Așteptarea învierii noastre
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Noi suntem în trupul acesta ca puiul viu în găoacea din care încă n-a ieșit.
Oricât i-ar spune mama lui despre nemărginirea lumii în care va intra el curând, despre frumusețile și fericirea ei, -
- puiul încă închis în coaja lui - tot nu poate înțelege.
Dar vine un ceas, vine o clipă - când el ajunge în starea de a înțelege: clipa când iese din găoacea lui.
O, ce clipă este aceea când acest „în parte” se sfârșește
când coaja se sparge,
când marama cade de peste toată lumina ochilor,
și când Porțile Luminii ni se deschid toate pe deplin!...
Aceasta o așteptăm și dorim Isuse Doamne, atât de mult!
2 - Vine un ceas, când, după ce am trecut cu răbdare prin școala încercărilor,
și cu ascultare prin școala suferinței
și cu bine prin școala experiențelor cu Hristos,
- Tatăl ne va aduce în casa de capăt,
iar Cuvântul ne va deschide ușile cunoașterii Sale
și Duhul ne călăuzește în tainele Lui adânci...
O, de-ar veni mai curând ceasul acesta!
3 - O, atunci trăirile noastre devin ceruri...
Cuvintele noastre devin lumină,
iar viața noastră devine putere și un exemplu sfânt.
Și abia de atunci înainte suntem gata pentru ca să ne dăm bine seama de isprăvnicia noastră.
4 - Ce s-ar fi făcut ucenicii Domnului noaptea singuri pe marea furtunoasă, dacă El nu s-ar fi rugat în timpul când ei se luptau îngroziți cu marea agitată?
Ce s-ar fi făcut ucenicii chiar în noaptea Ghețimanilor, când dormeau în loc să vegheze, dacă Domnul Isus nu S-ar fi rugat pentru ei? Și în locul lor?
Ce s-ar fi ales de toată soarta alor Lui, dacă Domnul chiar înainte de a se despărți de ei, nu S-ar fi rugat atât de stăruitor Tatălui, lângă ei, între ei și pentru ei?
Și cu noi la fel!
5 - Dar Slăvit să fie Domnul, - vine o zi când la capătul acestor îndelungate eforturi, experiențe și biruințe, ucenicii Domnului Isus, ajung să fie zidiți în Hristos, Temelia și Stânca lor veșnică.
Vine o zi când Hristos capătă trup și chip în ei...
Vine și ziua când Hristos poate să mărturisească despre ucenicii Lui: Cine vă ascultă pe voi Mă aude pe Mine. Și cine vă privește pe voi Mă vede pe Mine (Ioan 13, 20).
- În ziua aceea și ucenicii vorbesc, în Numele Domnului, cu toată vrednicia și cu toată siguranța, cu care un trimes împuternicit de Însuși Dumnezeu, vorbește în Numele Celui ce l-a trimes (2 Cor. 5, 20).
6 - În Ziua Aceea ucenicul este atât de întrepătruns cu Hristos ca ramul cu trunchiul,
ca mlădița vie cu butucul ei,
ca mădularul viu, cu trupul din care face parte.
Atunci ucenicul devenise una cu Domnul său, cum este Fiul din Veșnicie Una și Unul cu Tatăl (Ioan 17, 25).
Atunci Duhul lui Hristos locuiește deplin în credinciosul Său,
Cuvântul lui Hristos locuiește din belșug în el,
- iar voința, simțirile și gândurile ucenicului, s-au identificat total și pe totdeauna cu ale lui Hristos.
O ce clipă măreață și fericită este aceasta!
Și va fi așezat la masă, iar Isus Însuși, Stăpânul și Împăratul său Se va încinge și îi va sluji, - după adevărata Sa făgăduință!
8 - Dar pe lângă o încredințare a acestui adevăr, se cere să ai o dorință puternică și statornică în El,
și mai ales se cere să ai voință stăruitoare și necurmată pentru a-L păstra.
Împlinind astfel Voia lui Dumnezeu și cerințele puse de Hristos, El Însuși Se va face Mijlocitorul pentru tine.
Iar în ziua aceea când și tu vei fi ajuns la starea cea mai înaltă, părtășia dintre tine și Dumnezeu va fi desăvârșită,
Cerul va deveni lăcașul tău,
iar tu lăcașul Lui.
9 - Prin încredințarea adevărului, ucenicii devin și ei fii și robi preaiubiți ai Aceluiași Tată Bun și Puternic, care este Stăpânul și Dumnezeul lor.
Dragostea Tatălui îi va cuprinde în aceeași unică și veșnică lumină a iubirii Sale dulci, fericite și ocrotitoare și pe ei ca pe Isus.
Tot ce a pregătit Tatăl pentru Fiul Dragostei Sale, este pregătit și pentru fii Dragostei lui Isus.
10 - Lângă locul Fiului, înălțat de-a Dreapta Măririi Tatălui, va fi și locul fiilor lui Isus!
În bucuria Tatălui a intrat Fiul Său Preaiubit, după îndeplinirea ascultării de Tatăl,
- în bucuria Tatălui vor intra și fiii Jertfei Fiului, după împlinirea cu scumpătate a slujbei ascultării lor de El.
11 - În fericirea Tatălui Se bucură Fiul care a biruit în luptele Numelui Său Sfânt, de o veșnică slavă (Ioan 17, 24).
- Și în această fericită mărire răsplătită, vor fi și ei, cei care au biruit la fel cu Isus și prin El (Apoc. 12, 11).
