Bucurie și îndemn
Traian Dorz - Strângeți fărâmiturile Vol. 3
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preaiubiții noștri frați și surori, din toată inima trebuie să-I mulțumim totdeauna Domnului pentru bucuria cea mare și sfântă pe care [o avem] de fiecare dată când noi putem să stăm de vorbă unii cu alții, nu numai prin Duhul și prin rugăciune, cum stăm totdeauna, ci și gură către gură, așa cum avem deplina bucurie pe care ne-o dă Domnul acum.
Din toată inima vă spunem: Slăvit să fie Domnul!
Și-I mulțumim Domnului pentru bucuria pe care ne-a dat-o astăzi, când fratele și sora veniți din partea frățiilor voastre ne-au adus salutul scump al fraților de-acolo și vești pe care le-așteptam din toată inima, de-atâta vreme...
Acum mulțumim Domnului, când aflăm despre frații noștri iubiți, cei care au fost statornici până la sfârșit: fratele Sava Acostăchioaie, fratele Teodorescu... cei care au rămas în Domnul credincioși. Și-I mulțumim Domnului pentru că în urma lor au rămas urmași binecuvântați, care să ducă mai departe solia sfântă a Cuvântului lui Dumnezeu, față de care am pus un legământ sfânt când ne-am predat și ne-am hotărât pentru El; când am intrat și ne-a înscris El în Oastea Lui cea sfântă și-n Cartea Vieții numele noastre, pentru a rămâne neșterse acolo pentru totdeauna.
În starea în care sunt acum, a patra săptămână într-un spital, cu o operație grea, după îngăduința Domnului, pentru curățirea sufletelor noastre și pentru aducerea unor jertfe necesare pentru curățirea Trupului Său, care este Lucrarea Sa, astăzi Domnul ne-a dat această bucurie ca, aici în sala de spital în care mă găsesc, să am bucuria să-i văd pe fratele și pe sora pe care i-ați trimis la noi. Vă mulțumim tuturor celor care v-ați rugat pentru noi și-I mulțumim Domnului, Care ne-a ascultat și rugăciunile noastre pentru voi.
Acum suntem plini de bucurie că știm că stați tari în Domnul și că vă străduiți să păstrați până la capăt hotărârea sfântă de la început și legământul pe care l-ați pus cu Domnul.
Vă trimitem și noi, din partea tuturor fraților din țară, bucuria și îmbrățișarea noastră în Domnul, cu rugăciunea ca El să vă țină tari și credincioși până la sfârșit. Ca, după ce va înceta această despărțire trecătoare a noastră, să ne putem revedea cu toții în Patria noastră cea Cerească de sus, unde ne-a pregătit El tuturor un loc sfânt și unde înaintașii noștri, Părintele Iosif, fratele Ioan Marini, ceilalți frați iubiți ai noștri au trecut de mult și ne așteaptă rugându-se să ajungem cu bucurie și cu biruință și noi.
Mulțumim din toată inima pentru acest moment fericit. Și vă încredințăm că vă păstrăm în inimile noastre și că am rămas statornici pe calea și învățătura cea sfântă de la început, în Biserica noastră, în credința noastră, în învățătura cea sfântă și credincioasă, și sănătoasă în care părinții și înaintașii noștri, în urma Domnului, ne-au învățat să trăim și noi la fel.
Mulțumim Domnului că a îngăduit acestor suflete scumpe de-acolo să poată lua parte la bucuriile și la nunțile noastre fericite. Când se vor întoarce acolo și vă vor spune prin viu grai și cu lacrimile bucuriilor lor tot ce-au trăit aici, credem că Duhul lui Dumnezeu vă va încredința că vă avem în inimile noastre. Și noi credem din inimă că toate acestea vor ajuta la întărirea și la statornicia voastră, a tuturor, până la capăt pe calea credinței.
