Împlinirea Planului Dumnezeiesc
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
1 - Preasfânta Fecioară ar fi putut zădărnici atunci planul lui Dumnezeu - depindea de ea.
Dar ea nu l-a zădărnicit, ci dimpotrivă l-a împlinit în chip atât de minunat, de frumos și de curat.
- și așa cuvine-se cu adevărat, să o fericească în toate veacurile, toți cei ce prin ea am primit pe Isus.
2 - Sfinții apostoli ar fi putut și ei zădărnici planul lui Hristos - cum l-au zădărnicit cărturarii și fariseii (Luca 7, 30).
Dar ei nu l-au zădărnicit ci l-au împlinit cu prețul unor jertfe atât de asemănătoare cu Jertfa Lui, totală și de bună voie.
De aceea ei vor fi binecuvântați în veci, căci Hristos a fost proslăvit atât de frumos prin ei,
și tot de aceea și ei vor fi proslăviți în El.
3 - Domnul nostru Isus Hristos, Mijlocitorul Tatălui pentru oameni și al oamenilor pentru Tatăl, va face neîncetat această mântuitoare slujbă mijlocitoare.
El Se ține cu o Mână de Tatăl și cu una de noi.
El este cu o Fire Dumnezeu și cu una Om.
El este Trimesul lui Dumnezeu la omenire și Trimesul omenirii la Dumnezeu.
4 - Cât a fost în lume Domnul Isus a apărat cauza Cerului,
- acum, în Cer, El apără cauza lumii.
Pentru că Hristos de aceea a murit și a înviat ca să aducă viață veșnică lumii întregi (Ioan 3, 16).
Și pentru că El, Domnul nostru Preaiubit dorește mereu și lucrează mereu și azi pentru mântuirea întregii lumi.
5 - Dumnezeu n-a renunțat niciodată la mântuirea tuturor oamenilor.
Și Harul Său este încă în lume, lucrând și chemând tocmai pentru salvarea tuturor.
De aceea Evanghelia Mântuirii se propovăduiește cu atâta putere pretutindeni.
De aceea Puterea lui Dumnezeu dă zilnic atâtea dovezi prin minunate izbăviri,
prin multe binefaceri,
prin iubitoare îndemnuri
și prin mișcătoarele pilde ale Prezenței Sale printre noi.
6 - Bunătatea Tatălui și a Domnului nostru ne dă pâinea și apa zilnică tuturor oamenilor, soarele și ploaia Sa,
vremi de pace și de bucurie pentru inimile noastre,
fiindcă El n-a renunțat, ci dorește mântuirea tuturora.
Și oricine vrea să facă Voia lui Dumnezeu, dorește și se roagă și lucrează neîncetat pentru mântuirea tuturor oamenilor.
7 - Când Dumnezeu va renunța la lume,
când El nu va mai avea nici o nădejde de mântuire pentru lumea aceasta,
- atunci, o, atunci va urma grozăvia nimicirii totale.
Cum a urmat pentru cei din vremea lui Noe, potopul care i-a nimicit pe toți, afară de cei din corabie.
Cum a urmat pentru cei din vremea lui Lot, focul care i-a ars pe toți, afară de cei salvați de îngerii Domnului
8 - Câtă vreme mai este un singur om bun undeva - pentru acesta Dumnezeu îi apără și pe toți ceilalți de nimicirea, pentru păcatele lor (Ieremia 5, 1).
În cel unul singur bun, stă toată marea nădejde a lui Dumnezeu și pentru toți ceilalți.
Și în datoria lui pentru ei, stă marea răspundere a acestuia față de Dumnezeu, și față de cei pentru care Dumnezeu încă nădăjduiește, ca să-i apropie de mântuire, prin el.
9 - În clipa când Mântuitorul îi lăsa pe ucenici în lume, numărul lor era nespus de mic față de numărul cel mare al necredincioșilor, pe care ei trebuiau să-i aducă la Hristos.
Dar prin unitatea lor și prin Puterea lui Dumnezeu, ucenicii au biruit atât de curând toate piedicile,
au înfruntat atât de hotărâți toate împotrivirile
și au făcut cunoscut atât de strălucit lumii întregi Numele lui Dumnezeu, mântuind pe atât de mulți dintre oameni (Iacov 5, 20).
10 - Cei dintâi ucenici au biruit lumea nu numai prin hărnicia lor, ci mai ales prin unitatea lor.
