Aşteptarea învierii noastre
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Noi suntem în trupul acesta ca puiul viu în găoacea din care încă n-a ieşit.
Oricât i-ar spune mama lui despre nemărginirea lumii în care va intra el curând, despre frumuseţile şi fericirea ei, -
- puiul încă închis în coaja lui - tot nu poate înţelege.
Dar vine un ceas, vine o clipă - când el ajunge în starea de a înţelege: clipa când iese din găoacea lui.
O, ce clipă este aceea când acest „în parte” se sfârşeşte
când coaja se sparge,
când marama cade de peste toată lumina ochilor,
şi când Porţile Luminii ni se deschid toate pe deplin!...
Aceasta o aşteptăm şi dorim Isuse Doamne, atât de mult!
2 - Vine un ceas, când, după ce am trecut cu răbdare prin şcoala încercărilor,
şi cu ascultare prin şcoala suferinţei
şi cu bine prin şcoala experienţelor cu Hristos,
- Tatăl ne va aduce în casa de capăt,
iar Cuvântul ne va deschide uşile cunoaşterii Sale
şi Duhul ne călăuzeşte în tainele Lui adânci...
O, de-ar veni mai curând ceasul acesta!
3 - O, atunci trăirile noastre devin ceruri...
Cuvintele noastre devin lumină,
iar viaţa noastră devine putere şi un exemplu sfânt.
Şi abia de atunci înainte suntem gata pentru ca să ne dăm bine seama de isprăvnicia noastră.
4 - Ce s-ar fi făcut ucenicii Domnului noaptea singuri pe marea furtunoasă, dacă El nu s-ar fi rugat în timpul când ei se luptau îngroziţi cu marea agitată?
Ce s-ar fi făcut ucenicii chiar în noaptea Gheţimanilor, când dormeau în loc să vegheze, dacă Domnul Isus nu S-ar fi rugat pentru ei? Şi în locul lor?
Ce s-ar fi ales de toată soarta alor Lui, dacă Domnul chiar înainte de a se despărţi de ei, nu S-ar fi rugat atât de stăruitor Tatălui, lângă ei, între ei şi pentru ei?
Şi cu noi la fel!
5 - Dar Slăvit să fie Domnul, - vine o zi când la capătul acestor îndelungate eforturi, experienţe şi biruinţe, ucenicii Domnului Isus, ajung să fie zidiţi în Hristos, Temelia şi Stânca lor veşnică.
Vine o zi când Hristos capătă trup şi chip în ei...
Vine şi ziua când Hristos poate să mărturisească despre ucenicii Lui: Cine vă ascultă pe voi Mă aude pe Mine. Şi cine vă priveşte pe voi Mă vede pe Mine (Ioan 13, 20).
- În ziua aceea şi ucenicii vorbesc, în Numele Domnului, cu toată vrednicia şi cu toată siguranţa, cu care un trimes împuternicit de Însuşi Dumnezeu, vorbeşte în Numele Celui ce l-a trimes (2 Cor. 5, 20).
6 - În Ziua Aceea ucenicul este atât de întrepătruns cu Hristos ca ramul cu trunchiul,
ca mlădiţa vie cu butucul ei,
ca mădularul viu, cu trupul din care face parte.
Atunci ucenicul devenise una cu Domnul său, cum este Fiul din Veşnicie Una şi Unul cu Tatăl (Ioan 17, 25).
Atunci Duhul lui Hristos locuieşte deplin în credinciosul Său,
Cuvântul lui Hristos locuieşte din belşug în el,
- iar voinţa, simţirile şi gândurile ucenicului, s-au identificat total şi pe totdeauna cu ale lui Hristos.
O ce clipă măreaţă şi fericită este aceasta!
Şi va fi aşezat la masă, iar Isus Însuşi, Stăpânul şi Împăratul său Se va încinge şi îi va sluji, - după adevărata Sa făgăduinţă!