Știți cu toții cum am primit de la început învățătura. Știți cum trebuie să mergem pe calea aceasta. Fratele Titus, care a fost uneori și a putut să vină până acolo, v-a spus cu viu grai cum merg adunările noastre, cum trebuie să meargă totdeauna aceste adunări, ca să fim pe linia învățăturii credinței și ascultării de Dumnezeu în care ne-au adus părinții noștri. Și bine faceți dacă țineți seama de aceste învățături și vă străduiți să fiți o inimă și-un gând cu noi, cu toți și cu toată Lucrarea.
Acum Lucrarea Oastei Domnului s-a răspândit în lumea întreagă. Avem adunări în toate țările Europei și-n toate continentele. Cuvântul Domnului s-a împlinit. Sămânța de muștar a rodit un copac mare... umbrește lumea. Așa că Lucrarea în care suntem este o Lucrare răspândită pretutindeni și Dumnezeu îi dă mari biruințe.
Să vă încurajeze acest gând și-acest adevăr în statornicia credinței voastre. Și-n locul unde sunteți, așa cum puteți și cât sunteți, străduiți-vă nu numai să păstrați credința curată și învățătura statornică cum ați primit-o, dar și să răspundeți altora, chemând și alte suflete, să cunoască și ele mântuirea lui Dumnezeu de care ne bucurăm noi.
În starea în care suntem noi acum, mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Ne bucurăm aici de libertatea de-a face nunți, adunări fericite, de-a merge unii la alții; și, în starea aceasta, ne rugăm întotdeauna și pentru voi, ceilalți, pe care numai prin gând și prin rugăciune, și prin Duhul vă putem cerceta.
Aducem Domnului mulțumiri pentru că ați rămas credincioși. Ne rugăm pentru odihna părinților care au trecut la Domnul și ne rugăm să vă dăruiască Dumnezeu și vouă, tuturor urmașilor lor, aceeași credință, de același preț și aceeași valoare cu a lor. Ca, odată, să putem și noi să ne bucurăm în veșnicie împreună cu ei.
Mulțumesc Domnului că ne-a ajutat să ajungem ziua aceasta și că prin acest mijloc vă putem trimite de aici, din locul unde ne găsim, un salut sfânt și o îmbărbătare dulce și scumpă în Domnul. Vă îmbrățișăm în Domnul, vă sărutăm cu lacrimi și ne rugăm pentru sănătatea și pentru fericirea trupească și sufletească a voastră, a tuturor. Rugați-vă și voi pentru noi! Dumnezeu ascultă rugăciunile și ne răspunde și nouă pentru voi, și vouă pentru noi.
Am dori din toată inima să vă mai putem duce, să vă mai putem trimite și altceva decât aceste gânduri și aceste lacrimi, și aceste rugăciuni ale noastre. Am dori din toată inima, dar se vede că încă nu ne-am rugat de ajuns, n-am cerut de ajuns Domnului și n-am așteptat, și n-am răbdat de ajuns. Dar când va fi toată această lucrare făcută îndeajuns, Dumnezeu ne va răspunde, pentru că EI totdeauna răspunde rugăciunilor făcute cu credință, cu statornicie, cu răbdare, cu lacrimi, până la sfârșit.
Mântuitorul, când a fost între ai Săi, a zis: „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide”. Dar El a spus în sensul că să cerem până vom primi, să batem până ni se va deschide și să căutăm până vom afla. Nu să batem de două, trei ori sau să cerem de două, trei ori; și, dacă nu ne dă sau dacă nu ne răspunde, să pierdem speranța. Nu! Să credem și să cerem până ne va răspunde Dumnezeu. Pentru că El ascultă; dar dacă vede că noi nu stăruim de-ajuns, înseamnă că nu ne e foame tare, că nu dorim din toată inima. Și atunci mai așteaptă până vom dori.
