O, ce frumos era...
Traian Dorz - Mărturisirea Strălucita
O, ce frumos era pământul în urma primei săptămâni
în cea dintâi Zi de Odihnă
ieșit din a Iubirii Mâini,
în unduiri cerești lumina și roua scânteiau pe crini,
și dragostea zâmbea din toate sub raza Ochilor Divini!
În pace și-n îmbrățișare se sărutau lumini și zări
în împliniri și-n despărțire erau binețele-n cântări,
în întrebări
și în răspunsuri erau priviri de ochi curați,
- ci numai șarpele și omul erau munciți
și frământați...
Și iată, șarpele și omul s-au însoțit cu gând ascuns,
iar în păcatul lor blestemul, prin toți și-n toate a pătruns
și astăzi, din adânc și până în înălțimi și-ntind mereu
Satan și omul lui, - puterea, amenințând pe Dumnezeu.
Gem celelalte toate-toate, strigând spre Cel ce le-a zidit,
să le răzbune chinuirea pe cei doi ce-au păcătuit
și nu-i departe clipa-n care, ce-și pregătesc aceștia doi,
le va aduce nimicirea...
... și Raiul va fi-abia apoi!...