Când inima-i sătulă

Când inima-i sătulă de predici și cântări

când nemișcat stă duhul la orișice chemări.

Când boala neascultării se-ntinde peste tot

când ochii a-i aprinde nimica nu mai pot.

Când nu sunt două gânduri și suflete la fel

când pașii pierd cărarea și râvna către Țel.

Când dorul nu mai arde, când ochii se feresc

când pe cărări curate pustiurile cresc.

Când prima-nvățătură și primul legământ

și prima părtășie, tot mai uitate sunt.

Când întâlnirea-i rece, când vorbele s-ascund

când gheața se întinde mereu mai înspre-afund.

Când nu se-ndeamnă nimeni spre-un gând curat și nalt

când fiecare vede doar vina celuilalt.

Când duhuri desfrânate prin toate au pătruns

când fiecare-și are păcatul lui ascuns.

Când gura nu se lasă, când totul e-mpietrit

când totul e-ndărătnic și trufaș și răstit...

... de nu poți merge-acolo, cu lacrimi ca de foc

cu lacrimi... doar cu lacrimi!

- Să nu mai mergi deloc!

Fiii mei, luați aminte: Domnul Dumnezeu e Milă,

- dacă inima v-o moaie orice lacrimă umilă

dacă de-orice nedreptate voi vă depărtați cu silă

al Lui Nume Sfânt luci-va pe-a vieții voastre filă.