Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte; iar Maria ședea în casă.
Când auzi vestea cea bună a mântuirii,
vestea cea strălucită și Dumnezeiască,
Cuvântul cel fericit că Hristos Dumnezeul Mântuitor, vine să te mântuiască pe tine,
că vine dorind să te învie și să te izbăvească de moartea păcatului și din iadul fărădelegilor, în care te-ai îngropat și te-ai tot adâncit mereu,
- atunci fă și tu lucrul acesta bun, și întâmpină-L pe Domnul!
Ieși înaintea Lui!
Scoală-te degrabă și aleargă spre El cu brațele deschise, cu ochii plini de lacrimi, cu inima plină de bucurie
și cazi la picioarele Lui predându-ți inima și viața pe totdeauna, în slujba Sa cea mântuitoare!
Aceasta va fi din partea ta cea mai înțeleaptă și fericită recunoștință pentru binele pe care Hristos vine să ți-l facă.
Când auzi bine, și vezi și mai bine, din toate cele ce se întâmplă în jurul tău, și chiar în mădularele tale - că vine moartea, că se apropie sfârșitul vieții tale pământești,
atunci cel mai cuminte lucru este să te pregătești din timp, prin umblarea și trăirea în credință și în evlavie,
în rugăciune și în milostenii,
în ascultarea smerită și în toată înfrânarea.
Pentru ca ceasul acela să te afle pregătit. Iar trecerea ta în veșnicie să fie ca mergerea liniștită la odihnă, după o zi de muncă rodnică!
Când citești în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu că este atât de aproape sfârșitul tuturor lucrurilor...
Că Venirea Domnului este chiar la uși...
Și că Ziua Domnului cea mare și înfricoșată se pregătește să vină ca un hoț (Matei 24, 43; Luca 12, 40; 1 Tes. 5, 2; 2 Petru 3, 10; Apoc. 3, 3),
- atunci cel mai cuminte lucru din partea fiecăruia dintre noi, este să ne pregătim din timp. Și ca fecioarele cele înțelepte, să ieșim în întâmpinarea Lui (Matei 25, 1-13), cu roade vrednice de mântuire.
Dar când tot auzim mereu de atâta vreme despre aceste lucruri, care sunt cele mai însemnate pentru fiecare dintre noi...
Și când de sute și sute de ori tot ni se spun aceste înștiințări din toate părțile
și din toate cărțile, noi citim tot mereu,
dar tot nu le dăm nici o însemnătate și tot nu ne pregătim în nici un fel ca să le întâmpinăm cum se cuvine,
atunci ce se mai poate spune despre noi? Și ce se mai poate nădăjdui pentru mântuirea noastră?
Când știm de ani de zile,
când auzim de atâtea ori și în atâtea feluri chemările Domnului, care a venit până la ușa inimii noastre,
și când Hristos bate-bate cu neîncetate îndemnuri și chemări să-I deschidem și să ne predăm Lui, iar nouă tot nu ne pasă și tot nu-L ascultăm pe Domnul.
Atunci ce plată înfricoșată ni se cuvine dacă noi nici nu vrem să luăm în seamă Cuvintele Dumnezeiești!
Când vedem cum moartea seceră în jurul nostru pe tot mai mulți din cei care erau ca noi și cu noi,
- dar noi nici astăzi nu ne hotărâm să facem nimic spre a ne pregăti să întâmpinăm creștinește moartea noastră și să o putem aștepta în pace, - atunci oare cum vom fi socotiți noi?
Când deslușim bine, în tot ce se petrece și vedem semnele apropiate ale Venirii Domnului spre Judecata și Răsplătirea cea veșnică, iar noi trăim în totală nepăsare și în disprețuirea acestor lucruri mari...
Ce vom face oare în clipa când aceste lucruri viitoare vor veni dintr-o dată și ne vor găsi pe neașteptate și nepregătiți ca un cutremur fără veste, pe neașteptate și nepregătite.
Care oare va fi partea noastră? Și cum ne va întâmpina pe noi Judecătorul Cel Înfricoșat, în Ziua când vom da ochi cu El?
Suflete al meu, ia bine seama la aceste lucruri. Căci nimic nu-i mai însemnat pentru tine ca ele. Și nici mai înțelept, ca grija lor.
Slavă Ție, slavă veșnică Ție Dumnezeul și Mântuitorul nostru.
Care șezi de-a dreapta Tatălui și iarăși vei veni să judeci viii și morții
și a cărui Împărăție apoi niciodată, nu va mai avea sfârșit.
Iată, cu bucurie, cu smerenie,
cu pocăință și cu hotărâre sfântă
ies înaintea Ta și eu, când vii să mă chemi la Tine, ca să-Ți slujesc și să-Ți urmez.
Mă predau Ție Doamne Isuse, din nou și din nou
și îmi iau iarăși crucea mea și vreau să vin tot mai aproape de Tine ca să-Ți fiu un rob și un ostaș credincios, urmându-Te pas cu pas tot mai ascultător.
Cu seriozitate și cu cutremur doresc să mă pregătesc în fiecare zi pentru întâlnirea cu Tine.
Și printr-o viață de evlavie și de rod duhovnicesc, vreau să fiu gata în orice vreme,
pentru venirea ceasului morții
și pentru trecerea mea în veșnicie.
Cu frica Ta Doamne, cu credință și cu dragoste doresc să mă apropiu de Ziua Cea Mare a Venirii Tale, silindu-mă să-mi fie plină candela sufletului meu de untdelemnul cel curat al ascultării mele iubitoare și harnice de tot Cuvântul voii Tale și de toate faptele bune pe care mi le ceri Tu.
Te rog Doamne Isuse ajută-mă să fiu aflat în acest fel.
Amin.