Binecuvântare de nuntă
Traian Dorz - Strângeți fărâmiturile Vol. 5
Un cuvânt al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Simeria - iunie 1978 (?)
O, bucurați-vă de ziua de-astăzi,
Cântați și veseliți-vă în ea,
Puterea dragostei ce vă-nconjoară
Lăsați să vă cuprindă inima
Cântați, cântați cu toată bucuria,
Trăind al fericirii har deplin,
Și v-adunați în suflete comoară,
Cât cerul vostru încă e senin!
Vă umpleți inimile cu lumină,
Ca să aveți belșug în noaptea grea,
Mai strâns uniți să v-alipiți de Domnul,
Când vine greul, să-l puteți răbda!
Trăiți, trăiți puternic orice clipă
Din fericita scumpă zi de az’,
Zidiți în voi credință și răbdare,
Să biruiți in vreme de necaz!
Căci zile ca acestea nu sunt multe
Și ne sunt date doar ca mângâieri
Să ne uitam durerile trecute,
Să ne-ntărim pentru-alte noi dureri!
Luați, luați puteri prin rugăciune,
S-aveți mereu tăria să vegheați,
Ca-n noaptea grea a luptei viitoare
Să nu cădeți, să nu vă lepădați!
Cântați acum, în ziua bucuriei,
În dragoste, prin har, să vă-ntăriți,
Ca-n ziua încercării, prin credință
Și prin nădejde, toți să biruiți!
Cântați, cântați...dar voi și-n bucurie,
De jertfă gata orișicănd să fiți
Căci chiar de nu va trebui adusă,
Răsplata ei în cer o s-o primiți!
Iubiți frați și scumpele noastre surori!
Slăvit să fie Domnul, din toate inimile noastre, pentru fiecare mare bucurie pe care o avem la petrecerile minunate ale nunților noastre duhovnicești.
Nunta este totdeauna un mare și unic prilej de bucurie, fiindcă ea este rânduită de Dumnezeu spre a fi unică în viața unui om, întocmai cum unică este nașterea și moartea sa. De aceea, căsătoria trebuie să fie privită cu toată grija și cu toată prețuirea, pentru că nunta, căsnicia omului, este lăsată de Dumnezeu ca să-i îndreptățească nașterea și să-i încununeze moartea sa. Să-i fericească [viața cu fii] binecuvântați, asigurând continuitatea vieții pe pământ și slujba în preamărirea lui Dumnezeu.
Dar adevărata lumină asupra acestor mari adevăruri nu o primește omul decât prin sfântul Cuvânt al lui Hristos și prin descoperirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Numai Duhul Sfânt și Cuvântul Sfânt îl luminează cu adevărat pe orice om venit în lume și îl face să-și cunoască datoria sa și să-și împlinească rostul său cu vrednicie. Numai cei care sunt născuți din nou prin lucrarea cea tainică a Cuvântului și a Duhului Sfânt pot înțelege cu adevărat și-și pot împlini conștiincios aceste sfinte îndatoriri pentru care omul se naște și se căsătorește pe pământ. Adică a-și rândui o viață frumoasă, vrednică, cinstită și folositoare lui și altora. Și de a ridica urmași vrednici, cinstiți și folositori pentru ei și pentru alții, în slujba și spre slava lui Hristos.
Ce fericit erau înțelese și împlinite aceste sfinte gânduri ale lui Dumnezeu în frumoasele vremuri ale credinței și dragostei creștinilor dintâi! Atunci însoțirea tinerilor era pregătită cu rugăciune și cu sfințenie; călăuzită nu de gânduri lumești și nici de dorințe firești, ci de gândul și dorința unei împliniri cât mai credincioase și ascultătoare a voii și poruncii lui Dumnezeu. Atunci desfășurarea nunții era, în întregime, o plăcută petrecere duhovnicească, la care lua parte, în primul rând și în primul loc, Domnul Iisus Hristos și ucenicii Săi. Fără băuturi și fără jocuri lumești, nuntașii petreceau de la început și până la sfârșit într-o bucurie cerească și sfântă. Astfel nunta era binecuvântată atât de Dumnezeu, cât și de rugăciunile și de cântările credincioșilor. Iar noua căsnicie, începută atât de frumos, se desfășura până la sfârșit, ca o călătorie minunată sub un cer însorit și pe niște ape liniștite. Părinții erau fericiți, iar copiii binecuvântați. Căsnicia era păstrată una, curată și nedespărțită până la moarte. Iar ocrotirea lui Dumnezeu îi revărsa belșug și bucurie în orice zi, în orice loc.
Din astfel de căsătorii s-au născut înaintașii noștri care, deși au avut parte de vremuri de mari încercări, au fost totuși niște viteji apărători ai credinței și ai patriei lor și niște vrednici fii ai cerului sub care au trăit și ai pământului sub care odihnesc.