8 - Dar pe lângă o încredinţare a acestui adevăr, se cere să ai o dorinţă puternică şi statornică în El,
şi mai ales se cere să ai voinţă stăruitoare şi necurmată pentru a-L păstra.
Împlinind astfel Voia lui Dumnezeu şi cerinţele puse de Hristos, El Însuşi Se va face Mijlocitorul pentru tine.
Iar în ziua aceea când şi tu vei fi ajuns la starea cea mai înaltă, părtăşia dintre tine şi Dumnezeu va fi desăvârşită,
Cerul va deveni lăcaşul tău,
iar tu lăcaşul Lui.
9 - Prin încredinţarea adevărului, ucenicii devin şi ei fii şi robi preaiubiţi ai Aceluiaşi Tată Bun şi Puternic, care este Stăpânul şi Dumnezeul lor.
Dragostea Tatălui îi va cuprinde în aceeaşi unică şi veşnică lumină a iubirii Sale dulci, fericite şi ocrotitoare şi pe ei ca pe Isus.
Tot ce a pregătit Tatăl pentru Fiul Dragostei Sale, este pregătit şi pentru fii Dragostei lui Isus.
10 - Lângă locul Fiului, înălţat de-a Dreapta Măririi Tatălui, va fi şi locul fiilor lui Isus!
În bucuria Tatălui a intrat Fiul Său Preaiubit, după îndeplinirea ascultării de Tatăl,
- în bucuria Tatălui vor intra şi fiii Jertfei Fiului, după împlinirea cu scumpătate a slujbei ascultării lor de El.
11 - În fericirea Tatălui Se bucură Fiul care a biruit în luptele Numelui Său Sfânt, de o veşnică slavă (Ioan 17, 24).
- Şi în această fericită mărire răsplătită, vor fi şi ei, cei care au biruit la fel cu Isus şi prin El (Apoc. 12, 11).
Şi precum Tatăl a fost neîncetat cu Fiul în toate zilele, în toate luptele şi în toate locurile Lui,
- tot aşa şi Fiul a promis preaiubiţilor Săi că El va fi cu ei, până la sfârşitul veacurilor (Matei 28, 20).
O, ce dulce şi Dumnezeiască este această tainică întrepătrundere: Eu în ei şi Tu în Mine!...
12 - Dumnezeu nu ne-a promis că nu vom avea niciodată de trecut prin nenorociri,
sau prin ispite,
sau prin lipsuri şi primejdii pe pământ,
- ci dimpotrivă ne-a înştiinţat - că le vom avea toate acestea şi încă multe... Şi că le vom avea toţi, în luptele noastre din drumul nostru spre Lăcaşul unde ne aşteaptă El ca să ajungem biruitori şi noi.
- Dar ne-a promis puternic, că va fi cu noi totdeauna în orice vreme, în orice loc şi în orice împrejurări.
Să fim deplin încredinţaţi şi încrezători în făgăduinţele Lui!
13 - Să ajungă de neclintit în noi încredinţarea că dacă suntem cu adevărat ucenici ai Domnului nostru Isus,
şi că dacă vom avea o credinţă şi o ascultare aşa de frumoasă cum şi le-au avut sfinţii Săi apostoli,
- atunci şi noi vom împărtăşi soarta Lui tot aşa ca ei,
atât pe pământ cât şi în cer.
14 - Lanţul cel de aur al celor făcuţi să intre prin cerul deschis de către Jertfa Preaiubitului Fiu al Tatălui, Isus Hristos, este nesfârşit.
Vin, şi vor veni încă şi încă, miile şi miile lor mereu şi mereu...
Vin şi vin, mereu şi mereu, alţii şi alţii, pe urmele lor, pe urmele Lui, - până la sfârşitul veacurilor, în Ziua Venirii Lui,
mulţimi şi mulţimi din toate părţile, din toate neamurile, din toate veacurile,
din toate depărtările şi din toate încercările,
vin şi vin toţi acei care ascultă Cuvântul Fiului şi primesc răscumpărarea Lui...
