Privegheați și vă rugați
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
În atacurile sale, Satana folosește lumea și pe oamenii cei lumești care nu primesc lucrurile Duhului căci pentru ei sunt o nebunie (1 Cor. 2, 14). Pe oamenii lumești îi folosește Satana să ispitească cu ajutorul lor pe cei intrați în Oaste (cum se vede în chipul de alături). De la astfel de oameni ne vin chemări și mustrări ca acestea: Da’ nu te face de râs, omule, cu gazetele și cărțile tale... că doară n-ai omorât pe nime să te faci pocăit... că doară n-ai să te faci călugăr... da’ de ce-ți canonești viața?... Hai să bem, să chefuim, viața să ne-o trăim...
Ascultați ce a pățit un ostaș din Oastea Domnului:
În ziua a doua de Botezul Domnului - ne scrie ostașul - am avut pricină cu oamenii ăștia... veneam de la sfânta biserică cu medalia pe piept și oamenii au început iar după mine că-s pocăit... în zadar le spunem eu: Fiți cuminți oameni buni căci doar vedeți că merg la biserică în rând cu voi... ei nu și nu... atunci unul dintre ei, mai viteaz la băutură, zice: Hai cu noi la crâșmă c-apoi te credem... vrând nevrând m-am băgat cu ei la birt... atunci cel viteaz începe iar: Bea acum în rând cu noi c-apoi te credem... oamenii au început a bea și a se cătrăni de cap... abia m-am văzut descotorosit de ei... când era să plec, cel viteaz m-a prins de piept și suduind a strigat către mine: Acum înjură una c-apoi te credem...
Strașnice dovezi i s-a cerut ostașului nostru spre a dovedi că-i un creștin adevărat. Ah, ce viclean mare e diavolul! Când te lași de răutăți și vrei să începi o viață nouă cu Domnul, diavolul își mișcă argații lui să-ți ceară dovezi ca cele de mai sus.
Cu astfel de ispite și cu astfel de ajutoare încearcă Satana să ne întoarcă iarăși în robia lui. Noi trebuie să respingem toate atacurile lui aducându-ne aminte de cuvintele ap. Iacov: Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu... cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaș cu Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Față de chemările oamenilor lumești, noi să le răspundem: Ajunge în adevăr cât am trăit până acum în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și slujiri idolești neîngăduite (1 Petru 4, 3)... noi acum suntem alții... omul nostru cel vechi a murit... s-a dus... am murit față de lume (Rom. 6)... noi trăim acum o viață nouă... inima noastră s-a făcut lăcaș Duhului Sfânt (1 Cor. 6, 19).
În fața ispitelor să ne apărăm mereu cu rugăciune și priveghere.