Marta a zis lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
Oriunde se întâmplă o nenorocire, o cădere, o dezbinare, o moarte şi o pierzare, este din pricină că de acolo Prezenţa Domnului fusese înlăturată.
Din cauza asta biruie acolo păcatul, ducând la pierzare sufletele şi familiile.
De aceea biruie ispita şi cade neprihănirea.
De aceea izbuteşte mândria, neascultarea sau interesul sau desfrânarea şi dezbină lucrări curate, iar părtăşia smereniei şi curăţia pier,
de aceea pier familii frumoase,
se pierd părtăşii şi iubiri sfinte
şi se stinge Duhul
şi de aceea seceră moartea şi pierzarea mii de vieţi şi mii de biruinţe, în paguba Domnului şi în paguba veşnică a sufletelor!
Câtă vreme Domnul este într-o casă, într-o familie, într-o inimă, iar acestea se păstrează curate pentru Domnul, ca Duhul Său Cel Sfânt să odihnească şi să lucreze acolo cu plăcere, - atâta vreme acolo domneşte bucuria,
îndată ce Fiul lui Dumnezeu este călcat în picioare
şi Sângele Legământului sfinţitor, este pângărit,
iar Duhul harului este batjocorit,
- cum să nu năvălească atunci înăuntrul acestei case, sau familii, sau inimi, toate duhurile răutăţii şi să nu ajungă apoi starea acelora de şapte ori mai rea ca întâi?
Cum să nu vină nenorocirea, când paza neprihănirii a fost alungată din viaţa cuiva?
Cum să nu vină căderea, când legătura înfrânării a fost ruptă?
Cum să nu vină dezbinarea când părtăşia iubirii ascultătoare a fost lepădată şi călcată în picioare?
Cum să nu vină moartea şi pierzarea când tot ce le împiedica, a fost luat din drumul lor? (2 Tes. 2, 7-8).
O, dacă Domnul era acolo, unde şi atuncea, când s-au luat hotărârile rele
şi când s-au întâmplat lucrurile rele atunci acestea n-ar mai fi avut loc, căci Domnul n-ar fi lăsat.
Dacă teama de Dumnezeu, dacă respectul de adevăr, dacă dragostea de fraţi şi dacă groaza de păcat, ar fi fost înaintea ochilor noştri în zilele când s-au îndurerat inimile,
şi ne-au zdrobit bucuria,
şi ne-au înveninat pacea,
şi ne-au nimicit armonia
şi ne-au zădărnicit alergările şi jertfele,
o, ce uşor şi paşnic ar fi fost înlăturate toate aceste nenorociri. Şi ce înţelept s-ar fi aflat calea păcii!
Am fi fost lipsiţi de o experienţă dureroasă, - e adevărat! Dar dragostea statornică nici n-ar mai fi avut nevoie de ea.
Ce bine ar fi dacă cunoştinţa ne-ar fi venit înaintea experienţelor amare şi nu în urma lor...
Dacă din toate acestea am învăţa, cel puţin pentru viitor, să urmărim cu toată grija ca Domnul să nu fie alungat prin neascultare,
şi prin răstălmăcirea Cuvântului Său,
şi prin călcarea poruncilor Lui,
şi prin nepăsarea de fraţi,
şi prin îngâmfarea inimii,
sau prin urmărirea câştigului mârşav,
atunci Hristos ne va ajuta să rezolvăm în chip fericit toate problemele noastre. Sau cele dintre noi.
Dacă este, şi dacă rămâne undeva Hristos, El Însuşi rezolvă totul,
atunci nu mai este nici o problemă, de orice fel ar fi ea, mică sau mare, trupească sau sufletească, a unuia sau a mai multora, - ca să nu o rezolve Domnul în chip fericit.
Dar vai de noi toţi, atunci când în locul Domnului, lăsăm să rezolve dezbinarea, ura, străinul şi moartea!
Preabunul nostru Mântuitor şi Binefăcător,
Te rugăm din tot sufletul să ne ierţi că de atâtea ori, din nepriceperea şi din orbia noastră cea sufletească, n-am ştiut alege calea Ta şi voia Ta, în rezolvarea problemelor noastre sau ale Tale. Sau n-am voit să le alegem.
Am cunoscut cu toţii Cuvântul Tău, dar unii n-am voit să înţelegem gândul Tău.
Am văzut cu toţii voia Ta, dar unii n-am cunoscut calea pe care doreai Tu să o împlinim.
Am cunoscut cu toţii litera, dar n-am vrut cu toţii să ascultăm Duhul.
Am iubit binele, dar l-am căutat fiecare printr-o altă rezolvare.
Astfel am ajuns ca binele multora să fie rău, lupta lor va fi în vânt, roada lor va fi pleava
şi buna lor intenţie să dea roade amare. Astfel în loc să vedem că răul a fost înlăturat, băgăm de seamă că amărăciunea este mai mare, fiindcă în mulţi firea pământească a luat locul Duhului Sfânt.
Doamne Isuse, vino Tu, cu lumina înţelepciunii Tale,
vino Tu cu căldura dragostei şi a iertării Tale,
vino Tu cu smerenia pocăinţei
şi cu îndreptarea ascultării
şi cu pacea şi dulceaţa părtăşiei curate
- şi refă totul, pentru ca inimile noastre unite şi orientate sănătos, să Te urmeze şi mai cu drag.
Amin.