Călăuzirea Duhului Sfânt
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - O, frate lucrător al Domnului, păstor al bisericii, trimis al lui Hristos, - ce bine este atunci și de tine și de toți cei ce te ascultă, când tu umbli călăuzit de Duhul Sfânt,
când vorbești ce-ți dă Duhul Sfânt,
când mergi unde te trimite El și lucrezi potrivit cu voia Lui.
Ce binecuvântare se revarsă acolo, ce căldură cuprinde sufletele și ce roade minunate rămân în urma ta.
Dumnezeu să te binecuvânteze pentru a fi mereu în Duhul și într-o astfel de stare cerească!
2 - Tot ce dai atunci cu mâna ta, ce scoți din inima ta, ce cânți cu graiul tău sau cu harfa ta, va fi inspirat, vibrant, viu, dulce și fericit, căci așa sunt cele pe care le dă Duhul Sfânt.
Și mulțimea va vedea aceasta și-L va primi pe Hristos cu putere, cu grabă, cu bucurie, cu adevărat.
3 - Nu te ridica la vorbire dacă nu ai un puternic îndemn din partea Duhului Sfânt și o aprinsă lumină de la El.
Căci atunci predicuța ta va fi searbădă, cântarea ta uscată și roada lor moartă.
Ci umple-te mai întâi de Duhul Sfânt prin rugăciune, prin meditație, prin smerenie, - și numai apoi spune, și atunci cântă.
O, ce minunate lucruri îți va da Domnul ție atunci - și prin tine altora.
Și ce bine ar fi dacă în adunarea Domnului ar fi numai astfel de stări în Duhul
și a celor ce dau și a celor ce primesc.
4 - Ce minunată este întotdeauna împreună lucrarea dintre Dumnezeu și trimișii Lui.
Dintre Hristos și ucenicii Săi!
Dintre Duhul Sfânt și uneltele Sale!
Din această împreună lucrare ies totdeauna roade minunate și oameni minunați.
Izvorul unei lucrări a Duhului Sfânt este totdeauna limpede, viu și puternic.
Și orice lucrare a Duhului Sfânt, atâta vreme este limpede, puternică și vie, câtă vreme ea se păstrează și rămâne în curăție.
5 - O lucrare a Duhului Sfânt este aceea care iese dintr-un vuiet de Sus și nu dintr-o publicitate de jos.
Care iese aprinsă de focul Duhului Sfânt și nu de focul ambițiilor, al laudelor și al certurilor de partide hrăpărețe și necinstite.
Care are roadele cerești ale Duhului și naște suflete și adunări care își dau toate silințele să umble și să lucreze în sfințenie,
după cum Sfânt este și Duhul Cel care le-a născut de Sus.
6 - Și după cum Unul este Duhul și unul Adevărul, tot așa una este și Lucrarea Sa adevărată în toate timpurile, în toate veacurile și în toate popoarele.
Și toți cei care fac parte din această Unică Lucrare a Duhului Sfânt, sunt pretutindeni la fel și sunt totdeauna asemănători și între ei.
Din orice limbă, din orice confesiune, din orice rasă și din orice culoare ar face ei parte.
7 - Dar după cum vrăjmașul Satan, a căutat să imite pe Tatăl pornind de la porunca Lui, dar dând o altă direcție și interpretare acestei porunci - pentru a nimici Lucrarea Tatălui.
Și după cum Anticrist a căutat să imite pe Hristos, răstălmăcindu-I învățătura și degradându-I Evanghelia, pentru a zădărnici Lucrarea Fiului,
- tot așa duhurile falselor adevăruri caută să imite acum pe Duhul Sfânt, denaturându-I Lucrarea și falsificându-I darurile.
- Pentru a batjocori Sfințenia Sa, a degrada Lucrarea Sa, și a împotmoli în mlaștina falimentului deznădăjduit, - toată osteneala slăvită spre mântuirea și reintegrarea noastră în Dumnezeu.
