltă jumătate le uită.
O, ce deşertăciune este viaţa acestora! Şi ce gol este sufletul lor...
2 - Celor care nu ascultă cu toată inima lor Cuvântul lui Dumnezeu, le trebuie mai multă vreme până să ajungă la adevăr, decât până să ajungă la moarte.
Când totuşi încearcă să caute adevărul ajung totdeauna numai până la marginile lui, şi nu până la mijlocul său,
până la coajă şi nu până la miez.
3 - Sunt multe suflete care vin şi ele acolo unde Se vesteşte Cuvântul Sfânt, dar numai ca să fie şi ei acolo. Ca să stea şi ei acolo cum spune Domnul (Luca 5, 17).
Pare că ascultă, - dar de fapt nu aud nimic
pare că privesc, - dar de fapt nu văd nimic,
pare că înţeleg, - dar de fapt nu învaţă nimic,
anul acesta sunt ca şi anul trecut şi mâine vor fi tot ca astăzi.
Aceştia sunt pleava mânată la foc ori la gunoi.
4 - Toţi acei care nu primesc în inima lor să prindă rădăcină Cuvântul Sfânt şi care nu învaţă nimic din El, sunt ca drumurile din care păsările negre şi răpitoare ciugulesc şi fură totul
sunt pietrele din care arşiţele ispitelor uscă totul
sunt spinii din care îngrijorările şi deşertăciunile lumii acesteia înăbuşesc totul.
5 - Unii dintre cei ce aud Cuvântul Domnului, îndată ce ies în uliţă, în drum, au şi pierdut ceea ce părea că au aflat.
Îndată ce ajung la vreo încercare se şi leapădă de tot ce părea că au înţeles
şi îndată ce ajung acasă se şi îneacă în mocirla din care abia părea că ieşiseră.
6 - Ce fericite sunt vremurile şi sufletele care atunci când se poate mărturisi Sfântul Cuvânt, pământul este departe de drum, curăţat de pietre şi plivit de buruieni, gata să primească şi să păstreze cu bucurie sămânţa roditoare.
Atunci numărul seminţelor de treizeci, de şaizeci şi de o sută umplu hambarele lui Dumnezeu.
7 - Fericite sunt stările binecuvântate când nu numai Cuvântul şi cuvântătorul lucrează pentru rod ci şi ascultătorii iubitori.
Ei ajută pământul care primeşte sămânţa cu căldura dragostei lor, cum ajută ogoarele. Cu umezeala lacrimilor lor, cum ajută vântul.
8 - Sufletele din biserică şi din adunare care ajută la primirea şi răspândirea Cuvântului Sfânt, sunt împreună părtaşi cu lucrătorii Cuvântului, ca soarele cel bun şi ca ploaia cu semănătorul harnic.
Dumnezeu să-i binecuvânteze pentru că oriunde sunt unii dintre aceştia, acolo mergi totdeauna cu bucurie,
semeni cu nădejde
şi priveşti fericit la seminţele pe care le vezi încolţind şi rodind chiar în clipa când semeni.
9 - Tot ce face Dumnezeu, face nu pentru El, ci pentru noi
şi tot ce facem noi, la fel, nu este pentru El, ci pentru noi.
Nu Dumnezeu are nevoie de pocăinţa noastră, ci noi avem nevoie de ea.
Nu Hristos are nevoie de ostenelile şi privegherile noastre, de lacrimile şi de rugăciunile noastre, ci noi avem nevoie de ele.
10 - Numai având aceste roade ale Duhului Sfânt, noi vom putea moşteni făgăduinţele veşnice
şi numai având pe chipul nostru sufletesc trăsăturile acestor virtuţi, vom avea dreptul de a intra şi locui în Casa Domnului şi în Împărăţia Lui.
Altfel nu!
11 - Celui ce iubeşte pe Dumnezeu şi pe semenii lui cu o iubire cerească, niciodată nu-i trebuie mai mult.
Aceasta îi ajunge!
Dar, o Dumnezeule, cât de mult este aceasta
şi cât de puţini dintre noi Îi fac Domnului bucuria de a I-o arăta!
12 - Prezentul nostru are o însemnătate veşnică. Timpul pe care ni-l trăim noi astăzi, are o valoare nebănuită.
