Doamne, starea asta tristă

Doamne, starea asta tristă nu-mi lăsa pe totdeauna

nu-mi îndepărta iubirea şi nu-mi despărţi cununa

nu lăsa să mă zdrobească muntele ce-l port de-o vreme

nici pustiul să-mi înghită duhul meu ce-nfrânt se teme.

Doamne, nu lăsa cuvântul ce sunt azi silit a-l spune

peste mine multă vreme felu-i mincinos a-şi pune

nici lăsa iubirea falsă şi silită şi amară

să-mi pătrundă şi-năuntru din umblarea dinafară.

Doamne, nu-mi lăsa viaţa mult în tină şi-n minciună

nici pe faţă mult minciuna zâmbet prefăcut să-mi pună

nici iubirea mea cea sfântă să-mi tot plângă tăvălită

numai ca să fie-o clipă de furtuni adăpostită...

Doamne, nu lăsa ca taina cea cu Tine-mpreunată

s-o aduc întruna jertfă sângerând îndurerată

nici să-mi cumpăr tot cu preţul cel mai greu de zvârcolire

orice scurtă şi pândită clipă rară de iubire.

Ci Te-ndură Doamne-odată, Tu care-ai făcut minunea

şi-mi priveşte sfâşierea şi-mi ascultă rugăciunea

şi mă scapă din adâncul unde-mi arde cununia

- pentru clipa trecătoare, fă să nu-mi pierd veşnicia.