8 - De aceea trebuie să fim cu ochii sufletului nostru deschiși și cu toate părțile inimii noastre treze.
Dacă trupește avem un singur vrăjmaș: moartea, care lucrează prin păcat, - apoi sufletește avem o mie de vrăjmași care lucrează în toate chipurile, pentru a nimici veșnicia noastră.
9 - Dacă Duhul Sfânt are un singur fel de a lucra, - duhurile diavolului au o mie de feluri.
Și dacă Adevărul curat al lui Hristos este Unul, adevărurile false ale lui Anticrist sunt o mie.
Căci imitatorul este atât de șiret, uzurpatorul este atât de încăpățânat și nelegiuitul este atât de înrăit, - încât nu se dă la o parte de la orice.
Și nu nesocotește nimic, - pentru a-și ajunge scopul lui ucigaș împotriva seminției lui Hristos.
Și a rânduielii Duhului Sfânt.
10 - Limba Duhului Sfânt este una și aceeași, pentru toți oamenii din toate părțile lumii.
Cine are urechi să audă ce zice Bisericilor Duhul, - acela înțelege această limbă, din orice naționalitate pământească ar face el parte.
În Ziua Pogorârii Duhului Sfânt a făcut minunea înțelegerii în felurite limbi a Aceluiași Cuvânt.
Aceasta este totdeauna minunea pe care o face vorbirea Duhului, fiindcă nu apostolii vorbeau, ci Duhul, iar El cunoștea limba fiecăruia și îi traducea adevărul pe limba pe care îl putea înțelege el, fiecare.
Să-L rugăm totdeauna pe Duhul Sfânt să vorbească El prin noi și să nu-L împiedicăm în Lucrarea Sa. Atunci totdeauna ascultătorii Lui vor veni la Hristos.
11 - Avându-L pe Hristos - Înțelepciunea lui Dumnezeu ca înțelepciune a noastră, atunci nu numai că noi vom vorbi cuvintele lui Dumnezeu,
și vom avea gândurile Lui, fiind una cu El în lucrarea pe care o face El împreună cu noi,
- dar vom fi una și cu cei care sunt una cu El, din orice loc și neam și stare - ar fi ei sau noi.
Având același cap, avem aceeași limbă și având aceeași înțelepciune avem aceeași vorbire,
având același auz, înțelegem la fel
și având același duh - simțim întru totul asemenea, fără deosebire unii de alții.
12 - Oricine este un trimis al Duhului Sfânt, vorbește pe limba fiecăruia dintre cei ce-l aud. Duhul Sfânt îi dă darul acesta al vorbirii în felurite limbi, după feluritele trebuințe sufletești ale celor cărora le vorbește sau le scrie.
13 - Iată-l pe părintele Iosif. Când Duhul Sfânt S-a revărsat peste el și l-a trimis să propovăduiască Lucrarea Vântului și Focului Ceresc, - pentru trezirea Bisericii și a poporului nostru, - el a vorbit în așa fel încât toți cei care eram de toate neamurile de sub cer și de sub iad: bețivi, mincinoși, desfrânați, suduitori, hoți, clevetitori, certăreți, fumători, lacomi, ucigași - l-am auzit și noi fiecare, vorbindu-ne pe limba noastră...
Și toate sutele de mii de ascultători și cititori am simțit că acest cuvânt ne străpunge inimile,
că ne îndoaie genunchii,
că ne scaldă ochii
și că ne prăbușește la picioarele Crucii lui Hristos, strigând din sutele noastre de mii de guri cu un singur glas:
- Cred Doamne, ajută necredinței mele!
14 - Cine a făcut minunea asta, dacă nu darul și Harul Duhului Sfânt?
Care putere de om mai este în stare să facă așa ceva?
Ce trâmbiță cerească a mai răsunat așa în Biserica noastră de la sfântul Ioan Gură de Aur până astăzi, - ca prin el?
Nu este asta o minune a revărsării Duhului Sfânt, - după cum ne-a spus de atâtea ori, el însuși?
