Bunul simț
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Bunul simț, măsura înțeleaptă, judecata echilibrată și atentă, ne este necesar tuturor și fiecare avem nevoie să fim înzestrați cu el, - așa cum ai nevoie de o busolă spre a te orienta bine în orice situație. Așa cum o vietate are nevoie de antenele cu care își presimte drumul. Sau o pasăre călătoare de instinctul orientării sale în zbor.
2 - Suntem ca niște păsări migratoare și noi... Zburând spre Patria Caldă unde trebuie să ajungem pe totdeauna, noi trecem în zbor, ori ne târâm, ori vâslim printre multe primejdii, ori întunecimi, ori amăgiri, ori ispite.
Ceva înțelept trebuie să avem instinctiv pus în noi, spre a ne ști comporta bine față de oricare dintre acestea.
3 - Acest ceva pus de Dumnezeu în noi, care ne este ca un pipăit duhovnicesc, putem folosindu-l bine să ni-l creștem, să ni-l lărgim, să ni-l sensibilizăm până la un înalt punct binecuvântat.
Sau putem, neglijându-l, să-l pierdem până la de tot.
4 - Ce bucurie este să ai de-a face cu un om de bun simț. Cu un astfel de suflet totdeauna te poți înțelege și când trebuie să-i dai și când trebuie să-ți dea.
Și când trebuie să muncești cu el - și când trebuie să stai.
5 - Un bun simț duhovnicesc trebuie să avem nu numai față de umblarea noastră cu semenii - ci mai ales în umblarea cu Dumnezeu.
Când munca noastră va fi plină de bun simț - nu vom nedreptăți niciodată prin calitatea și nici prin prețul ei pe oameni - și nici nu vom înșela pe Dumnezeu.
6 - Când rugăciunea noastră va fi plină de bunul simț, nu ne vom așeza niciodată necuviincios. Nu vom striga țipător, nici nu ne vom linguși prefăcut. Nu vom lungi prea mult și nu vom scurta prea grăbit... Nu ne vom înghesui prea în fața altora, nici nu-i vom strâmtora...
Ce necesar ne este bunul simț, mai ales în rugăciunea noastră.
7 - Când iubirea noastră este înzestrată cu bunul simț, - ce curată este comportarea ei oriunde. Cu cele mai curate gânduri ne apropiem de toți semenii noștri. Cu cea mai frumoasă cinstire ne apropiem față de părinți, cu cea mai alipită părtășie față de soț. Cu cea mai caldă încredere față de frați, cu cea mai prudentă grijă față de vrăjmași. Cu cea mai înțelegătoare cuprindere față de străini. Cu cea mai sfântă frică față de ispite.
Ce necesar ne este într-adevăr fiecăruia dintre noi bunul simț mai ales în iubire. El singur ne dă măsura în care știm bine și cum s-o dăm. Și cum s-o primim.
8 - Când suferința noastră va fi pătrunsă de bunul simț, în primul rând, nu vom îngreuia cu ea pe nimeni. N-o vom arunca pe nedrept asupra nimănui ci ne-o vom lua în întregime asupra noastră, recunoscându-ne cinstit partea răspunderii noastre pentru ea. Și scopul pentru care am primit-o; sau vina pentru care o merităm.
Nu vom țipa și nu ne vom văicări, ca să trezim exagerat compătimirea altora pentru starea noastră. Și nici să împovărăm mila celor ce ne iubesc, făcându-i să sufere și ei, lucru care și așa nu ne-ar folosi nouă cu nimic, dar i-ar chinui și pe ei în plus.
9 - Ce necesar ne este într-adevăr nouă tuturor bunul simț în toate lucrurile noastre! Niciodată nu ne va strica atunci când îl vom avea prea mult, dar totdeauna ne va păgubi când îl vom avea prea puțin.