Și precum Tatăl a fost neîncetat cu Fiul în toate zilele, în toate luptele și în toate locurile Lui,
- tot așa și Fiul a promis preaiubiților Săi că El va fi cu ei, până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20).
O, ce dulce și Dumnezeiască este această tainică întrepătrundere: Eu în ei și Tu în Mine!...
12 - Dumnezeu nu ne-a promis că nu vom avea niciodată de trecut prin nenorociri,
sau prin ispite,
sau prin lipsuri și primejdii pe pământ,
- ci dimpotrivă ne-a înștiințat - că le vom avea toate acestea și încă multe... Și că le vom avea toți, în luptele noastre din drumul nostru spre Lăcașul unde ne așteaptă El ca să ajungem biruitori și noi.
- Dar ne-a promis puternic, că va fi cu noi totdeauna în orice vreme, în orice loc și în orice împrejurări.
Să fim deplin încredințați și încrezători în făgăduințele Lui!
13 - Să ajungă de neclintit în noi încredințarea că dacă suntem cu adevărat ucenici ai Domnului nostru Isus,
și că dacă vom avea o credință și o ascultare așa de frumoasă cum și le-au avut sfinții Săi apostoli,
- atunci și noi vom împărtăși soarta Lui tot așa ca ei,
atât pe pământ cât și în cer.
14 - Lanțul cel de aur al celor făcuți să intre prin cerul deschis de către Jertfa Preaiubitului Fiu al Tatălui, Isus Hristos, este nesfârșit.
Vin, și vor veni încă și încă, miile și miile lor mereu și mereu...
Vin și vin, mereu și mereu, alții și alții, pe urmele lor, pe urmele Lui, - până la sfârșitul veacurilor, în Ziua Venirii Lui,
mulțimi și mulțimi din toate părțile, din toate neamurile, din toate veacurile,
din toate depărtările și din toate încercările,
vin și vin toți acei care ascultă Cuvântul Fiului și primesc răscumpărarea Lui...
O Doamne Duhule Sfinte fă-i să vină tot mai mulți și tot mai frumoși. Până vor intra toți.
15 - Și dacă dragostea Tatălui Ceresc a rămas nedespărțită de Domnul nostru, din pricina ascultării și a părtășiei Lui cu Tatăl,
- atunci Aceeași Dragoste ne va însoți și pe noi, din pricina părtășiei pe care o avem cu Hristos, Preaiubitul Tatălui și Preaiubitul nostru.
Și dacă soarta noastră pe pământ este nedespărțită de soarta Domnului Isus,
la fel cu a Fiului Înălțat în Slava Tatălui,
atunci tot aceeași soartă slăvită ne așteaptă și în ceruri, împreună cu El.
Bineînțeles, dacă vom rămâne și noi până la sfârșit una cu Isus. Precum El a rămas astfel una cu Tatăl.
16 - Ridică-ți și tu fiul și urmașul meu, toată inima ta spre ele și așează-ți toată încrederea ta pe temelia lor neclintită.
Capătă-ți în inima ta pacea de nezdruncinat a lui Dumnezeu prin bizuirea puternică pe aceste Dumnezeiești și adevărate făgăduințe.
Și vei intra și tu cu cinstea de slăvit biruitor, pe sub Arcul de Triumf, pe sub care a intrat în Slavă și în Moștenire Fiul Preaiubit și fiii Lui preaiubiți, înaintașii tăi înaintea ta și în urma Lui.
17 - Hristos a fost din Veșnicie Una cu Tatăl, deci Dumnezeu Atotadevărat, Atotputernic, Atotînțelept, Atotcunoscător.
El tot ce a făcut, a făcut prin Voința și prin Puterea Sa, în dragostea și bunătatea Lui pentru mântuirea creaturilor Sale și a Creațiunii Sale.
Tot ce trebuia făcut pentru această mântuire era încă de pe atunci făcut.
Încheierea de la Golgota fiind cunoscută și acceptată mai dinainte de a se fi desfășurat - era tot așa de împlinită ca și celelalte dinaintea ei care o pregătiseră.
18 - Adevărul acesta este un singur adevăr, dar cu două părți: venirea de la Tatăl în lume - și plecarea din lume la Tatăl.
Între aceste două părți nu este un punct, adică o despărțire ci este o linioară, adică o scurtă legătură de unire.
E tot așa după cum există o veșnică unitate în Dumnezeu, Tatăl și Fiul. Doar venirea în lume a fost o scurtă ieșire a Fiului din Tatăl, scurtă cum ar fi o virgulă, între cele două gânduri.
După aceasta, înțelesul al Doilea reintră iarăși deplin în Primul Înțeles din care ieșise.
Reîntregind apoi și pe totdeauna Același Adevăr Unic, care era Amândouă de la Început.
19 - Binecuvântată să fie clipa când ochii văd, când urechile aud, când inima se luminează...
Binecuvântat să fie Adevărul care deschide, care dezleagă, care învie.
Binecuvântat să fie Învățătorul care are iubire, înțelegere și răbdare, până când cei care trebuie să înțeleagă înțeleg.
Până când cei care trebuie să se trezească - se ridică.
Și până când cei care trebuie să vină, vin la Dumnezeu.
20 - Ce fericit este momentul izbânzii cel pentru care s-a luptat atât de crâncen Luminătorul Ceresc.
Și rodul pentru care a muncit îndelung lucrătorul sfânt.
Și lumina venită parcă după un întuneric nesfârșit.
Ce strălucită și ce Dumnezeiesc de binecuvântată este lumina înțelegerii Adevărului.
Slavă veșnică Ție Celui care ne-o aduci.
Amin.