Dar când oamenii au început să nesocotească poruncile Tatălui ceresc și să calce Cuvântul Domnului Iisus, păcatul a început să otrăvească mai întâi acest sfânt lucru, care este taina căsniciei. Atunci oamenii au început să disprețuiască avuțiile cele sufletești și să le prețuiască numai pe cele lumești. S-au lăsat atrași nu de frumusețea sufletului și a curăției, care țin toată viața, ci de ispitele cărnii și necurăției, [de lucruri] care pier o dată cu întrebuințarea lor. Și care lasă întotdeauna un gust amar și blestemat în viața celor ce le caută. Astfel, căsătoriile încheiate fără Dumnezeu și fără binecuvântarea cerească se desfac mai repede decât se fac. Copiii rămași după ele cresc ai nimănui și ajung, de cele mai multe ori, niște nenorociți și purtători de nenorociri și pentru ei, și pentru alții. Iar părinții, cu cârma vieții ruptă, rătăcesc pe valurile vieții, până se scufundă ca niște corăbii zdrobite de stânci, în pierzarea veșnică. Și, cu cât păcatul s-a înmulțit mai mult în lume, cu atât mai mare este numărul celor ce trăiesc și mor nefericiți, amenințând astfel nu numai viitorul trupesc, dar și pe cel sufletesc al popoarelor și al lumii în care trăiesc.
În mijlocul unor astfel de jalnice stări însă, mulțumim lui Dumnezeu cu bucurie când sufletele noastre se pot întoarce cu nădejde și cu dragoste ca spre un liman fericit spre însoțirile binecuvântate unde mirii și nuntașii sunt niște copii ai lui Dumnezeu; unde nunta este un colțișor de rai; unde Domnul Hristos stă și petrece cu bucurie în mijlocul lor, binecuvântându-i pe toți cei care ascultă și prețuiesc Cuvântul Lui și Evanghelia Sa mai presus ca orice alt lucru de pe pământ.
De aceea, Îi mulțumim lui Dumnezeu și pentru această nuntă și ne rugăm cu bucurie pentru toți cei care iau parte la ea. Și, dacă avem vreo urare a dragostei, vreo dorință a inimii, vreo îmbărbătare a credinței, vreun îndemn al râvnei, vreo năzuință a nădejdii, am dori ca, prin toate, să vă aducem aminte de niște adevăruri fără de care atât căsnicia trupească, cât și mântuirea sufletească nu pot ajunge decât în cele mai mari primejdii.
În primul rând, gândiți-vă totdeauna că voi trebuie să trăiți amândoi pentru Hristos și pentru Lucrarea Sa. Apoi unul pentru celălalt. Că binecuvântarea peste săptămâna voastră va veni din ziua închinată Domnului. Că sporul zilei voastre de muncă va fi binecuvântat de ceasul rugăciunii voastre. Și că ceea ce vă va rămâne vă va fi binecuvântat de ceea ce veți fi dăruit Domnului și lipsiților Lui.
Necazuri vor veni în fiecare zi. Dar nu uitați că, înainte de a veni necazul, Domnul Iisus vă va dărui puterea să-l biruiți, că El a zis: „În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea”.
Lupte veți avea de întâmpinat, în toate felurile. Căci poftele și păcatele se războiesc mereu cu sufletul, spre a-i nimici curăția și a-i pierde mântuirea. Dar nu uitați că Domnul nostru a spus: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor”.
Pricini de poticnire și de descurajare vi se vor ivi oriunde ați fi. Pentru că oameni care n-au credința sau oameni care au căzut din credință, care au ajuns prefăcuți în dragoste și necurați la cuget vor fi pretutindeni, pe totdeauna. Dar voi nu vă lăsați nici doborâți de deznădejde, nici copleșiți de prefăcătorie, nici amăgiți de cei nesupuși și nestatornici. Ci, rămânând credincioși adevărului în dragoste, fiți statornici în învățătura pe care ați auzit-o de la început. Rămâneți cu cei smeriți, cu cei blânzi, cu cei credincioși, cu cei ascultători, cu cei care iubesc, căci aceștia au Duhul lui Hristos. Gândiți-vă că Iisus a spus în Cuvântul Său: „Cine n-are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. Pe cei îngâmfați și nesupuși lăsați-i. Și nu uitați că, mai curând sau mai târziu, fiecare va secera ceea ce a semănat. Cine seamănă vânt va culege furtună. Dar cine seamănă smerenia va culege slava. Cu cât mai târziu, cu atât mai din plin.
