Vorbirea în felurite limbi
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Un adevărat scriitor poate fi numai acela care se poate transpune în toate stările în care poate ajunge un suflet omenesc.
Pentru ca el să se poată adresa tuturor - și totuși fiecare dintre cei care iau cunoștință de mesajul lui, să simtă că ceea ce este spus acolo parcă este spus anume pentru el. Aceasta înseamnă a vorbi în felurite limbi.
2 - În felul acesta el poate să-l ia de mână pe fiecare cititor, pe fiecare ascultător al său,
de pe oricare treaptă a cunoștinței, a evlaviei, a sfințeniei ar fi
Și fiecare să-l înțeleagă.
Și fiecare să-l simtă că scriitorul însuși este cel puțin acolo unde îl invită pe el să suie.
Numai așa ne vor auzi toți vorbindu-le fiecare în limba lui, lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, după cum auzeau ascultătorii Cincizecimii din Ierusalim.
4 - Când îți vei deschide gura, fiecare să te înțeleagă vorbindu-i ca și cum ai fi în sufletul lui și ai cunoaște tot ce-i acolo.
Ca și cum ai fi trimis numai la el,
ca și cum ai fi fratele numai al lui, soțul lui, prietenul lui cel mai apropiat.
Numai așa poți fi binefăcătorul fiecăruia - și al tuturor.
Aceasta înseamnă cu adevărat a avea darul vorbirii în limbi.
5 - Oricât de minunate ar fi chiar lucrările tale, - lasă-le pe toate acestea să le spună alții.
Tu spune sufletelor care te ascultă numai despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.
Căci numai privirea la lucrurile Lui, îi vor înălța și pe ei și pe tine. Toate celelalte numai vă vor coborî și pe tine și pe ei.
6 - Când privești la lucrurile omului îl lauzi pe om.
Când privești la lucrurile lumii, lauzi lumea.
Ci numai când privești la lucrurile lui Dumnezeu Îl lauzi numai pe Dumnezeu.
Singurul vrednic de toată slava, lauda și mulțumirea noastră și a tuturor oamenilor, acum și în toți vecii vecilor.
7 - Care sunt cele mai de seamă din lucrurile nădăjduite de credință?
- Venirea Domnului Isus. Și Răsplata Lui cerească!
8 - Cine mai crede azi cu adevărat și de neclintit în aceste două lucruri nădăjduite?
Câți „credincioși” mai așteaptă cu o conștiință temătoare, vie și trează zi și noapte - Venirea Domnului - ca să se pregătească în fiecare seară și în fiecare dimineață, având gândul acesta: - Poate astăzi vine?
Pe câți îi face acest gând în fiecare zi tot mai buni, mai binefăcători, mai sfinți?
O, și câți trăiesc ca și când Hristos n-ar mai veni niciodată?
9 - Cine mai lucrează azi pentru răsplata cea de Sus, când toți păstorii cer plată, toți ostenitorii remunerații, toți predicatorii salarii, daruri, pensii, cadouri, lux, televizor, comoditate, mașină, avion...
Câți sunt ca fratele Petru, sau Ioan, sau Pavel care după ziua lor de muncă grea, cu palmele crăpate, să mai meargă peste dealuri două ceasuri - pentru o adunare de alte patru ceasuri, cu frații, apoi să vină iarăși două ceasuri înapoi.
Spre ziuă, mai rămânându-le și lor să doarmă așa îmbrăcați și încălțați doar două ceasuri, până să-și ia din nou ziua lor de muncă grea,
- care va avea iarăși tot o astfel de noapte?
Numai chinuiții lui Hristos mai pot face așa cum a făcut El. Dar ei, cei care au fost aici cu El, vor fi cu El și Acolo.
10 - Gândiți-vă câți sunt astăzi de aceștia, - pentru a vedea cât sunt de rare astăzi pe lume încrederea neclintită în lucrurile nădăjduite
și puternica încredințare despre lucrurile care nu se văd.
Și totuși lumina lumii noastre și sarea pământului nostru - sunt cu adevărat puținii aceștia. Disprețuiții aceștia. Pescarii și „opincarii” aceștia.