Să dorim din toată inima și să ne rugăm cu căldură și cu credință unii pentru alții. Și nu este dorință și nu este trebuință pe care Domnul să nu ne-o poată împlini dacă noi, din toată inima, aducem Domnului rugăciunile noastre cu credință și jertfa ascultării noastre cu răbdare, până ne va răspunde El. Și, dacă nu ne va răspunde în timpul acestei vieți - a acestei vieți atât de scurte -, vine viața veșnică, în care Domnul ne va despăgubi de tot ce-am suferit acum și ne va dărui tot ce ne-a lipsit aici și n-am avut îndeajuns. Atunci vom mulțumi Domnului din toată inima, chiar pentru foamea și setea aceasta care ne-au făcut să ne rugăm mai mult, să ne dorim mai mult și să însetăm mai mult după El.
De pe patul acestui spital, împreună cu cei câțiva frați câți suntem aici, vă mulțumim încă o dată pentru că v-ați rugat pentru noi. Pentru că ați trimis pe fratele nostru și sora noastră, Vasile și Rodica, să vină la noi. Am primit prin ei, din partea Domnului, bucuriile pe care ni le-ați trimis. Vă suntem recunoscători și îndatorați. Și-I mulțumim Domnului că am mai avut încă o dată ocazia să vă pot trimite acest cuvânt. Sunt unu, doi încă, împreună cu mine, dintre frații bătrâni de demult, care am fost cu Părintele Iosif și cu ceilalți. Dar țara e plină de sute de mii de frați tineri, înflăcărați pentru Domnul; și lumea și mai mult, de cei care-L iubesc pe Domnul. Să fim credincioși.
Părinții și frații noștri de la început au ajuns biruitori la Domnul, sus în cer. Ei sunt acum acolo și se roagă pentru noi să fim și noi credincioși ca ei, să ajungem biruitori. În curând va veni Domnul nostru și ne va lua pe toți acasă. Acolo ne vom desfăta și ne vom bucura în veci de tot ce-am nădăjduit și am cerut acum și am așteptat cu răbdare și rugăciune.
Fiți și voi credincioși până la capăt, așa cum ați primit și auzit de la început. Și chiar dacă cu graiul acesta trecător nu vă vom mai putea spune un cuvânt, tot ce-am scris și tot ce-am spus de-atâția zeci de ani, împreună cu Părintele și cu frații noștri până astăzi, și din care mai aveți urme, din vechile gazete și scrieri ale Oastei și-ale cărților noastre, păstrați cu scumpătate.
Noi n-am schimbat nimic! Am ținut totul curat și credincios, cum am primit de la început. Păstrați și voi tot așa. Atâta cât știți, dar din toată inima. Învățați-i pe copiii voștri cum v-au învățat părinții voștri. Ca și urmașii noștri să-L poată binecuvânta pe Domnul pentru noi cum binecuvântăm noi pe Domnul pentru ei.
Rămâneți credincioși în Domnul și păstrați, cum am spus, până la sfârșit încrederea nezguduită de la început, pe care o așteaptă o mare răsplătire. Așa cum v-a spus fratele Titus, cum o să vă spună și fratele Vasile și sora Rodica la întoarcere, cum au văzut aici, ce-au auzit aici și cum i-au cunoscut pe frați.
Încercați să păstrați același fel în începerea adunărilor, în decursul adunărilor, la încheierea adunărilor; cântând Domnului din toată inima și păstrând învățătura și credința pe care le-am primit noi de la început.
Noi nu urâm pe nimeni, nici nu vorbim de rău credința nimănui, dar nu-i bine să ascultăm vorbindu-ni-se de rău credința noastră, chiar dacă sunt unii care se pretind credincioși. Dacă ar fi credincioși, n-ar vorbi de rău pe nimeni. Dar dacă vorbesc de rău, înseamnă că nu sunt credincioși.
