Bucuria lui Hristos
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - În toate luptele lor, ucenicii lui Hristos aveau nevoie de ceva mai mare decât lumea.
Mai tare decât moartea.
Şi mai scump decât viaţa lor.
Ca să-i poată face să treacă peste toate acestea, prin toate acestea şi pentru toate acestea.
Acest ceva le-a dat Hristos!
Şi acest ceva i-a făcut în stare să biruiască totul.
Acest ceva nu i-a lăsat niciodată biruiţi de nimic.
Acest ceva era, este şi va fi bucuria lui Hristos în ei.
2 - Credinţa lui Hristos este puternică şi biruitoare.
Nădejdea lui Hristos este luminoasă şi încurajatoare.
Iubirea lui Hristos este dulce şi mângâietoare.
Răbdarea lui Hristos este paşnică şi liniştitoare,
- da, Bucuria lui Hristos este eroică şi strălucită.
Bucuria lui Hristos este cât toate celelalte la un loc - şi poate şi mai mult.
3 - În bucuria lui Hristos este deplinătatea tuturor lucrurilor.
Este suma tuturor comorilor.
Este Însăşi Prezenţa copleşitoare a lui Dumnezeu.
În bucuria lui Hristos nu există înfrângeri.
Nu există pagube.
Nu există nici chiar sacrificii.
Există numai biruinţe, numai câştiguri, numai binefaceri.
În toate. Şi pe totdeauna.
4 - Ucenicii adevăraţi ai lui Hristos au pornit în Numele Lui, nu mânaţi, ci atraşi.
Nu îndemnaţi din urmă ci atraşi dinainte.
Nu împinşi de ambiţii omeneşti - ci înflăcăraţi de a-L urma pe Hristos,
bucuria inimii lor,
strălucirea vieţii lor,
comoara veşniciei lor - era Hristos, El era în ei bucuria. Şi aceasta a învins.
5 - Mijloacele apostolilor Domnului au putut fi oricât de simple,
darurile lor oricât de sărace,
lipsurile lor oricât de multe,
şi numărul lor oricât de mic...
- dar bucuria lui Hristos din inima lor le-a fost nu numai îndemn şi putere şi biruinţă,
- ci şi răsplată nebiruită pentru orice jertfă şi pierdere.
6 - Cine poate cânta în lanţuri şi în foamete şi în frig?
Cine poate privi senin la călăul lui?
Cine poate să se roage pentru vrăjmaşii săi?
Cine îşi poate da viaţa sa fără nici un regret, pentru semenii săi, pentru datoria sa, pentru adevăr?
Cine poate vedea cerul deschis, cu faţa strălucind, în mijlocul loviturilor ucigătoare?
- Nimeni decât acela care are în el bucuria lui Hristos deplină.
Doar acela care o are această bucurie, acela poate!
Numai acela singur poate.
7 - Toate popoarele lumii au o istorie orizontală, numai poporul lui Dumnezeu are o istorie verticală.
Toate popoarele lumii au avut asocieri cu diferite puteri lumeşti. Numai poporul lui Dumnezeu s-a asociat doar cu puterile cele cereşti.
De aceea istoria tuturor celorlalte popoare este plină de căderi, de înfrângeri, de amărăciuni şi de întunecime.
Chiar şi marile lor izbânzi s-au prefăcut mai apoi în înfrângeri,
marile înălţări în prăbuşiri jalnice,
şi marile lor laude în amintiri ruşinoase.
Numai ale Bisericii vii, ale lui Dumnezeu, - nu!
8 - Ce minunat a lucrat Hristos în toată istoria Bisericii Sale, a poporului Său, vechi sau nou!
Dumnezeu a prefăcut chiar şi amărăciunile alor Săi, în îndulciri,
înfrângerile în izbânzi,
lacrimile în cântări de veselie
şi răstignirile lor în învieri strălucite.
Pentru că bucuria Lui din inimile lor a fost ca soarele totdeauna la amiază,
în toată plinătatea căldurii, a puterii şi a strălucirii sale.
9 - Toată ura lumii se stârneşte şi se revarsă peste un ucenic al lui Hristos numai din pricina primirii şi a purtării Cuvântului lui Dumnezeu.
Şi că ura împotriva ucenicilor lui Hristos este izvorâtă din puterea Satanei care lucrează în fiii întunericului (Efes. 2, 2).
Ţinta adevărată a săgeţilor diavolului îndreptate contra ucenicilor Lui este de fapt Fiinţa lui Hristos din ei,
Lucrarea Duhului Sfânt din ei,
10 - În măsura în care Dumnezeu, prin Cuvântul Său, este primit într-un suflet, acesta va fi totdeauna urât de lume,
în măsura în care Cuvântul Se Întrupează în cuvintele şi în faptele sale, în viaţa sa, în trăirea sa, -
credinciosul lui Hristos ajunge neapărat să iasă din lume, adică din felul păcătos de vieţuire a lumii,
iar din pricina aceasta lumea îl va urî mereu tot mai mult.