Căci Dumnezeu alege și azi ca totdeauna, lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari... și lucrurile disprețuite ale ei, ca să facă de rușine pe cele lăudate... (1 Cor. 1, 27-29).
11 - Ce trist răsună în urechile sufletului nostru întrebarea dureroasă a Mântuitorului:
Nu biserici, nu confesiuni, nu predicatori, nu crezuri, că de acestea vor fi destule. Ci credință, credința adevărată, - aurul adevărat, credincioși adevărați!
De aceștia n-au fost niciodată mulți, dar acum parcă nu mai sunt deloc.
12 - Mântuirea oamenilor, mântuirea pe care o promit și o îmbie diferiți oameni, de diferite păreri, este o mântuire ieftină - fiindcă ea are o credință ieftină.
Cei care îți promit mântuirea lor, cer doar ca să le primești credința lor, botezul lor, numele lor - și gata ți-au dat „mântuirea” lor!
Ce mincinoasă mântuire. Vai de cei ce o dau și de cei ce o primesc.
13 - Dar mântuirea pe care o dă Hristos, ne cere neapărat și nouă ceea ce a cerut sfinților părinți și apostoli, tuturor marilor Săi oameni din Vechiul sau Noul Testament,
Fiindcă numai ca sfârșit al unei astfel de credințe, se poate dobândi mântuirea lui Dumnezeu (1 Petru 1, 9).
14 - Oamenii promit mântuirea la începutul credinței lor,
- Dumnezeu o promite numai la sfârșitul credinței Lui.
Aceasta este deosebirea dintre „mântuirea” oamenilor și mântuirea lui Dumnezeu.
Dar acum noi știm că oamenii sunt mincinoși - știm și ce înșelați se vor afla cei care s-au bizuit pe „mântuirea” lăudăroasă și zadarnică promisă atât de ușor și dată atât de ieftin.
15 - Fericiți sunt cei care se bizuiesc numai pe mântuirea lui Dumnezeu - și își dau toate silințele să dobândească credința Lui
și toate celelalte virtuți care trebuiesc să fie unite cu credința.
Fiindcă numai în felul acesta ni se va da intrarea în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos...
Dar cine nu le are pe acestea în el, este orb, umblă cu ochii închiși - și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate (2 Petru 1, 5-11).
16 - Fericit este acela care întrebând, află pe cel care știe să-i spună.
Și căutând află pe acela care știe să-i arate.
Fericit este acela care cerând, află pe acela care poate să-i dea.
- Și iubind, află pe acela care îl iubește cu adevărat.
17 - Fericit este acela care dorind credința, o află pe cea adevărată.
Și umblând după mântuire, o ia pe urmele acelora care au dobândit-o.
Căci numai acela care o ia pe urmele oilor sfinte - va ajunge odată în Staulul Sfânt.
Și numai cine se duce după glasul Păstorului Isus, va ajunge fericit în brațele Lui.
18 - Mijlocul prin care Dumnezeu Își alege pe ai Lui dintre ceilalți - este cernerea, cuptorul, suferința.
Cernerea alege grâul din pleavă,
cuptorul alege aurul din zgură, suferința alege pe cei credincioși dintre ceilalți.
19 - Cine merge pentru Dumnezeu numai câtă vreme sunt mesele încărcate și zilele liniștite și primirile lăudăroase - încă n-a dovedit nimic.
La mese se înghesuie de obicei numai pomănarii,
la soare ies toate lighioanele
și la avantaje vin cu grămada toți nechemații.
20 - Când vine foamea și amenințarea și furtuna - pomănarii fug, târâtoarele se ascund, grămada se leapădă, în schimbul oricărui folos trecător.
Toți aceștia își vând cu grabă folosul lor cel veșnic pe orice. Și chiar pe nimic.
Atunci în suferință, în prigoane, în cuptor și pe cruce, nu rămâne cu Hristos decât acela care aflând credința Lui cea de mare preț, - n-o mai poate lăsa, nici dacă trebuie să-și dea viața pentru ea.
Doamne Isuse, alege-ne pe noi pentru Tine. Și ajută-ne să rămânem ai Tăi și lângă Tine prin toate încercările până la sfârșit.
Amin.