O Doamne Duhule Sfinte fă-i să vină tot mai mulţi şi tot mai frumoşi. Până vor intra toţi.
15 - Şi dacă dragostea Tatălui Ceresc a rămas nedespărţită de Domnul nostru, din pricina ascultării şi a părtăşiei Lui cu Tatăl,
- atunci Aceeaşi Dragoste ne va însoţi şi pe noi, din pricina părtăşiei pe care o avem cu Hristos, Preaiubitul Tatălui şi Preaiubitul nostru.
Şi dacă soarta noastră pe pământ este nedespărţită de soarta Domnului Isus,
la fel cu a Fiului Înălţat în Slava Tatălui,
atunci tot aceeaşi soartă slăvită ne aşteaptă şi în ceruri, împreună cu El.
Bineînţeles, dacă vom rămâne şi noi până la sfârşit una cu Isus. Precum El a rămas astfel una cu Tatăl.
16 - Ridică-ţi şi tu fiul şi urmaşul meu, toată inima ta spre ele şi aşează-ţi toată încrederea ta pe temelia lor neclintită.
Capătă-ţi în inima ta pacea de nezdruncinat a lui Dumnezeu prin bizuirea puternică pe aceste Dumnezeieşti şi adevărate făgăduinţe.
Şi vei intra şi tu cu cinstea de slăvit biruitor, pe sub Arcul de Triumf, pe sub care a intrat în Slavă şi în Moştenire Fiul Preaiubit şi fiii Lui preaiubiţi, înaintaşii tăi înaintea ta şi în urma Lui.
17 - Hristos a fost din Veşnicie Una cu Tatăl, deci Dumnezeu Atotadevărat, Atotputernic, Atotînţelept, Atotcunoscător.
El tot ce a făcut, a făcut prin Voinţa şi prin Puterea Sa, în dragostea şi bunătatea Lui pentru mântuirea creaturilor Sale şi a Creaţiunii Sale.
Tot ce trebuia făcut pentru această mântuire era încă de pe atunci făcut.
Încheierea de la Golgota fiind cunoscută şi acceptată mai dinainte de a se fi desfăşurat - era tot aşa de împlinită ca şi celelalte dinaintea ei care o pregătiseră.
18 - Adevărul acesta este un singur adevăr, dar cu două părţi: venirea de la Tatăl în lume - şi plecarea din lume la Tatăl.
Între aceste două părţi nu este un punct, adică o despărţire ci este o linioară, adică o scurtă legătură de unire.
E tot aşa după cum există o veşnică unitate în Dumnezeu, Tatăl şi Fiul. Doar venirea în lume a fost o scurtă ieşire a Fiului din Tatăl, scurtă cum ar fi o virgulă, între cele două gânduri.
După aceasta, înţelesul al Doilea reintră iarăşi deplin în Primul Înţeles din care ieşise.
Reîntregind apoi şi pe totdeauna Acelaşi Adevăr Unic, care era Amândouă de la Început.
19 - Binecuvântată să fie clipa când ochii văd, când urechile aud, când inima se luminează...
Binecuvântat să fie Adevărul care deschide, care dezleagă, care învie.
Binecuvântat să fie Învăţătorul care are iubire, înţelegere şi răbdare, până când cei care trebuie să înţeleagă înţeleg.
Până când cei care trebuie să se trezească - se ridică.
Şi până când cei care trebuie să vină, vin la Dumnezeu.
20 - Ce fericit este momentul izbânzii cel pentru care s-a luptat atât de crâncen Luminătorul Ceresc.
Şi rodul pentru care a muncit îndelung lucrătorul sfânt.
Şi lumina venită parcă după un întuneric nesfârşit.
Ce strălucită şi ce Dumnezeiesc de binecuvântată este lumina înţelegerii Adevărului.
Slavă veşnică Ţie Celui care ne-o aduci.
Amin.