11 - Uneori auzi pe câte un ucenic al Domnului Isus plângându-se că lumea nu-l mai poate suferi...
Sau mirându-se şi neînţelegând de ce tocmai acum când umblă să facă binele, - lumea nu-l priveşte decât cu ură, îi vorbeşte cu dispreţ şi îi răsplăteşte cu rău.
Tocmai acum când el caută să fie cel mai cinstit, mai înfrânat, mai corect şi mai binevoitor cu toţi, -
- şi tocmai acum el a ajuns de nesuferit celor mai mulţi!
De ce înainte când nu-i păsa de nici o virtute, el era pe placul lumii, era iubit de ea, era însoţit şi era respectat?
Explicaţia este Numele lui Isus.
12 - Slăveşte pe Domnul Isus fiul meu drag tocmai pentru ura aceasta pe care n-o meriţi întru nimic, dar care este o binecuvântată dovadă biblică, pentru care trebuie să fii fericit, că te asemeni cu Domnul tău Isus.
Dacă într-adevăr n-o meriţi, ci ura aceasta este numai pentru Isus, - ferice de tine.
13 - Lumea nu te urăşte în realitate pe tine ucenicule al lui Isus, ci urăşte schimbarea cea bună care s-a făcut în tine, prin Domnul tău Isus.
Urăşte pe Acela care a făcut marea schimbare duhovnicească din viaţa ta.
Îl urăşte pe Hristos care Se realizează în fiinţa ta cea nouă - şi pe care răul cel din lume, nu-L poate suferi.
14 - Până ce erai om lumesc,
şi aveai fapte lumeşti
şi căderi lumeşti
şi vorbiri lumeşti
- aveai şi vrăjmaşi lumeşti,
dar aveai şi prieteni lumeşti
- soarta ta era să fii osândit deodată cu lumea.
15 - Când ai devenit un om duhovnicesc, când toate cele lumeşti le-ai părăsit pentru totdeauna,
tu ai pătruns în stări şi în sfere duhovniceşti.
Acum toate luptele tale, sau ispitele tale,
sau bucuriile sau chemările tale,
sau izbânzile tale, sau înfrângerile tale
- vor fi duhovniceşti
şi tu vei avea soarta Lucrării Duhului Sfânt.
16 - Puterea răutăţii care lucra în om, când el era fără Hristos şi pe care a alungat-o din inima lui odată cu păcatul pe care l-a plâns la Crucea lui Hristos, când s-a predat Domnului,
- vine din nou şi din nou, luptând să-L alunge pe Hristos din inimă
şi să-l cucerească pe om din nou pentru păcat
- şi asta este ura lumii.
Fericit acela care biruie pe Satana şi lumea.
Vai de cel învins de aceşti vrăjmaşi.
Nu-ţi pară rău că toţi cei ce încurajau îndeaproape cândva, te înconjoară pe departe acum, din cauza Domnului Isus.
Nu face înlesniri lumii acesteia şi nu întrista pe Duhul Sfânt.
Nu merge de la Hristos la lume şi apoi iarăşi de la lume la Hristos, căutând să nu te strici nici cu lumea, dar să rămâi şi cu Hristos.
Căci cu lumea vei rămâne în acest fel,
- dar cu Hristos nu vei putea.
18 - Distanţa dintre Hristos şi dintre lume este din ce în ce tot mai mare - pentru un om hotărât Domnului.
Ura lumii pentru Hristos creşte din ce în ce tot mai mult.
Lupta diavolului împotriva lui Hristos se va tot adânci, atât de hotărât încât nu va mai fi cu putinţă nici o cale de mijloc, nici cât pare că poate fi acum.
- Aşa că va trebui să alegi clar şi tu, ori una, ori alta.
19 - Alege-L frate hotărât şi statornic pe Hristos, oricât de mare ar fi ura cu care lumea se va năpusti asupra ta.
Căci dragostea lui Dumnezeu nu numai că te va însoţi acum, dar te va răsplăti cu o despăgubire veşnică pentru tot ce ai de suferit pentru El.
Hristos să te ajute aşa!
20 - Trebuie să înţelegem limpede Cuvântul Domnului Isus, când este vorba de lume.
Trebuie să ştim face bine deosebirea dintre lumea care trebuie s-o iubim şi „lumea” care trebuie s-o urâm.
„Lumea” din care să ieşim şi lumea de care nu trebuie să ne putem despărţi, pentru a o aduce la Hristos.
Lumea pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult, încât Şi-a dat pe Singurul Său Fiu pentru mântuirea ei (Ioan 3, 16).
O Doamne Duhule Sfinte desparte-ne Tu deplin de una şi învaţă-ne să n-o uităm pe cealaltă.
Amin.