Pentru toată veşnicia are o importanţă ce facem noi acum, în clipa asta, în locul acesta, în starea aceasta.
Binele sau răul pe care îl facem acum, atrage după sine, binecuvântarea sau osânda veşnică.
Ce serios este acest lucru. Şi ce bine trebuie să luăm seama la el.
13 - Există adevăruri pe care niciodată nu le vei putea înţelege, dacă nu le asculţi acum.
Există comori pe care le pierzi pe vecii vecilor, dacă nu le cauţi acum.
Mântuirea ta este un astfel de adevăr.
Sufletul tău este o astfel de comoară.
14 - Există ocazii pe care dacă nu le foloseşti atunci când ţi se prezintă, le pierzi pe totdeauna - fără a le mai afla niciodată.
Există oameni pe care îi întâlneşti numai acum. Dacă nu-ţi faci datoria faţă de ei astăzi, nu vei mai avea această ocazie niciodată.
Şi tu eşti un astfel de om. Şi chemarea mântuirii este o astfel de ocazie.
Puţine minuni se repetă în viaţa aceluiaşi om.
Deci, dacă nu faci orice lucru când este vremea lui, ocazia lui şi măsura lui, - lucrul acela nefăcut rămâne.
Sau chiar şi dacă vrei să-l faci mai târziu, nu numai că va fi mult mai sărac, dar va şi împiedica pe altul care trebuie să-l fi făcut atunci.
16 - Judecata noastră veşnică are loc începând de acum.
Pentru fiecare om, judecata sa veşnică, are loc în fiecare clipă din viaţa lui şi în fiecare seară
până în cea din urmă,
atunci se dă sentinţa definitivă.
Până atunci oricând poate interveni iertarea, dacă omul primeşte pe Domnul Isus ca Mântuitor al său,
dar dacă până atunci nu L-a primit, - el rămâne judecat pe veci.
17 - La cea din urmă seară din viaţă, la cea din urmă clipă dezbaterea judecăţii tale va fi încheiată pe vecii vecilor.
La moarte, în clipa morţii se dă sentinţa judecăţii tale.
Şi la o clipă după moarte începe executarea acestei sentinţe, pe vecii vecilor, pe vecii vecilor.
O, ce cutremurător cuvânt este cuvântul acesta: pe vecii vecilor!
Teme-te de el! Teme-te acum şi vino acum primindu-L pe Domnul Isus, ca Sângele Lui să te curăţească de orice păcat,
şi să te scape de orice judecată.
18 - Ce mare cuvânt este cuvântul: Acum!
Acum îţi alegi locul unde îţi petreci veşnicia
şi îţi alegi locul unde vei fi în veşnicie: cu Hristos sau cu Satan.
Acum îţi alegi tovarăşii, sau fraţii cu care vrei să fii în veşnicie
şi partea de la dreapta sau de la stânga Domnului Hristos.
Acum îţi alegi viaţa sau moartea, Cerul sau iadul,
şi îţi hotărăşti viitorul veşnic: în lumină sau în întuneric, în bucurie sau în chinuri, în cântări sau în scrâşnete.
Gândeşte-te şi alege bine. Căci în zadar te vei gândi o clipă prea târziu.
19 - Chiar dacă nu vrei cu voia ta să te pierzi
şi chiar dacă nu vrei să mergi la osândă cu voia ta,
- dacă nu alegi hotărât şi statornic chiar de acum, să te lepezi de Satana şi să-I urmezi lui Hristos,
rămânând nepăsător, - pierdut eşti şi pierdut rămâi
şi fără voia ta!
20 - Starea omului nepăsător, care nu vrea să se nască din nou venind la Hristos, şi făcând legământ cu El,
umblarea fără o ţintă hotărâtă şi mântuitoare
rămânând fără o alegere limpede a ascultării de voia Domnului
Căci peste un astfel de suflet moartea vine ca un hoţ pe neaşteptate.
Jar judecata vine ca o sabie şi ca un trăsnet.
O, Dumnezeule al Îndurării, ai milă de toţi cei ce sunt în starea aceasta şi nu-i lăsa să-i afle moartea aşa.
Ci să fie mântuiţi prin ascultarea Ta, acum.
Amin.