Noi nu vorbim de rău pe nimeni, nu tulburăm adunările nimănui, nu stricăm credința nimănui. Fiecare va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru felul cum crede. Dar păstrăm până la sfârșit și nu ne abatem de la învățătura noastră. Nici nu primim învățături străine, nici nu ne facem prieteni și frați cu cei care vin să strice și să dezbine adunările noastre. Rămânem cu Domnul așa cum am primit și cum am auzit de la început, ca să avem parte de făgăduințele Lui și de răsplata celor credincioși până la capăt.
Cu aceste cuvinte, preaiubiții noștri frați, și cu tot ce vă vor spune scumpii noștri care vin din partea noastră și [care] vă vor aduce și acest cuvânt înregistrat de la noi, și vă vor aduce și celelalte vești frumoase de la frați, vă încredințăm în mâna Domnului cu rugăciune, cu lacrimi, cu dragoste și cu deplină încredere că Cel care a zidit în noi credința aceasta și ne-a ajutat până aici ne va ajuta să ajungem cu bine până la capăt, ca să vedem cu bucurie Fața Domnului și să moștenim Împărăția Lui sfântă pentru care-am alergat, am suferit și vrem să alergăm și să suferim până la capăt. Așa cum ne-a învățat Cuvântul Său, așa cum ne-au lăsat înaintașii noștri și așa cum dorim și noi să lăsăm urmașilor noștri până la venirea Domnului.
Atunci când va răsuna strigătul: „Iată Mirele, ieșiți în întâmpinarea Lui!” vom ieși din adunări sau din morminte, din paturile noastre sau de la locurile de muncă și ne vom întâmpina cu Domnul în văzduh și astfel vom fi pentru totdeauna cu Domnul și cu iubiții noștri.
Mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte. Căci viața e așa de trecătoare și până la venirea Lui mai este așa de puțin!
Nu vă lăsați înșelați de comorile trecătoare și de lucrurile lumești, ci păstrați comoara care rămâne în veac. Câștigați „mărgăritarul ascuns în țarină” și comoara pe care n-o fură hoții, nici molia, nici rugina n-o rod, care sunt, în adevăr, comorile noastre veșnice.
Domnul Iisus să vă dăruiască tuturor Duhul Său, lumina și călăuzirea Sa. Dacă aveți Cuvântul Adevărului, cereți Duhul Adevărului, Care să vă călăuzească curat în El. Pentru ca, prin această călăuzire, să puteți păstra până la sfârșit comoara și încrederea de la început, ca să putem dobândi cu toții Împărăția în care nu vor mai fi distanțe și nici piedici între noi. Ci ne vom bucura cu toții împreună cu Domnul și cu cei iubiți ai noștri. Ce fericiți vom fi atunci!...
Pentru fericirea acesta ne rugăm lui Dumnezeu să vă ajute să fiți credincioși până la capăt și să vă dăruiască lumina și-ajutorul să lucrați, să vă păstrați; să-i chemați și pe alții și să faceți ca Lucrarea Domnului să crească și-n număr, și-n putere, și-n roade, pentru ca, la venirea Domnului, să căpătați plata lucrătorilor destoinici, găsiți credincioși în lucrul încredințat lor.
Cu-acest cuvânt rostit de pe patul spitalului, va salut și vă îmbrățișez pe toți în Domnul și mă rog pentru voi toți. Vă trimit vestea că, și trupește, Domnul ne-a ajutat și-am trecut peste partea cea grea. De-acuma, încă vreo câteva zile, și vom fi iarăși la lucrul Domnului, până ne va chema El.
Poate că înainte de-a veni moartea va veni Domnul și-atunci vom merge cu toții la El. Până atunci, vă sărutăm și vă îmbrățișăm în Domnul și vă trimitem tuturor harul și pacea Domnului Iisus, cu rugăciunea să vă ajute Domnul să fiți credincioși până la sfârșit, ca să căpătați cu toții cununa vieții. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
De pe patul de spital de la Beiuș, în ziua de 24 august a anului 1987, v-a vorbit și v-a îmbrățișat bătrânul vostru frate Traian Dorz.
Slăvit să fie Domnul!