Este fericită munca împreună; dar fericirea aceasta depinde de rugăciunea împreună. De aceea, oricât de amărâți veți fi fost peste zi, nu uitați: seara, neapărat să stați împreună, să vă rugați unul lângă celălalt. Aceasta vă va însenina sufletele și vă va aduce o odihnă întăritoare și liniștită. Ne este adeseori prea scurt timpul pentru câte treburi avem. Dar oricât de multe treburi ați avea, nu uitați să vă faceți timp, oricât de puțin, spre a citi o parte din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, la începutul fiecărei zile. Prin acest Cuvânt, veți primi lumină și putere pentru toată ziua voastră, în tot ce veți avea nevoie. Este uneori nevoie să plecăm în grabă și să călătorim departe. Dar voi nu uitați, oricât de grăbiți ați fi, nu uitați niciodată rugăciunea. Atâtea ispite, atâtea păcate, atâtea primejdii ne pândesc la fiecare pas pe fiecare. Nu ieșiți din casă și nu vă despărțiți deolaltă fără ca să vă rugați împreună, cerând paza, ocrotirea și ajutorul prezenței lui Dumnezeu tot timpul. Cu El toate se vor sfârși cu bine; dar fără El cum pot să sfârșească?
Casa Domnului, adunarea frățească este locul unde puteți totdeauna afla și întâlni pe Domnul Iisus; locul unde vă puteți bucura din plin de toată prezența Lui minunată și fericită, așa cum a spus El. De aceea, nu vă lipsiți sufletul niciodată de harul pe care Dumnezeu îl dă în Casa Lui și-n adunarea Lui, între frații noștri, copiii Lui. Mergeți acolo nu atât pentru a-i învăța voi pe alții - aceasta, de multe ori, poate duce la îngâmfarea pedepsită de Domnul. Ci duceți-vă, mai ales, pentru a învăța voi de la El și de la ai Lui. Aceasta vă va aduce totdeauna smerenia cea răsplătită cu har de la Dumnezeu. Socotiți frățietatea duhovnicească întocmai ca pe prima voastră familie. Iar pe mai-marii ei, ca pe niște părinți vrednici de toată prețuirea și ascultarea voastră. Așa veți fi binecuvântați din plin.
Temelia căsniciei voastre să fie Numele și dragostea Domnului Iisus. Pe această temelie să vă zidiți ascultarea și osteneala vieții împreună. Ca din mâna Lui să primiți tot ce vă va fi dat să întâmpinați în viață. Și ca din mâna Lui să primiți atât bucuriile, cât și întristările voastre. Căci atunci toate vor lucra împreună spre binele vostru.
Dacă vă vor fi dați urmași trupești, primiți-i de la Domnul, oricâți ar fi și oricum. Și închinați-i Lui, silindu-vă să-i creșteți după voia și spre slava lui Dumnezeu, în dragostea de semeni și în iubirea de muncă cinstită. Așa, veți fi binecuvântați ca niște părinți ai unui neam sfânt și ai unor urmași vrednici.
Dacă Dumnezeu nu va îngădui să aveți urmași trupești, siliți-vă să aveți cât mai mulți urmași, cât mai mulți copii duhovnicești. Prin Cuvântul Său și prin Duhul Său, siliți-vă să nașteți oameni pentru Împărăția lui Dumnezeu. Atunci veți fi binecuvântați din plin.
Dacă nu veți putea câștiga averi trupești, siliți-vă să vă câștigați mai mult averile duhovnicești, care rămân pentru vecii vecilor. Oricât de bine v-ar fi, însă, pe pământul acesta și în viața aceasta, să nu uitați niciodată că aici suntem niște bieți străini și călători. Că adevărata noastră viață și patrie este cealaltă: viața și Patria cea de sus, unde Domnul nostru Iisus S-a dus să ne pregătească și nouă un loc. Și de unde, după ce ni-l va fi pregătit, Se va întoarce să ne ia și pe noi acolo, pentru ca unde este El să fim și noi. De aceea, să nu vă lipiți inima de nimic ce vi se poate lua sau se poate pierde. Ci pe toate să le puneți în slujba Domnului și a mântuirii sufletului vostru, lucru care este mai de preț decât orice altceva din lume.
Cu aceste gânduri și îndemnuri, ne unim inima și rugăciunea cu cei care vă binecuvântează în Numele Domnului. Și ne unim duhul și dragostea cu a tuturor fraților, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos să vă binecuvânteze unirea și bucuria nunții și să vă ajute să vă împliniți cu credincioșie atât legământul veșnic pe care l-ați făcut amândoi Domnului, cât și pe cel pe care vi l-ați făcut, în fața Lui, unul celuilalt.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru faptele bune pe care El le-a pregătit mai dinainte pentru ca voi să umblați în ele și pentru care El v-a zidit în Hristos. Astfel, să vă bucurați în ziua răsplătirii de același har și aceeași cunună pentru care împreună v-ați hotărât să luptați până la sfârșit și pentru care Dumnezeu v-a unit astăzi.
Fiți binecuvântați în Numele Domnului!
Slăvit să fie Domnul!