Bolile sufleteşti
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Sunt boli sufleteşti care închid punga şi casa şi lăcomia şi zgârcenia ţi-a închis demult şi inima ta omule, pentru semenul tău şi pentru Dumnezeul său.
Atunci este vai de omul care nu se trezeşte din această nebunie şi nu vine la Hristos să-l vindece de ele!
2 - Din toate bolile fiinţei noastre cele mai grele şi mai primejdioase sunt bolile sufleteşti.
E greu desigur când trupul este bolnav ori neputincios,
dar o nenorocire mult mai mare este atunci când sufletul este neputincios şi paralizat prin păcatele care îl duc la moarte.
3 - De orice boală trupească ar suferi cineva, dacă sufletul lui este sănătos, trupul rezistă şi supravieţuieşte,
biruind încercări care păreau imposibil de trecut înainte
- fiindcă primeşte putere deplină din tăria sufletească.
4 - Când sufletul cuiva este bolnav şi tânjeşte slăbind, - atunci poate să fie trupul acelui om cât de puternic şi de tânăr, cât de frumos şi plin de sănătate, el în curând va ajunge o ruină şi se va prăbuşi cu totul.
5 - Este neapărată nevoie ca în tratamentul oricărei boli, să se cunoască mai întâi natura ei,
căci toate bolile trupeşti au adevărata cauză un microb sufletesc.
Şi Singurul Vindecător Adevărat al fiinţei noastre este şi poate fi numai Hristos, Mântuitorul,
- fiindcă El vindecă mai întâi sufletul - apoi şi trupul omului.
6 - Bolile sufleteşti nu se pot vindeca numai cu leacuri trupeşti, ci cu altceva: cu leacul cel sufletesc care este Sângele lui Hristos.
Nu există nici un fel de boală trupească sau sufletească să nu-şi aibă cauza şi începutul în vreun păcat. Iar păcatul nu-l poate nimici decât puterea Sângelui şi Crucii Mântuitorului Isus Hristos.
7 - Psalmistul Domnului ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu mai întâi pentru vindecarea sufletului nostru.
Să ne izbăvească Domnul mai întâi de povara păcatului din sufletul nostru, fiinţa noastră cea duhovnicească.
Să ne vindece mai întâi ranele fărădelegilor noastre, din cauza cărora suferim şi suntem bolnavi cu trupul.
8 - Că acest lucru este întocmai aşa, ne arată în atâtea locuri şi Sfânta Evanghelie.
Mântuitorul când vindeca bolile trupeşti ale oamenilor, avea totdeauna grijă să înlăture mai întâi adevărata pricină a bolilor, adică le ierta păcatele,
căci numai vina păcatelor îl dusese pe bietul om bolnav în neputinţa trupească (Matei 9, 2; Ioan 5, 14),
şi vindecarea lui deplină, numai aşa putea veni, dacă îi va ierta întâi sufletul de păcate.
9 - Oricine ai fi tu, şi oricare ar fi boala de care suferi,
dacă doreşti cu adevărat să te faci sănătos, vino mai întâi la Doctorul sufletelor noastre, la Domnul Isus Hristos.
Înaintea Lui îţi adu aminte de toate păcatele tale şi vei descoperi cu siguranţă şi pe acela care este cauza bolii tale trupeşti.
Mărturiseşte-l şi nu-l ascunde.
Acesta este primul pas spre vindecarea ta.
10 - Cere-I Domnului cu lacrimi şi cu părere de rău, iertarea pentru păcatul tău, cauza bolilor tale.
Ca să poţi primi această iertare prin Sângele Său Cel Sfânt
şi să poţi primi uşurarea şi pacea sufletului tău,
căci numai aceasta te va putea duce apoi şi la vindecarea bolii tale celei trupeşti (Iacov 5, 14-16).
11 - Voi cei care cercetaţi pe un bolnav, nu-l încurajaţi şi nu-l trataţi numai cu leacuri trupeşti,
căci dacă-i vreţi cu adevărat însănătoşirea deplină, arătaţi-i cauza bolii sale: păcatul -
12 - Venind cu adevărat la Isus, orice bolnav va găsi oricând şi la orice boală, vindecarea sa,
de orice natură ar fi boala aceasta. Căci Dumnezeu este Doctorul atât al trupului cât şi al sufletului omenesc.
13 - Este parcă un destin nefericit ca tocmai acela care mănâncă cel mai mult din pâinea ta,
- tocmai el, să ridice apoi, când i se pare că nu mai are nevoie de tine, cel mai plin de vrăjmăşie, călcâiul împotriva ta, cu cele mai josnice porniri de care sunt în stare numai târâtoarele veninoase.
14 - Rari sunt binefăcătorii care n-au gustat pe pământ acest amar venin, al nerecunoştinţei, aruncat peste sufletul şi numele lor tocmai de către acela care le datora mai mult pe lumea aceasta.
15 - Dar acest lucru se întâmplă din pricină că nerecunoscătorul are acelaşi caracter cu Satana, cu primul nerecunoscător blestemat,
el după ce s-a bucurat de atâtea binefaceri Dumnezeieşti, s-a ridicat cu atâta trufie obraznică întorcând călcâiul urii şi revoltei lui împotriva Binefăcătorului său. Toţi cei care fac aşa, sunt fii ai diavolului.
16 - Satana face şi astăzi acest lucru. Şi tot el face şi pe alţii să-l facă împotriva binefăcătorilor lor.
Nerecunoscătorul Satana umblă şi astăzi să aprindă în inima fiecăruia dintre cei care au fost crescuţi sub o aripă binefăcătoare, să aprindă acest simţământ satanic care este trădarea şi nerecunoştinţa, faţă de oricine le-a făcut lor binele.
17 - Oriunde a fost cineva care a arătat atenţie şi dragoste faţă de un copil,
faţă de un prieten sau faţă de un ucenic,
ori unuia care avea nevoie să fie ajutat cu dragoste, cu dărnicie, cu atenţie, cu pâine şi cu suflet,
- după ce acela n-a mai avut nevoie de binefacerile acestea,
- aproape totdeauna, s-a întâmplat să ridice călcâiul împotriva lui.
18 - Aproape totdeauna cel căruia i s-a făcut un bine, a devenit un vrăjmaş care a căutat să întoarcă lovituri şi vânzări pentru pâinea pe care a mâncat-o
şi pentru binele pe care i l-a făcut,
inima binefăcătoare faţă de el.
Dar oameni adevăraţi sunt numai cei ce ştiu să facă binele şi care nu uită niciodată recunoştinţa.
19 - Nu există un mai satanic păcat decât nerecunoştinţa.
Nu există un mai şerpesc venin decât acela care iese din inima şi din limba unui fiu nerecunoscător,
a unui frate nerecunoscător,
a unui ucenic necunoscător şi nerecunoscător,
a unui vecin, sau prieten, sau om nerecunoscător,
- care cu o purtare nevrednică şi urâtă este în stare să întoarcă rău celui care i-a făcut lui bine.
20 - Acela care se poartă urât faţă de binefăcătorul care a avut milă de el când era neputincios şi neajutorat,
când era neştiutor şi necunoscut,
când era pribeag şi flămând sau şi sărac,
- este sufletul cel mai rău şi mai viclean.
De aceea nici nu există o mai mare osândă chiar şi pe pământ, nu numai sub el, ca pentru acest mare păcat.
Dumnezeule, îngrozeşte-l pe cel care este aşa - ca să se trezească şi să nu piară otrăvit de propriul său venin.
Amin.