Rostul adunărilor

Fragment dintr-o vorbire a fratelui Popa Petru (Batiz) la o nuntă de la Corocăiești - ianuarie 1978

(...) Ne bucurăm că s-au ridicat frați noi, pe care i-am văzut prima dată și care ne-au zdrobit inimile cu cuvântul lor. Înseamnă că Duhul lui Dumnezeu e într-o permanentă lucrare în această adunare.

Uitați-vă, minune mare! Am amintit și aseară: frați de la coarnele plugului, din fabrică, au pus mâna pe Biblie și vorbesc așa de minunat, și lucrează din toate puterile, pentru a forma omul nou, dospit în aluatul Evangheliei. Se împlinește cuvântul pe care îl spune Domnul: „Îți mulțumesc, Tată Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor”.

Eu v-aș întreba: care aveți vreo diplomă în buzunarul frățiilor voastre, fraților? Nimeni! Care este cu vreo școală superioară? Aproape nimeni! Și uitați-vă, minune! S-a făcut așa o cucerire în țara aceasta prin vasele acestea slabe! Nu este minune a lui Dumnezeu? Cine a putut face această lucrare lăuntrică, pornită spre inima oamenilor, ca să-i poată întoarce la Dumnezeu? S-au vărsat lacrimi [aici], s-au încheiat legăminte; e puterea lui Dumnezeu despre care spune Sfântul Apostol Iacov în Epistola sa: „Dacă-i trebuie cuiva înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă cu mână largă”. Nu înțelepciunea care-i acumulată din cărți, ci o înțelepciune care se întâlnește la picioarele Crucii Domnului Hristos.

S-au perindat mulți intelectuali prin Lucrare, dar erau departe de ea. Și unul dintre cei de rangul întâi, spuse [odată]:

- Ce pregătire are omul ăsta?

- Omul ăsta-i plugar.

- Nu se poate...

- Nu se poate? Se poate! Ei au intrat în școala Duhului.

Altul spune:

- Păi noi ne-am tocit coatele pe băncile școlilor.

- Frații și-au tocit genunchii la rugăciune în fața Domnului, ca să primească această înțelepciune, [să poată purta] răspunderea pentru frații pe care-i au în adunările lor, pentru care vor da seamă în fața lui Dumnezeu. Sfântul Iacov spune: „Dumnezeu dă cu mână largă”. Fraților care sunteți cu mai puțină pregătire, nu vă întristați pentru aceasta. Noi am avut [în Lucrarea Oastei] oameni neștiutori de carte, dar au mărturisit cu atâta putere Cuvântul lui Dumnezeu - vă aduceți aminte unii - la primele congrese, încât mitropolitul Nicolae spunea odată:

- Ce pregătire are omul ăsta?

- Înalt Preasfințite, e neștiutor de carte.

- Nu se poate!

Se poate! Pentru că atunci când Dumnezeu îți toarnă în inimă înțelepciune, ești plin de înțelepciunea care vine de Sus. De aceea spun, cum zice Sfântul Pavel: „Uitați-vă, între voi nu-s mulți bogați, nici de neam ales, nici puternici, nici învățați”. Dumnezeu a făcut alegerea aceasta. Și dacă și noi am intrat în alegerea aceasta a lui Dumnezeu și în planul lui Dumnezeu, vedem o adevărată minune. S-au stins atâtea patimi prin mărturisirile fraților noștri, ale [acestor] oameni care au avut o dragoste neprefăcută. Căci, să știți, în Biserica Domnului s-au strecurat și oameni prefăcuți, oameni cu credință bolnavă, oameni cu credință prefăcută sau cu dragoste prefăcută. Acolo se vor naște suflete, așa cum aminteam odată undeva că se întâmplă în viața albinelor (poate sunteți unii stupari). Știți că populația [stupului] o înmulțește matca, cea care depune ouăle în celule. Dar dacă se întâmplă să moară matca, familia e în primejdie. Poate se ridică atunci o albină isteață și depune ouă în locul mătcii, dar din ouăle de albină ies trântori. Numai din ouăle de matcă ies albine.

Așa este în Lucrarea lui Dumnezeu. Aici, zice Domnul, „nu voi veți vorbi. Duhul va vorbi prin voi”. Noi suntem vasele sau conducta prin care Dumnezeu trimite învățătură fraților noștri. Nu este înțelepciunea noastră. E primul dar al Duhului Sfânt, cum spune Apostolul Pavel la 1 Corinteni capitolul 12. Deci e darul Duhului Sfânt. Ni l-a dat El (...) [și e vai de mine] dacă nu-l primesc cu smerenie și nu-l folosesc în slujba Domnului.

