Veghere și apărare
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Voi care aveți cea mai aleasă și mai grea datorie să apărați tot ceea ce a fost cucerit prin atâtea jertfe și prin atâtea lupte grele, - vegheați!
- Dumnezeu să vă întărească!
Vegheați mereu și stați tari,
păstrând curată și neatinsă moștenirea lăsată de înaintașii noștri!
2 - Nu slăbiți niciodată vegherea,
căci vrăjmașul este foarte viclean și caută prin multe mijloace, să vă facă să-l lăsați înăuntru.
Apărați moștenirea Domnului cu orice preț.
3 - Nu îngăduiți nici unei primejdii să se strecoare printre voi.
Împotriviți-vă oricărei puteri care s-ar atinge de tot ce avem datoria să lăsăm urmașilor noștri, întocmai cum am primit de la marii noștri înaintași.
4 - Nici o cheie străină să nu vă poată deschide.
Nici o șoaptă să nu vă adoarmă.
Nici o mită să nu vă încovoaie.
Nici o amenințare să nu vă rupă.
Nici o laudă să nu vă moaie.
Nimic să nu înfrângă hotărârea și statornicia voastră de a păzi și păstra curat și întreg tezaurul care vi s-a încredințat.
5 - De trăirea și de statornicia voastră depinde soarta întregii noastre moșteniri.
De aceasta depinde viitorul nostru. Și fericirea urmașilor noștri...
6 - Iubitul meu fiu și frate, tu care ești pus să păzești moștenirea Lucrării lui Dumnezeu.
Și comoara unor învățături sănătoase.
Și duhul unei împărtășiri sfinte.
Și solia unei vestiri scumpe, lăsată vouă de înaintașii credinței noastre,
- fii treaz și fii treaz!
Păzește aceste lucruri încredințate ție de Hristos, mai bine decât ochii tăi și decât viața ta!
7 - Nu lăsa înăuntrul casei tale și Casei Domnului nimic străin să intre, căci acesta va strica, va răsturna și va nimici tot ce ți-au lăsat scump înaintașii tăi.
Iar Dumnezeu te va trage odată la o răspundere înfricoșată pentru aceasta.
8 - Neamul nostru ar trebui să aibă față de Dumnezeu așa o credință nezdruncinată,
și așa o dragoste fierbinte
cum să nu mai fi avut un alt neam din lume.
La Sărbătoarea Nașterii lui Hristos, noi ar trebui să ne bucurăm ca să-I aducem daruri și mulțumiri mai sfinte decât toți.
Căci și El a fost cu noi mai altfel decât cu toți alții.
9 - Tot poporul nostru ar trebui să-L primească în toată ființa sa pe Hristos Domnul,
care parcă S-a Născut și a venit în lumea asta numai pentru salvarea și eliberarea noastră.
Ar trebui să ascultăm și să avem o așa umblare ascultătoare de Dumnezeu, cum să nu mai aibă nici un alt neam de pe pământ.
Căci cu noi Dumnezeu S-a arătat atât de binevoitor și atât de puternic, cum poate față de nici un alt neam nu S-a mai arătat așa.
10 - Peste nici un alt neam poate că n-au trecut chiar atâtea furtuni și năvălitori, ca peste neamul nostru.
Iată, sute de ani, o mie de ani, nici o urmă n-a rămas din istoria noastră, așa a fost de cumplit călcată de toți.
Nu-i brazdă din tot pământul acesta să nu fi fost cedat, și recucerit iarăși, de sute de ori, cu preț crâncen și greu.
11 - De sute de ori a trecut peste noi pârjolul nimicitor
și de sute de ori ne-am născut ca din nou, când fumul s-a împrăștiat și s-a făcut lumină.
12 - Pe tot întinsul hotarelor noastre sunt numai semne ale minunilor pe care le-a făcut Dumnezeu cu noi, în cursul veacurilor.
Cu nici un alt neam parcă n-a lucrat așa Dumnezeu: Hristos parcă S-a născut ca să ne salveze numai pe noi.
Niciodată să nu uităm aceasta!...
13 - Sfâșietoarea și strălucita istorie a Bisericii Domnului pe pământ, este o înșiruire de minuni făcute de Dumnezeu prin toate veacurile, cu aceeași putere și iubire,
- pentru ea - și prin ea - în mijlocul omenirii.
Începând de atunci de când era numai un Fir de Grâu, care S-a Jertfit ca să aducă multă roadă (Ioan 3, 16 și 12, 24),
- și până la sfârșit când Copacul ei va adăposti toate neamurile.
14 - Toate biruințele Bisericii sunt numai dovada Lucrării lui Dumnezeu.
A puterii Sale,
a purtării Sale de grijă,
a dragostei și credincioșiei Sale față de ea.
15 - Orice mădular al Bisericii Domnului, trebuie să nu uite niciodată, să trăiască cu toată frica și evlavia, fiecare cuvânt lăsat ei ca poruncă de către Hristos.
Și să păstreze nestricată întreaga moștenire binecuvântată a luminii pe care i-a dăruit-o Răscumpărătorul și Capul ei (Efes. 5, 23; Apoc. 21, 1-4).
16 - Tot astfel familia noastră duhovnicească a Oastei Sale,
familia prin care Duhul lui Hristos ne-a născut și pe noi din nou, din învățătura și din puterea dată ei,
- și ea stă în mijlocul nostru ca o strălucită dovadă a puterii lui Dumnezeu
și ca o minune puternică a harului ceresc.
17 - De atâtea ori a fost lovită de moarte Oastea Domnului și a fost zguduită din temelii și arsă necruțător
- dar s-a refăcut din nou, cu un elan și o tinerețe de fiecare dată plină de vigoare, mai frumoasă ca întâi.
18 - Când se va putea scrie așa cum a fost - istoria acestei Lucrări de Jertfă și de curaj divin, -
abia atunci se va vedea cât de unic a fost felul în care Dumnezeu a lucrat cu ea spre slava numai a Lui.
19 - Lucrarea Sfântă și tânără a Oastei Domnului este încă numai la începutul ei.
Hristos o va mai trece încă prin multe minuni, până când tot ceea ce i-a pregătit Dumnezeu să facă pentru El, va fi împlinit desăvârșit (Efes. 2, 10).
De aceea toți cei aduși de Hristos ca să-i slujească în ea, au o Dumnezeiască datorie de a trăi în sfințenie,
și de a-i păstra cu statornicie unitatea și comoara ei, - pentru împlinirea scopului sfânt, care este învierea Bisericii noastre și evanghelizarea poporului nostru.
20 - Puțini oameni privesc spre cer în timpul cât sunt pe înălțimi, cei mai mulți privesc în jos.
De la marile înălțimi omul se uită de obicei nu în sus, ci în jos uimindu-se de înălțimea lui.
Și nu de a lui Dumnezeu, de care ar trebui să se uimească.
O Duhule Sfânt, lumină și Putere Veșnică - ajută-ne să vedem și să facem voia Ta.
Amin.