Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
Când auzi vestea cea bună a mântuirii,
vestea cea strălucită şi Dumnezeiască,
Cuvântul cel fericit că Hristos Dumnezeul Mântuitor, vine să te mântuiască pe tine,
că vine dorind să te învie şi să te izbăvească de moartea păcatului şi din iadul fărădelegilor, în care te-ai îngropat şi te-ai tot adâncit mereu,
- atunci fă şi tu lucrul acesta bun, şi întâmpină-L pe Domnul!
Ieşi înaintea Lui!
Scoală-te degrabă şi aleargă spre El cu braţele deschise, cu ochii plini de lacrimi, cu inima plină de bucurie
şi cazi la picioarele Lui predându-ţi inima şi viaţa pe totdeauna, în slujba Sa cea mântuitoare!
Aceasta va fi din partea ta cea mai înţeleaptă şi fericită recunoştinţă pentru binele pe care Hristos vine să ţi-l facă.
Când auzi bine, şi vezi şi mai bine, din toate cele ce se întâmplă în jurul tău, şi chiar în mădularele tale - că vine moartea, că se apropie sfârşitul vieţii tale pământeşti,
atunci cel mai cuminte lucru este să te pregăteşti din timp, prin umblarea şi trăirea în credinţă şi în evlavie,
în rugăciune şi în milostenii,
în ascultarea smerită şi în toată înfrânarea.
Pentru ca ceasul acela să te afle pregătit. Iar trecerea ta în veşnicie să fie ca mergerea liniştită la odihnă, după o zi de muncă rodnică!
Când citeşti în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu că este atât de aproape sfârşitul tuturor lucrurilor...
Că Venirea Domnului este chiar la uşi...
Şi că Ziua Domnului cea mare şi înfricoşată se pregăteşte să vină ca un hoţ (Matei 24, 43; Luca 12, 40; 1 Tes. 5, 2; 2 Petru 3, 10; Apoc. 3, 3),
- atunci cel mai cuminte lucru din partea fiecăruia dintre noi, este să ne pregătim din timp. Şi ca fecioarele cele înţelepte, să ieşim în întâmpinarea Lui (Matei 25, 1-13), cu roade vrednice de mântuire.
Dar când tot auzim mereu de atâta vreme despre aceste lucruri, care sunt cele mai însemnate pentru fiecare dintre noi...
Şi când de sute şi sute de ori tot ni se spun aceste înştiinţări din toate părţile
şi din toate cărţile, noi citim tot mereu,
dar tot nu le dăm nici o însemnătate şi tot nu ne pregătim în nici un fel ca să le întâmpinăm cum se cuvine,
atunci ce se mai poate spune despre noi? Şi ce se mai poate nădăjdui pentru mântuirea noastră?
Când ştim de ani de zile,
când auzim de atâtea ori şi în atâtea feluri chemările Domnului, care a venit până la uşa inimii noastre,
şi când Hristos bate-bate cu neîncetate îndemnuri şi chemări să-I deschidem şi să ne predăm Lui, iar nouă tot nu ne pasă şi tot nu-L ascultăm pe Domnul.
Atunci ce plată înfricoşată ni se cuvine dacă noi nici nu vrem să luăm în seamă Cuvintele Dumnezeieşti!
Când vedem cum moartea seceră în jurul nostru pe tot mai mulţi din cei care erau ca noi şi cu noi,
- dar noi nici astăzi nu ne hotărâm să facem nimic spre a ne pregăti să întâmpinăm creştineşte moartea noastră şi să o putem aştepta în pace, - atunci oare cum vom fi socotiţi noi?
Când desluşim bine, în tot ce se petrece şi vedem semnele apropiate ale Venirii Domnului spre Judecata şi Răsplătirea cea veşnică, iar noi trăim în totală nepăsare şi în dispreţuirea acestor lucruri mari...
Ce vom face oare în clipa când aceste lucruri viitoare vor veni dintr-o dată şi ne vor găsi pe neaşteptate şi nepregătiţi ca un cutremur fără veste, pe neaşteptate şi nepregătite.
Care oare va fi partea noastră? Şi cum ne va întâmpina pe noi Judecătorul Cel Înfricoşat, în Ziua când vom da ochi cu El?
Suflete al meu, ia bine seama la aceste lucruri. Căci nimic nu-i mai însemnat pentru tine ca ele. Şi nici mai înţelept, ca grija lor.
Slavă Ţie, slavă veşnică Ţie Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.
Care şezi de-a dreapta Tatălui şi iarăşi vei veni să judeci viii şi morţii
şi a cărui Împărăţie apoi niciodată, nu va mai avea sfârşit.
Iată, cu bucurie, cu smerenie,
cu pocăinţă şi cu hotărâre sfântă
ies înaintea Ta şi eu, când vii să mă chemi la Tine, ca să-Ţi slujesc şi să-Ţi urmez.
Mă predau Ţie Doamne Isuse, din nou şi din nou
şi îmi iau iarăşi crucea mea şi vreau să vin tot mai aproape de Tine ca să-Ţi fiu un rob şi un ostaş credincios, urmându-Te pas cu pas tot mai ascultător.
Cu seriozitate şi cu cutremur doresc să mă pregătesc în fiecare zi pentru întâlnirea cu Tine.
Şi printr-o viaţă de evlavie şi de rod duhovnicesc, vreau să fiu gata în orice vreme,
pentru venirea ceasului morţii
şi pentru trecerea mea în veşnicie.
Cu frica Ta Doamne, cu credinţă şi cu dragoste doresc să mă apropiu de Ziua Cea Mare a Venirii Tale, silindu-mă să-mi fie plină candela sufletului meu de untdelemnul cel curat al ascultării mele iubitoare şi harnice de tot Cuvântul voii Tale şi de toate faptele bune pe care mi le ceri Tu.
Te rog Doamne Isuse ajută-mă să fiu aflat în acest fel.
Amin.