Deci țineți minte: când noi vom vorbi, [să nu gândim]: „Vreau să vorbesc și eu, ca să arăt că sunt cineva”. Fraților, nu cu gânduri de acestea să venim la adunare! Nimeni să nu se ridice cu gândul acesta, cum zice Sfântul Pavel: „Nimic să nu faceți din duh de ceartă sau din slavă deșartă”. Căci unii Îl predică pe Hristos așa. Dar [din] cei care lucrează din dragoste, din oamenii aceștia, din lucrătorii aceștia ies suflete mari ale lui Dumnezeu și se nasc suflete care pot aduce alte suflete la Hristos, Mântuitorul nostru.

S-a făcut un apel la conștiința celor de aici din adunare. Dacă vedem o recoltă așa de binecuvântată, dacă aici vedem cât nu putem cuprinde cu ochii câtă mulțime este, cât de mare este poporul lui Dumnezeu! (...) Acum sunteți poporul lui Dumnezeu. Noi, care n-am avut dreptul la înfiere, prin Mântuitorul nostru am căpătat dreptul să ne facem copii ai lui Dumnezeu. Rostul adunărilor noastre este să ne facem. Suntem școlarii Duhului Sfânt, elevii Lui. Duhul Sfânt este învățătorul nostru. Ne vorbește în adunări, ne vorbește prin boli, ne vorbește prin necazuri, dar mai ales în adunări, prin vasele prin care Duhul Sfânt Își poate face lucrarea pentru creșterea noastră.

Mulțumim lui Dumnezeu că Lucrarea, deși a fost jefuită mereu, e totuși așa de bogată, după cuvântul Sfântului Pavel: „Suntem săraci, dar i-am îmbogăți pe mulți”. Lucrarea aceasta a îmbogățit toate cultele din țară și cu cântare, și cu poezie, și cu meditații. Și totuși vor să ne fure și pe noi! Dar, fraților, noi am înțeles să ne păstrăm statornicia în Lucrarea Domnului.

Fratele Munteanu a stăruit: „Dacă, după atâta propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, sunteți unele suflete care n-ați făcut legământ cu Dumnezeu, [faceți-l acum!]. Știți ce înseamnă legământul? Tinerii noștri au făcut un legământ în fața altarului, că vor fi credincioși unul altuia. Au făcut un rău că au făcut legământ? Era necesar, fraților! Pentru că, până n-ai legământul, zici: „Mai pot călca pe alături, că doar nu-s legat de ea”.

Vedeți? Când am făcut un legământ cu Dumnezeu, atunci spun: „M-am legat de Dumnezeu”. Așa-i legământul nostru. Noi facem un legământ cu Dumnezeu, îi predăm inima Domnului așa rea, cum e ea, stricată, pentru ca Dumnezeu s-o curețe, după Cuvântul Lui: „Dumnezeu e Acela care lucrează în voi”.

Ce [înțelegem] noi prin legământul cu Dumnezeu? Să spuneți: „Doamne, inima mea, care e deznădăjduit de rea, eu nu mi-am putut-o stăpâni. N-am putut s-o stăpânesc. Acum Te rog, intră și pune Tu stăpânire pe ea”. Și apoi lasă-L pe Dumnezeu să lucreze. Pentru că sfântul Cuvânt spune: „Dumnezeu vă dă și voința, și înfăptuirea”. Deci lucrul principal este să fac un legământ cu Dumnezeu, să-L primesc pe Hristos în inima mea și să mă hotărăsc pentru o viață de rugăciune, cerând mereu Domnului să lucreze în inima mea și în toate mădularele mele.

Și eu stărui alături de fratele: dacă cineva a fost mișcat de Cuvântul lui Dumnezeu și-i pare rău de viața pe care a trăit-o până acuma, [să facă acest legământ!]. Când te uiți [în jur...], ce buchet minunat de tineri! Cine v-a îndemnat pe voi, tinerilor, să vă desprindeți din hora lumii? Cine? Și cum vă simțiți voi de când ați venit la Dumnezeu? Nu vă simțit mai bine? Nu v-ați simțit mai bine? Și viitorul vostru l-ați pus în mâna lui Dumnezeu, să vă hotărască El un viitor fericit și aici pe pământ, dar, mai mult, să vă pregătească dincolo ceea ce a spus Domnul: „Sunt multe locașuri în casa Tatălui Meu. Mă duc să vă pregătesc un loc, ca unde sunt Eu să fiți și voi cu Mine!” (...)