Să ne grăbim prieteni
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Să ne grăbim prieteni, e vremea înspre-apus
cu candelele-aprinse fecioarele s-au dus.
Își pregătesc talanții cei care-au ostenit
spre clipa socotirii Stăpânului sosit.
Încinși stau gata robii și-așteaptă doar un semn
să iese să-I deschidă la cel dintâi îndemn.
Grăbesc vierii lucrul culesului rămas
afară robii taie vițelul cel mai gras.
Și-ascut secerătorii uneltele de zor
ispravnicii cei harnici și-ncheie munca lor.
Stau mesele-ncărcate, trimișii sunt plecați
grăbind să strângă-Acasă pe ultimii chemați.
Cununi strălucitoare, veșmintele de in
și scaune-albe-așteaptă pe cei ce vin și vin.
Străjerii toți stau gata cu trâmbițele sus
... Să ne grăbim prieteni, fecioarele s-au dus!...
+
Să fii treaz, că nu știi clipa
când Stăpânul va veni.
Fericită sluga dreaptă
ce-L așteaptă înțeleaptă
și veghează a-L primi.