10 - Dar nici bunul simț nu trebuie înțeles rău, folosindu-l prea exagerat acolo unde nu este cazul, - pentru că și aceasta poate fi nepotrivit... Nu fi prea neprihănit - spune Eclesiastul, - de ce să te pierzi singur? (Ecles. 7, 16).
11 - Bunul simț este un sentiment care este pus din nașterea sa în fiecare suflet și este frumos totdeauna când face parte din acea stare delicată, smerită, sensibilă a unui credincios, nu numai când este tânăr, - ci toată viața sa.
Dar sunt și stări când acest bun simț să nu fie mereu în retragere, în tăcere, în defensivă față de toate. Sunt situații când bunul simț ne obligă să ne ridicăm, să ne împotrivim, să apărăm binele de rău, dreptatea de nedreptate, nevinovăția de silnicie.
12 - În cazul adevărului asuprit de minciună, - nu trebuie să ne ascundem. În cazul curăției amenințată de ticăloșie, nu trebuie să stăm nepăsători.
În toate aceste cazuri deosebite, este o crimă și o rușine să nu ne ridicăm hotărâți și curajoși în apărarea celui nevinovat și în osândirea celui nelegiuit.
13 - Dar ca și în toate celelalte bunuri și virtuți ale noastre, - noi trebuie să avem și în umblarea bunului simț, înțelepciunea care vine de Sus - și care singură ea ne călăuzește bine și corect în toate comportările bunului nostru simț.
14 - Fără înțelepciune, în zadar avem bunul simț. Numai înțelepciunea ne va face să-l folosim bine de orice dată. Fără înțelepciune vom fi tăcuți, acolo unde trebuie să strigăm. Să ne retragem atunci când trebuie să atacăm. Să ne așezăm jos, chiar atunci când trebuie să ne ridicăm cât mai sus. Să ne lăsăm în urma tuturor, chiar atunci când ar trebui să fim în frunte, pentru ceea ce este sfânt și adevărat.
15 - Desigur, dacă suntem sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că nu totdeauna am avut această înțelepciune curajoasă și atentă - la vremea când trebuia s-o avem.
Nici unii nu suntem negreșiți în privința asta.
Și totuși nici unii nu trebuie să păcătuim dezvinovățindu-ne.
16 - Dacă-i lipsește cuiva înțelepciunea - spune sfântul Iacov la Iacov 1, 5 - s-o ceară de la Dumnezeu, care dă fiecăruia cu mână largă.
Să-I cerem toți mai ales înțelepciunea bunului simț care ne lipsește tuturora cel mai mult.
17 - Mai ales cei care au de la Dumnezeu un talant și un talent deosebit - fie trupesc fie sufletesc - trebuie să aibă și să ceară mereu înțelepciunea bunului simț nu numai în tot ce au datoria să dea lui Dumnezeu, dar și în tot ceea ce au dreptul să ceară de la oameni.
18 - Dacă ai un dar deosebit și o credință aleasă, nu-ți pierde bunul simț ci dimpotrivă chiar atunci arată-l și mai mult...
Ce bun ai tu pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum ar fi meritul tău? (1 Cor. 4, 7).
19 - O, voi inspirați ai Domnului care ați creat lucruri vrednice de laudă, - aveți bunul simț și în primul rând nu vi le exagerați și nu vi le lăudați singuri. Lăsați ca alții să spună din convingere și de bună voia lor aceasta - dacă într-adevăr este așa.
Nici unor oameni ca vouă, nu vă este mai necesar bunul simț.
20 - Fiecare dintre noi ne avem dezvoltat și bunul simț după nivelul nostru duhovnicesc în părtășia noastră cu Hristos - și după măsura umblării noastre prin Duhul Sfânt.
După măsura acestora se va îmbogăți frumusețea, se va sensibiliza finețea și se vor sfinți roadele bunului nostru simț.
Doamne și Dumnezeul nostru dăruiește-mi și mie aceste însușiri pentru a mă socoti Tu vrednic de Tine.
Amin.