15 - Cine a mai făcut o astfel de Lucrare duhovnicească cu un astfel de răsunet limpede, dulce și cald, cum este Lucrarea Oastei Domnului, Lucrarea Duhului Sfânt, Lucrarea Oastei Rusaliilor, a Cincizecimii Dumnezeiești?
Și iată, nu numai dovada roadelor ei, dar și dovada trăiniciei ei, a duratei ei în timp...
Câte furtuni a stârnit diavolul împotriva ei, nu numai dinafară, ci mai ales dinăuntru!
Ce vânt rău au stârnit valurile învolburate din 1935 bântuind până în 1947, - timp de 12 ani, înecând atâtea suflete și spărgând atâtea corăbii care porniseră spre Ierusalimul de Sus - dar n-au mai ajuns niciodată în portul lui, din pricină că și-au pierdut credința.
Și ce vânt viclean se strecoară iarăși, cu vârtejul ascuns și cu răsuciri ucigașe, aruncând praful șiretelor încredințări și gunoaiele orbiei pierzătoare - în ochii multora, de atâția ani - până și azi.
Și totuși Lucrarea Duhului Sfânt merge înainte biruind!
16 - Da! - Lucrarea aceasta merge înainte și va merge mereu crescând, biruind și rodind pentru Dumnezeu - fiindcă ea este revărsarea Duhului Sfânt și prin Ea lucrează Puterea și Numele lui Hristos.
Și nimeni și nimic nu o va putea nici nimici și nici abate de la slujba și chemarea ei, până ce le va împlini
- fiindcă Dumnezeu Și-a pus Numele Său și pecetea Lui peste Ea.
17 - Oricine își simte o trimitere cerească,
oricine are de dus o solie a Duhului Sfânt,
oricine are de împlinit o slujbă mântuitoare,
- acela trebuie neapărat să știe vorbi în limba fiecăruia dintre cei cărora li se adresează solia pe care o duce el.
Altfel, dacă el nu va vorbi pe limba celui la care se duce, - nu va avea nici un folos. El va fi un străin pentru cel căruia îi va vorbi, iar acela va rămânea la fel un străin pentru Hristos.
18 - Mântuitorul nostru Iubit a spus sfântului Său apostol Petru - și tuturor celor ce vor mai păstori, cu puțin timp înaintea plecării Sale în Cer - o rugăminte. Două. Trei rugăminți...
Și cred că atunci Domnul Isus l-a privit pe Petru în ochi, cu cea mai mare duioșie și îl va fi rugat cu cel mai adânc suspin:
- Simone, fiul lui Iona, dacă Mă iubești mai mult decât aceștia o dată, - paște mielușeii Mei!...
Dacă Mă iubești mai mult ca ei de două ori, - paște oițele Mele!...
O, ce duioase, ce sfâșietoare sunt rugămințile acestea!...
19 - Cel puțin două lucruri mari spuneau aceste cuvinte:
Întâi, că numai o singură iubire - și iubirea cea mai mare - este în măsură să dea hrană și să dea creștere și să dea viață cu adevărat, altora.
Și apoi că iubirea aceasta trebuie să știe cum să-i hrănească pe toți: și pe cei copii și pe cei tineri și pe cei bătrâni.
Și pe cei începători și pe cei mijlocii și pe cei înaintați. Și pe cei ce nu știu nimic, și pe cei ce știu ceva, și pe cei ce știu mult.
20 - Iar ca să știi cum să-i hrănești pe toți, trebuie să-l cunoști pe fiecare.
Iar ca să-l cunoști pe fiecare trebuie să-i știi limba lui... Limba prin care să-i poți împărtăși ceea ce el trebuie ca să știe.
De aceea un adevărat păstor poate fi numai acela care se poate transpune în situația fiecăruia dintre oi, oițe, sau mielușei,
pentru că numai astfel el va simți cu sufletul acela și îl va putea ajuta cu adevărat.
Doamne Isuse, Te rugăm ajută-ne să fim cum ne ceri Tu.
Amin.