Petru și celălalt ucenic au ieșit, și au plecat spre mormânt.
E mare nevoie ca acela care aduce o veste bună, să aibă toată ființa lui plină de lumină, toată vorbirea lui plină de încredințare, toată chemarea lui plină de adevăr.
Dar este și mai mare nevoie ca aceia cărora li se aduce în felul acesta o veste, să o creadă, să o asculte și să o urmeze îndată.
Când chemarea lui Hristos,
când trimesul lui Hristos
și când voia sau nevoia lui Hristos, au ajuns până la tine,
- tu nu trebuie să mai aștepți și nici să mai întârzii nici o clipă. Trebuie să lași îndată tot felul vechi de a gândi.
Să ieși din starea ta de nepăsare.
Să ieși dintre cei între care ai trăit păcătuind, lenevind și necrezând.
Să ieși din necredință și să pleci spre Hristos, plin de lumina încrederii în Adevărul Său.
Să ieși din nepăsare și să pleci hotărât spre munca sfintei înavuțiri cu râvna Lui.
Să ieși din robia deșertăciunii și să pleci spre libertatea Adevărului.
E singura viață demnă. E singura trăire superioară. E singura salvare adevărată. Ieși la Hristos, puternic și numaidecât!
Vreun vestitor al Domnului poate fi uneori și neserios, el ca om.
Dar Vestea Domnului este totdeauna foarte serioasă.
Vreun trimis poate fi uneori, prin purtarea sa și un om de nimic, - sau poate ajunge așa. Dar Hristos Cel în Numele căruia vine el și te cheamă, este totdeauna Domnul Cel mai Adevărat și mai vrednic.
Vreun vorbitor al Evangheliei poate fi și un om slab uneori. Poate fi și un neștiutor de multă carte. Poate fi cu sau fără prea mult talent. Poate de cele mai multe ori e așa fiindcă Domnul Se folosește adeseori de vasele cele mai slabe.
Dar cuvântul adus de aceștia este al Celui Puternic. Al Celui Înțelept. Al Celui Desăvârșit.
De aceea nu primi niciodată Cuvântul pentru om. Ci primește omul pentru Cuvânt, pentru Hristos...
Nu privi la simplitatea celui ce vine, ci la Măreția Celui care îl trimite.
Și nu judeca niciodată Cuvântul după vestitor. Ci pe vestitor după Cuvânt.
Hristos poate să te cheme uneori spre un mormânt.
Cuvântul Domnului poate să te îndemne uneori spre primejdii.
Chemarea lui Isus poate să-ți ceară uneori o dovadă de mare curaj. Dar nimic să nu te poată împiedica să-L asculți și să-L urmezi. Când soarta ta este în Mâinile lui Dumnezeu, fii sigur de viața ta. Când te afli sub ocrotirea lui Dumnezeu, nu te teme chiar dacă ar fi să treci numai printre pui de lei și peste șerpi.
Chiar dacă ar fi să pășești numai peste valuri, peste cutremure și prăbușiri, tu vei ajunge și vei birui, căci puterea celui ce te cheamă sau te trimite, este mai tare ca toți.
În America de Nord este o mare cădere de apă, anume Niagara. Un râu lat de aproape 500 metri are într-un loc căderea aceasta de apă de la o înălțime de peste 50 de metri.
Vuietul apelor, adâncimea și învolburarea lor sunt înspăimântătoare. Nesfârșitele mulțimi de curioși merg acolo din toată lumea să vadă și să se mire.
Peste această cascadă înfiorătoare, un vestit jucător pe sârmă a întins o frânghie și în fața miilor de privitori a trecut de pe un mal pe celălalt.
Lumea uimită privea la măiestria și la curajul lui și bătea din palme lăudându-l.
A doua oară a luat o roabă și a trecut pe sârmă cu ea dincolo și a venit iarăși înapoi. Lumea bătea și mai tare din palme.
A treia oară maestrul a pus în roabă un sac de 70 kg. și l-a trecut pe sârmă iarăși până dincolo, venind și înapoi. Lumea nu mai putea strigând tot felul de laude și urări.
Atunci maestrul i-a întrebat:
- Credeți că pot duce așa și un om?
- Credem! - i-au răspuns cu toții.
- Credeți că pot duce pe oricine?
- Credem, credem - strigau cu toții.
- Atunci vino tu, îi zise el unuia mai de aproape, care striga cel mai tare!
- O, eu nu, zice înfricoșat cel chemat. Eu trebuie să plec imediat acasă.
- Atunci vino tu, îi zise altuia, care la fel strigase.
- Și eu trebuie să plec numaidecât la servici, zise înspăimântat și acesta, - nu pot!
Și nimeni nu îndrăzni să se suie în roaba maestrului. Valurile și adâncimea li se păreau mai puternice decât orice siguranță, când a fost vorba de credința lui. O, nu-i ușor să crezi așa.
Dar numai asta e credință.
Ce frumos a fost curajul sfântului apostol Petru, pe care l-a chemat Domnul, cum a ieșit el din corabie îndată și a plecat pe valuri spre Hristos. Fără să aibă sub picioarele lui nimic, decât credința lui Isus și adâncimile negre și învolburate ale mării.
Asta e credința! Așa e credința!
Suflete chemat de Cuvântul și dragostea lui Hristos, ieși îndată și tu și pleacă spre El!
Nu te înspăimânta de nimic. Nu te împiedica de nimic. Nu te îndoi de nimic.
Spune și tu ca David, psalmistul Domnului: Chiar dacă aș trece prin valea umbrei morții nu mă tem (Psalm 23, 4).
Chiar dacă s-ar clătina munții în inima mărilor,
chiar o mie să cadă alături de mine și zece mii la dreapta mea - eu tot mă încred în Tine și nu mă tem (Psalm 91, 7).
Mărire Învierii Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Mărire Ție care ai trecut biruitor peste apa cea lată, adâncă și rece a morții până dincolo de ea, cu noi cu tot.
Mărire Ție care Te-ai întors la noi arătându-ne că Tu ai biruit-o. Și acum ne chemi pe toți să ne urcăm în carul Tău de biruință spre a ne trece și pe noi, cei care încă n-am trecut.
Te rugăm umple sufletele noastre de credință și nu lăsa să ne mai temem de nimic. Tu ești nespus mai mult decât orice putere. Nespus mai mare decât orice primejdie. Nespus mai sigur și mai adevărat decât orice mijloc.
Te rugăm fă ca toți cei care aud chemarea Ta să o creadă, să iese și să vină la Tine spre a le da Împărăția cerurilor. Și a-i trece dincolo la viața veșnică.
Amin.