Biruința se câștigă și prin suferință

Îndată ce se hotărăște cineva să trăiască o viață după Evanghelie, va avea de suferit multe feluri de necazuri și prigoane. Toți cei ce intră în Oastea Domnului trebuie să știe un lucru: vor avea mult de suferit căci biruința se câștigă și prin suferință.

De altcum acest lucru l-a spus apriat Însuși Mântuitorul. Isus Mântuitorul a spus apriat că toți cei ce vor crede în El, vor avea de suferit prigoane și necazuri. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți căci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). Dacă pe Mine M-au urât și pe voi vă vor urî... dacă pe Mine M-au prigonit și pe voi vă vor prigoni... și veți fi urâți de toți pentru Numele Meu (Luca 21, 12; Ioan 15, 20; Matei 10, 25). Și toți care voiesc să trăiască cu temere de Dumnezeu în Isus Hristos, vor fi persecutați, zice ap. Pavel.

Să nu uităm că Mântuitorul înainte de toate a fost un Miel - Mielul lui Dumnezeu - care a biruit prin răbdare, tăcere și suferință.

Mântuitorul a fericit pe cei ce sufăr, pe cei ce plâng. Fericiți veți fi - zicea Mântuitorul - când vă vor ocărî pe voi și vă vor prigoni... fericiți veți fi când vă vor urî pe voi oamenii și vă vor ocărî și izgoni dintre ei (Matei 5, 1-12; Luca 6, 20-23).

În lupta mântuirii sufletești, suferința își are și ea însemnătatea ei; o însemnătate foarte mare. Căci vouă vi s-a dat harul - zice ap. Pavel - nu numai să credeți în El (Isus), ci să și pătimiți pentru El (Filip. 1, 29).

Biruința se câștigă și prin suferință. Iar tu te luptă și suferă ca un bun ostaș al lui Hristos (2 Tim. 4, 4). Cel ce va lupta și va răbda până la sfârșit, acela se va mântui (Matei 24, 13).

E lucru dovedit că îndată ce s-apucă cineva să trăiască o viață după Evanghelie, încep după el hulele, batjocurile și fel de fel de necazuri.

Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-și pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are liniște. Diavolul nu se ocupă mai de aproape cu el; doarme diavolul liniștit știindu-l cucerit pentru împărăția iadului.

Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viață nouă, se trezește și diavolul și mișcă toate rezervele și meșteșugurile lui să nu-și piardă credinciosul.

Când cineva intră în Oastea Domnului, începe contra lui atacul ispititorului. Acest atac este intern și extern.

Unul dintre cei intrați în Oastea Domnului îmi scrie că de când a intrat în Oaste, îl chinuie parcă și mai mult patima beției și celelalte patimi ce le-a avut. Acesta e un atac intern, lăuntric. Când omul se hotărăște la o viață după Evanghelie, Satana pune foc mai mult în patimile ce le-a avut și miere mai multă pe otrava plăcerilor. Tânărului din Evanghelie i s-a făcut mai rău când s-a apropiat Mântuitorul de el cu mântuirea (Marcu 3, 17-30). Diavolul făcea ultimele zvârcoliri să nu-l scape din lanțurile lui.

Când un suflet se hotărăște la o viață nouă, ispititorul ordonă contra lui o mobilizare generală. Din adâncul iadului, scaraoschi telefonează la argații lui să-și pună în lucrare toate ispitele și meșteșugurile (cum se vede în chipul de alături).

Hallo, argații mei - strigă scaraoschi - dați-vă pe lângă cel pierdut, cu alcoolul... dați-i femei... scorniți ceartă în casa lui... aprindeți în el vechea ură ce o avea cu vecinii... sculați pe oameni în capul lui; șoptiți tuturora că s-a pocăit și ridicați pe oameni să-l batjocorească, să-l alunge, să-i rupă Biblia și cărțile (câți din ostași n-au pățit întocmai așa!)... și dacă nici cum nu puteți să-l întoarceți, atunci grijiți cel puțin să nu mai strice și pe alții... închideți-l în casa lui și șoptiți tuturora să se ferească de el și de cărțile lui...

Astfel de atacuri dă Satana contra celor ce intră în Oaste. Însă toate planurile și atacurile vrăjmașului diavol se frâng neputincioase față de un ostaș adevărat care se apără prin priveghere și rugăciune.