Când am să plec...
Traian Dorz - Hristos - Păstorul nostru
Când am să plec, aș vrea să spun
la toți cei ce-mi rămân în lume
cuvântul cel mai sfânt și bun
ce-aș vrea viața să le-o-ndrume.
Cuvântul care m-a purtat
mereu cu Domnul dimpreună
ce m-a-ntărit și m-a păstrat
ostenitor către cunună.
Căci cât am fost nedespărțit
și cât am ars în suferință
n-am fost nicicând nefericit
nici frânt - căci am avut credință.
Învățătura cea dintâi
nepărăsind-o niciodată
mi-a dat tăria să rămâi
pe calea dreaptă și curată.
Umblarea-n primul legământ
mi-a dat izbânda-n ceasuri grele
să lupt și să rămân ne-nfrânt
cu frații-ncredințării mele.
Iubirea pentru cei smeriți,
primirea sinceră-a mustrării,
răbdarea celor neclintiți
m-au dus pe stânca ascultării...
- Când am să plec aș vrea să spun
că nu-s comori ca astea-n lume
și cine-și vrea sfârșitul bun
doar după ele să se-ndrume!