Cei de azi sunt biruiți de lume nu numai prin lenea lor, ci mai ales prin dezbinarea dintre ei.
11 - Cei dintâi ucenici ai Domnului Isus au căutat foloasele lui Hristos prin jertfa lor, - cei de acum caută foloasele lor prin Jertfa lui Hristos!
De aceea cei dintâi au biruit, iar cei din urmă sunt biruiți.
De aceea cei dintâi au întors lumea de la păcat la Hristos, - iar pe cei din urmă, lumea îi întoarce așa de ușor de la Hristos la păcat.
12 - Să nu mai fie oare nici un glas puternic între noi în stare să ne strângă iarăși sub un singur steag?
Să nu mai fim noi oare în stare să înțelegem nici acum Voia lui Dumnezeu și semnele vremilor?
Ba da! Vom fi.
13 - Slujba lui Dumnezeu este un cutremurător și veșnic legământ cu Dumnezeu,
după cum slujba la un om este un legământ cu omul.
Și tot așa slujba păcatului este un legământ cu diavolul.
14 - Prin intrarea în slujba lui Dumnezeu te legi față de El cu o răspundere. Faci cu El un contract, un angajament și devii un împreună aliat al Lui.
El îți dă în grijă bunurile Sale de care răspunzi, iar tu le iei în răspunderea ta.
El ține asupra ta mereu amenințarea unui control, pe care Stăpânul poate să-l facă oricând.
Ferice de cine este găsit la orice strajă, veghind.
15 - Slujitorul trebuie să fie gata să dea Stăpânului său seama de toate bunurile încredințate lui, în orice vreme.
Pedeapsa merge alături cu răsplata.
Și ocara cu slava.
Pentru orice ispravnic.
De aceea el trebuie să vegheze zi și noapte spre a fi gata la orice oră va veni Stăpânul, să-i poată da o bună socoteală (Matei 24, 50).
16 - Între oameni Isus a vorbit cu ei despre Tatăl,
în singurătate a vorbit cu Tatăl despre oameni.
Între cei bolnavi a adus mângâiere.
Între cei sănătoși a adus înștiințări.
Între cei flămânzi a adus Pâinea. Între cei însetați Apa cea Vie.
Tot ce a făcut a făcut neîncetat cu grija și răspunderea cea mai mare de a nu pierde nimic și pe nimeni.
Așa să îngrijim și noi întotdeauna - și toți.
17 - Noi am fost dați de Tatăl nostru Cel Ceresc în grija dulce și puternică a Domnului și Păstorului nostru Bun, Isus.
De aceea trebuie să fim mereu cu inima plină de bucuria siguranței că nimeni nu ne va mai putea răpi din Mâna Lui (Ioan 10, 28).
18 - Inima noastră se cutremură la gândul că și fiecăruia dintre noi, Dumnezeu ne-a dat în grijă ceva din bunurile Sale,
pentru a le păzi,
pentru a le veghea,
pentru a le înmulți,
- iar la urmă a I le încredința înapoi, așa cum ne-a cerut El. Dar oare cum ne împlinim noi însărcinarea și răspunderea aceasta?
19 - Am primit un talent, cum lucrăm cu el?
Am primit o adunare, cum ne purtăm în ea?
Am primit o familie, cum veghem asupra ei?
Am primit un fiu, cum îl creștem?
Am primit o slujbă, cum ne-o facem?
Am primit o misiune, cum ne-o îndeplinim?
- Dacă Stăpânul nostru ne-ar cere socoteala acum, oare cum ne-am încheia-o?
20 - Fiul pierzării este oricine risipește și leapădă ceea ce a primit.
Iuda a ajuns fiul pierzării pentru că în primul rând și-a pierdut curăția inimii față de dragostea lui Hristos (2 Cor. 11, 3).
Apoi și-a pierdut credincioșia față de legământul făcut cu Isus.
Apoi și-a pierdut ținta chemării,
apoi tăria credinței,
puterea înfrânării,
nădejdea veșniciei,
și vrednicia conștiinței,
- apoi s-a pierdut pe sine însuși, în urma tuturor acestor pierderi.
Aceasta este scara coborârii pentru orice om.
Să gândim adânc asupra tuturor acestor lucruri adânci.
Doamne Dumnezeul nostru păzește-ne să nu pierdem nimic din tot ce este al Tău și al nostru, ca să nu ne pierdem pe noi înșine.
Amin.