Boală și vindecare
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - O, ce priveliște tristă este un suflet care
în loc să stea drept și să meargă frumos,
- stă gârbov și merge încovoiat
- sub povara unui păcat ascuns, sau a mai multora
- în timp ce Domnul și frații se tot luptă să-l îndrepte.
Și numai el nu-și dă seama de marea nenorocire în care se află.
2 - Ce jalnică este starea când și mai multe suflete ale aceleași familii, au ajuns astfel
- și orice nădejde de vindecare pare pierdută pentru ei.
Dar după ani de încercări
și după ce toți au pierdut nădejdea de a-i mai îndrepta, - totuși o singură scăpare încă mai poate fi: minunea lucrării lui Hristos.
Deci să nu-i părăsim de tot niciodată pe cei ajunși astfel. Ci să strigăm către Domnul cu atât mai mult, cu cât starea lor e mai grea.
Boala învechită însă se vindecă cu atât mai greu cu cât însuși bolnavul dorește tot mai puțin vindecarea sa.
3 - Toate dorințele și gândurile noastre bune, nu se pot înfăptui niciodată fără Jertfa cea Scumpă a Mântuitorului nostru Preaiubit.
Dar nici fără partea de suferință care ni se cere și nouă înșine, împreună cu suferința lui Hristos, pentru realizarea scopului mântuitor la care lucrăm (Colos. 1, 24).
4 - Tot ce a rămas și va rămâne trainic și puternic din tot ce s-a zidit cândva pe lumea aceasta
și se va mai zidi
este numai realizarea lui Hristos.
Tot ceea ce a dat și va da vreodată frumusețe și durată unei lucrări, este numai Jertfa lui Isus Răscumpărătorul nostru.
Nimic nu se înalță fără Ea
și fără Ea nu durează cu adevărat nimic și niciunde.
5 - Ceea ce este întemeiat pe Hristos și este legat prin El,
oricât ar fi dărâmat și zdrobit,
Puterea lui Isus îl va rezidi iarăși și îl va reface iarăși.
Puterea Lui este pretutindeni viață și Înviere.
6 - Un suflet întemeiat pe o credință vie și puternică în Jertfa Crucii Mântuitorului nostru Isus Hristos, nu va putea fi niciodată zdrobit atât de mult încât să nu se poată înălța iarăși.
7 - Pot să le învăluie uneori cât de nimicitoare flăcările puternice...
- oricât de mult timp ar ține acestea,
- totuși îndată după ce au trecut flăcările și valurile,
ba chiar și în mijlocul lor,
- sufletul nostru se reface, se rezidește, se înalță nebiruit din nou, prin Lucrarea Puterii lui Hristos!
8 - O Lucrare duhovnicească în care este Hristos...
O Lucrare sfântă care se întemeiază pe Jertfa Lui și se hrănește cu Jertfa Lui
și se pătrunde și se zidește în Jertfa Lui și din Jertfa Crucii Sale
- Lucrarea aceea să se știe că nu va putea fi nimicită niciodată și de nici o putere vrăjmașă.
Oricât ar încerca duhul cel rău prin lovituri dinafară
sau prin dezbinări dinăuntru,
- fiindcă este a Domnului, Lucrarea aceea va rezista.
Flăcările o vor sfinți și o vor curăți și ea se va desăvârși tot mai mult.
Căci Domnul o zidește iarăși.
9 - Anii grei vor trece,
și uneltele vrăjmașului se vor uza și se vor pierde,
iar materialul slab se va lepăda,
- dar ceea ce este curat și viu din Dumnezeu în noi și între noi, se va reface iarăși cu siguranță.
10 - Hristos nu-Și lasă niciodată Lucrarea Sa să se dărâme de tot.
Vor obosi și se vor pierde dărâmătorii,
dar Meșterul și Ziditorul Bisericii Sale nu va obosi, nici nu va fi înfrânt (1 Petru 2, 6; Efes. 2, 10).
11 - Vor părăsi-o doar lucrătorii obosiți și descurajați,
- dar El nu-Și va lăsa niciodată Lucrarea Sa, ci o va duce prin cei ce Îi vor fi credincioși până la împlinirea fericită și strălucită a planului Său, pentru care a început-o.
Iată ce măreț se desfășoară în mijlocul Omenirii prin veacuri Lucrarea Bisericii Sale!
12 - Biruitoare și curată, Moștenirea și Sămânța Jertfei lui Hristos, trece prin toate ca soarele prin nori.
Nimic n-o poate nici întuneca și nici nimici.
Ce este în ea viu și curat strălucește,
ceea ce este mort și întinat arde și se spulberă,
dar nimic nu o va abate de la calea ei, până când își va împlini chemarea pentru care a fost rânduită.
13 - Dacă n-ar păzi Dumnezeu viața noastră, - ea în fiecare clipă ne-ar putea fi nimicită!
Atât de slabă este viața noastră
și atât de multe, de felurite și de tari, sunt puterile răului și ale morții, care ne-o amenință!
14 - Dacă n-ar păzi Dumnezeu avutul nostru și pâinea noastră,
și dacă nu ne-ar păzi Dumnezeul nostru sănătatea, casa, liniștea noastră și tot ce avem mai drag pe pământ, -
o, noi n-am ajunge să ne mai bucurăm de ele niciodată, fiindcă atâtea nenorociri ni le-ar pierde.
15 - Dacă n-ar fi întărit Dumnezeu ființa neamului nostru,
- o, de când am fi înghițiți de vii cu toții.
Dacă n-ar fi întărit Domnul prin credința, răbdarea și nădejdea noastră
- ce curând le-am fi pierdut.
16 - Dacă n-ar fi întărit Dumnezeu hotarele și hotărârile noastre, ca să nu fim nimiciți, gândiți-vă
- ce s-ar mai fi ales de toți oare?
Prin ce istorie crâncenă am trecut!
17 - Zăvoarele porților noastre dinspre vrăjmașii și cotropitorii noștri, le-a întărit Puterea lui Dumnezeu.
Căci numai puterea credinței în Dumnezeu a întărit pe cei care păzeau cuprinsul nostru, când puterile care izbeau în porțile noastre erau cumplite și sălbatice
de zeci de ori mai tari ca noi!
18 - Numai Puterea lui Dumnezeu a făcut ca acei care luptau la porțile noastre amenințate, să nu fie învinși.
Și numai Puterea lui Dumnezeu a întărit totdeauna pe apărătorii acestui neam,
înconjurat din toate părțile atâta vreme,
numai de ochi lacomi,
de gheare vrăjmașe
și de puteri potrivnice!
19 - De aceea noi niciodată nu trebuie să uităm câtă recunoștință și ascultare datorăm lui Dumnezeu.
El ne-a pus la porțile noastre niște zăvoare tari pe care le-a păzit Însuși El
- și astfel vrăjmașul nu ne-a putut nici zdrobi nici robi.
20 - Binecuvântate fiți voi suflete tari și nebiruite, care ați fost credincioase de pază moștenirii curate și sfinte, pe care ne-au lăsat-o înaintașii noștri.
Datorită apărării voastre întărită de Dumnezeu - noi ne bucurăm astăzi de belșug, de pace, de viață și de lumină.
Ce s-ar fi ales de toate acestea, dacă voi n-ați fi fost întăriți de Dumnezeu și n-ați fi stat tari, neîngăduind răului să năvălească și să dărâme?
Dumnezeul Ocrotirii noastre fii binecuvântat în veci.
Amin.