Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea S-a înfiorat în duhul Lui, și S-a tulburat.
Nimic nu-i mai puternic și mai hotărâtor, ca lacrimile.
Sunt uneori și unele inimi care rămân împietrite la orice îndemn, la orice chemare, la orice stăruință - dar nu pot totuși rămâne nepăsători în fața lacrimilor!
În fața unei puternice propovăduiri cu lacrimi puține, inimile nu vor fi străpunse.
În fața unei mustrări făcute cu lacrimi, puțini vor rămâne împietriți.
În fața unei cereri, sau chemări, sau mărturisiri înlăcrimate, cele mai multe inimi vor fi înfrânte.
În fața unei hotărâri și a unor legăminte făcute cu lacrimi stăruitoare,
puține sunt piedicile și inimile care pot rezista.
Împietrit trebuie să fie sufletul acela pe care nici lacrimile, ultimul mijloc de convingere, nu-l pot clinti!
Dar oamenii, care rămân nepăsători oricât le vorbești despre păcatele lor, despre moartea lor veșnică, despre prețul mântuirii, despre starea jalnică a sufletului lor, fără lacrimi,
atunci când te poți apropia de ei, cu lacrimi,
și când poți îngenunchea lângă ei
- și când te poți ruga deci, și pentru ei și lângă ei, cu lacrimi fierbinți, - atunci nu mai pot rămâne înghețați.
Cu lacrimile tale, pline de durere și de cutremur, îi dezgheți,
nu se poate să mai stea nemișcați. Vederea plânsului tău sincer îi va zgudui și îi va întoarce la Dumnezeu!
Sfântul apostol Pavel, spune celor din Efes că timp de trei ani de zile cât fusese între ei, nu înceta să stăruiască zi și noapte cu lacrimi pe fiecare din ei.
Trei ani de zile... zi și noapte pe fiecare... cu lacrimi...
O, de câte lacrimi a fost nevoie pentru fiecare, atâtea zile și nopți, trei ani întregi...
Câtă împietrire, câtă nepăsare, câtă neascultare, câte alte păcate trebuie să fi fost acolo, - și mai ales câtă dragoste de a putea da atâta preț de lacrimi sfinte și sfâșietoare pentru fiecare dintre ei.
Dar după aceea, ce frumoasă dragoste au arătat și ei aceluia care i-a stropit cu plânsul lui, spre a-i face să rodească așa frumos apoi pentru Dumnezeu (Fap. Ap. 20, 31).
De aceea scumpă soră credincioasă, nu înceta nici tu să te rogi cu lacrimi pentru fiii tăi, - și de fiii tăi. Căci lacrimile tale, până la urmă vor birui, deschizând și inimile lor pentru Domnul și porțile harului ceresc pentru ei.
Soră și frate nu înceta să te rogi, dar cu multe lacrimi, pentru sora și fratele vostru,
lângă ei, cu ei, pentru ei,
până când lacrimile voastre vor birui.
Frați iubiți nu încetați să plângeți înaintea Domnului pentru curățirea și pentru orientarea, pentru sfințirea și pentru mulțumirea,
pentru înzestrarea și libertatea Lucrării Sale, a Frățietății noastre duhovnicești,
pentru că dacă veți face cu toții
și dacă veți face cu stăruință,
și dacă veți lucra cu credință și cu răbdare pentru aceasta, prin harul Domnului nostru Isus Hristos și mijlocirea Lui, lacrimile noastre nu se poate să nu fie ascultate,
când Domnul Isus vă va vedea plângând mereu și cerându-I cu stăruință și cu încredere acest lucru, Domnul nu va mai putea opri împlinirea cererilor voastre, ci va îndepărta pe toți potrivnicii,
va întocmi toate evenimentele,
va influența toate inimile
și va grăbi trecerea vremii care mai era, - în așa fel, încât așteptarea noastră să fie răsplătită strălucit, mult mai curând decât ați crezut!
Căci dacă o inimă omenească, rea și învârtoșată, nu poate rămânea nepăsătoare, ci lacrimile o biruiesc,
cu cât mai mult Inima cea nespus de bună a lui Dumnezeu Tatăl nostru și a Dulcelui nostru Mântuitor care abia așteaptă să Se îndure de noi, va fi biruită de lacrimile noastre curate și fierbinți (Isaia 51, 3),
numai să credem puternic și să stăruim neîncetat.
Slavă veșnică Ție Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Nemărginit de Bun și de Milostiv,
Slavă Ție, care ne-ai dat lacrimile cu care putem despica pietrele,
cu care putem muta stâncile,
cu care putem dezgheța nepăsarea,
cu care putem deschide cerul,
cu care putem mișca Inima Ta,
cu care putem grăbi sau întârzia Timpul,
și cu care suntem atotputernici la Tine.
Te rugăm, dăruiește-ne Doamne Isuse totdeauna lacrimi fierbinți,
numai lacrimi fierbinți și adevărate totdeauna, pentru toți, lângă toți și cu toți,
căci totdeauna este cea mai mare nevoie de ele atât pentru noi cât și pentru semenii noștri.
Dăruiește-ne lacrimi și când suntem în fața Ta pentru oameni și când suntem în fața oamenilor pentru Tine.
Fă-ne să plângem către ei vorbind despre Tine și să plângem către Tine vorbind despre ei.
Nu ne lăsa Doamne niciodată ochii nescăldați de lacrimi fierbinți, căci vai de inima aceea care nu mai poate plânge!
O astfel de inimă va ajunge uscată și gata să-i fie pus focul osândei veșnice.
Ci dă-ne tuturor binefacerea cea mare a lacrimilor...
dă-ne ușurarea și fericirea lor cea cerească.
Amin.