Bolile sufletești
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Sunt boli sufletești care închid punga și casa și lăcomia și zgârcenia ți-a închis demult și inima ta omule, pentru semenul tău și pentru Dumnezeul său.
Atunci este vai de omul care nu se trezește din această nebunie și nu vine la Hristos să-l vindece de ele!
2 - Din toate bolile ființei noastre cele mai grele și mai primejdioase sunt bolile sufletești.
E greu desigur când trupul este bolnav ori neputincios,
dar o nenorocire mult mai mare este atunci când sufletul este neputincios și paralizat prin păcatele care îl duc la moarte.
3 - De orice boală trupească ar suferi cineva, dacă sufletul lui este sănătos, trupul rezistă și supraviețuiește,
biruind încercări care păreau imposibil de trecut înainte
- fiindcă primește putere deplină din tăria sufletească.
4 - Când sufletul cuiva este bolnav și tânjește slăbind, - atunci poate să fie trupul acelui om cât de puternic și de tânăr, cât de frumos și plin de sănătate, el în curând va ajunge o ruină și se va prăbuși cu totul.
5 - Este neapărată nevoie ca în tratamentul oricărei boli, să se cunoască mai întâi natura ei,
căci toate bolile trupești au adevărata cauză un microb sufletesc.
Și Singurul Vindecător Adevărat al ființei noastre este și poate fi numai Hristos, Mântuitorul,
- fiindcă El vindecă mai întâi sufletul - apoi și trupul omului.
6 - Bolile sufletești nu se pot vindeca numai cu leacuri trupești, ci cu altceva: cu leacul cel sufletesc care este Sângele lui Hristos.
Nu există nici un fel de boală trupească sau sufletească să nu-și aibă cauza și începutul în vreun păcat. Iar păcatul nu-l poate nimici decât puterea Sângelui și Crucii Mântuitorului Isus Hristos.
7 - Psalmistul Domnului ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu mai întâi pentru vindecarea sufletului nostru.
Să ne izbăvească Domnul mai întâi de povara păcatului din sufletul nostru, ființa noastră cea duhovnicească.
Să ne vindece mai întâi ranele fărădelegilor noastre, din cauza cărora suferim și suntem bolnavi cu trupul.
8 - Că acest lucru este întocmai așa, ne arată în atâtea locuri și Sfânta Evanghelie.
Mântuitorul când vindeca bolile trupești ale oamenilor, avea totdeauna grijă să înlăture mai întâi adevărata pricină a bolilor, adică le ierta păcatele,
căci numai vina păcatelor îl dusese pe bietul om bolnav în neputința trupească (Matei 9, 2; Ioan 5, 14),
și vindecarea lui deplină, numai așa putea veni, dacă îi va ierta întâi sufletul de păcate.
9 - Oricine ai fi tu, și oricare ar fi boala de care suferi,
dacă dorești cu adevărat să te faci sănătos, vino mai întâi la Doctorul sufletelor noastre, la Domnul Isus Hristos.
Înaintea Lui îți adu aminte de toate păcatele tale și vei descoperi cu siguranță și pe acela care este cauza bolii tale trupești.
Mărturisește-l și nu-l ascunde.
Acesta este primul pas spre vindecarea ta.
10 - Cere-I Domnului cu lacrimi și cu părere de rău, iertarea pentru păcatul tău, cauza bolilor tale.
Ca să poți primi această iertare prin Sângele Său Cel Sfânt
și să poți primi ușurarea și pacea sufletului tău,
căci numai aceasta te va putea duce apoi și la vindecarea bolii tale celei trupești (Iacov 5, 14-16).
11 - Voi cei care cercetați pe un bolnav, nu-l încurajați și nu-l tratați numai cu leacuri trupești,
căci dacă-i vreți cu adevărat însănătoșirea deplină, arătați-i cauza bolii sale: păcatul -
12 - Venind cu adevărat la Isus, orice bolnav va găsi oricând și la orice boală, vindecarea sa,
de orice natură ar fi boala aceasta. Căci Dumnezeu este Doctorul atât al trupului cât și al sufletului omenesc.
13 - Este parcă un destin nefericit ca tocmai acela care mănâncă cel mai mult din pâinea ta,
- tocmai el, să ridice apoi, când i se pare că nu mai are nevoie de tine, cel mai plin de vrăjmășie, călcâiul împotriva ta, cu cele mai josnice porniri de care sunt în stare numai târâtoarele veninoase.
14 - Rari sunt binefăcătorii care n-au gustat pe pământ acest amar venin, al nerecunoștinței, aruncat peste sufletul și numele lor tocmai de către acela care le datora mai mult pe lumea aceasta.
15 - Dar acest lucru se întâmplă din pricină că nerecunoscătorul are același caracter cu Satana, cu primul nerecunoscător blestemat,
el după ce s-a bucurat de atâtea binefaceri Dumnezeiești, s-a ridicat cu atâta trufie obraznică întorcând călcâiul urii și revoltei lui împotriva Binefăcătorului său. Toți cei care fac așa, sunt fii ai diavolului.
16 - Satana face și astăzi acest lucru. Și tot el face și pe alții să-l facă împotriva binefăcătorilor lor.
Nerecunoscătorul Satana umblă și astăzi să aprindă în inima fiecăruia dintre cei care au fost crescuți sub o aripă binefăcătoare, să aprindă acest simțământ satanic care este trădarea și nerecunoștința, față de oricine le-a făcut lor binele.
17 - Oriunde a fost cineva care a arătat atenție și dragoste față de un copil,
față de un prieten sau față de un ucenic,
ori unuia care avea nevoie să fie ajutat cu dragoste, cu dărnicie, cu atenție, cu pâine și cu suflet,
- după ce acela n-a mai avut nevoie de binefacerile acestea,
- aproape totdeauna, s-a întâmplat să ridice călcâiul împotriva lui.
18 - Aproape totdeauna cel căruia i s-a făcut un bine, a devenit un vrăjmaș care a căutat să întoarcă lovituri și vânzări pentru pâinea pe care a mâncat-o
și pentru binele pe care i l-a făcut,
inima binefăcătoare față de el.
Dar oameni adevărați sunt numai cei ce știu să facă binele și care nu uită niciodată recunoștința.
19 - Nu există un mai satanic păcat decât nerecunoștința.
Nu există un mai șerpesc venin decât acela care iese din inima și din limba unui fiu nerecunoscător,
a unui frate nerecunoscător,
a unui ucenic necunoscător și nerecunoscător,
a unui vecin, sau prieten, sau om nerecunoscător,
- care cu o purtare nevrednică și urâtă este în stare să întoarcă rău celui care i-a făcut lui bine.
20 - Acela care se poartă urât față de binefăcătorul care a avut milă de el când era neputincios și neajutorat,
când era neștiutor și necunoscut,
când era pribeag și flămând sau și sărac,
- este sufletul cel mai rău și mai viclean.
De aceea nici nu există o mai mare osândă chiar și pe pământ, nu numai sub el, ca pentru acest mare păcat.
Dumnezeule, îngrozește-l pe cel care este așa - ca să se trezească și să nu piară otrăvit de propriul său venin.
Amin.