Foto Traian Dorz

Eu le dau viaţă veşnică

Traian Dorz - Hristos - Păstorul nostru

Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Prin împrumutul cunoaşterii şi al părtăşiei noastre cu Domnul nostru Hristos, noi ne împărtăşim nu numai din virtuţile Lui
şi nu numai cu răsplătirea fericită a acestor virtuţi,
ci cu însăşi nemurirea care este în El şi pe care El este Singurul care o are.
Nemurirea este o însuşire numai Dumnezeiască. Şi numai Dumnezeu o poate da (1 Tim. 6, 16).
Nici avuţia, nici gloria, nici arta nu te pot face cu adevărat nemuritor.
Timpul macină toate lucrurile, toate statuile, toate operele şi urmele omeneşti.
Soarele le pătrunde,
ploile le fărâmiţează,
vânturile le spulberă
şi în curând vor paşte oile pe locul unde se înălţau odată ziduri nebiruite
şi se făleau oameni nebiruiţi.
Zilele trec măsurate şi necruţătoare.
Vremea încovoaie încet şi nemilos,
iar moartea înghite şi fierul şi piatra şi omul - ştergând şi nivelând totul,
pentru ca nestatornicia să semene iarăşi mereu şi mereu, alte cetăţi, alte opere, alţi oameni, alte înfăţişări,
căci Trecerii supuse, în lume, toate sunt...
Dar, prin această lume şi prin acest timp, supuse acestei grabnice treceri,
- mereu acelaşi, şi totuşi mereu Nou -
Veşnicul Hristos, trece alegând pe cei ce-L aleg,
şi în curând pe cei ce Îl încunună,
din fiecare generaţie şi din fiecare veac
şi din fiecare popor şi din fiecare Lucrare...
El aleargă cu cei sârguincioşi şi păşeşte încet, cu cei osteniţi,
stă lângă cei neputincioşi şi luptă alături de cei viteji.
Şi El, Veşnicul Hristos nu Se depărtează niciodată de nici unii din ai Săi, ci le rămâne nedespărţit şi le merge alături, până ce ajunge cu fiecare la starea şi la locul unde sufletul acela poate primi nemurirea.
Fiind permanent pretutindeni şi totdeauna, Veşnicul Hristos îi vede, îi ajută şi îi scapă pe fiecare din ai Lui, din toate primejdiile lor văzute şi nevăzute până la capăt, fiindcă are toată puterea în cer şi pe pământ să facă aceasta.
Generaţie după generaţie s-au dus credincioşii Săi în cer la Hristos,
iar El a rămas mereu pe pământ spre a fi Veşnicul Însoţitor şi pentru celelalte generaţii de oameni care încă vor mai veni.
Veşnicul Hristos, rând pe rând i-a scăpat pe ai Lui din închisori, din spitale, din cuptoare,
din necazuri, din lume,
dar El Însuşi care fusese cu ei, a rămas mereu tot acolo, pentru ca să primească, să asculte, să izbăvească mereu pe alţii până îi va scăpa pe toţi ai Săi, care vor trebui să treacă pe acolo,
până ce îi va duce în fericita nemurire pe toţi ai Săi, prin iubirea de El.
Ultimul va ieşi din toate închisorile lumii, El, Nemuritorul Isus Hristos. Cum şi după ce au ieşit cei trei tineri din cuptorul lor de foc, El, Cel de al patrulea a rămas încă (Daniel 3, 25).
Ultimul va pleca din lume şi din toate locurile pe unde El stă acum să sufere şi unde El a izbăvit pe toţi ai Săi, Nedespărţitul şi Izbăvitorul nostru Hristos!
Credinciosul Mântuitor Isus Hristos, va pleca numai atunci când cel din urmă răscumpărat al Său, se va fi dus în cer.
Va pleca numai atunci, când se va încheia, deplin intrarea în ceruri a numărului celor aleşi (Rom. 11, 25).
Va pleca atunci numai, când şi ultima Lui oaie va fi ajuns în staulul Lui unic, fericit şi veşnic,
va închide uşa când ultima fecioară înţeleaptă din Biserica Sa, va fi intrat în ospăţul Său (Matei 25, 10),
apoi El va fi Viaţa lor cea Veşnică şi Nemuritoarea lor răsplată (Facere 15, 1).
Căci dragostea de ei a lui Isus Hristos Dulcele Mântuitor şi ascultarea lor de El i-a făcut nemuritori, una şi unul pe veşnicie.
O, câtă dulce pace are credinciosul ascultător când ştie bine că Tatăl său Cel Ceresc este mai mare decât toţi!
Că voia Lui, şi numai voia Lui se împlineşte pretutindeni
şi că chiar puterile vrăjmaşului Său Îi sunt supuse (Luca 10, 20).
O, câtă dulce linişte ar trebui să aibă toată inima noastră în toate zilele şi nopţile vieţii noastre şi în orice loc, gândindu-ne că Ochiul cel iubitor al Tatălui nostru Bun din Ceruri, ne veghează neadormit şi grijuliu,
că Mâna Lui cea tare care ne sprijineşte,
că dragostea Lui cea scumpă ne înconjoară
şi că bunătatea Lui ne poartă toată grija neîncetat.
Dar şi câtă atenţie se cere ca să avem noi, în toate purtările noastre nu numai că înaintea Lui nu există întuneric, care să ne acopere vreo faptă sau vreo dorinţă, în vreun loc sau la vreo vreme, ci mult mai mult pentru a face fericită dragostea Lui de noi prin dulcea noastră ascultare, iubitoare de toată voia Sa.
Căci când Tatăl ne osândeşte, nimeni nu ne mai scapă (Evrei 10, 31).
Dar şi când El ne socoteşte neprihăniţi, nimeni nu ne va mai osândi (Rom. 8, 33).
Slavă Nemuritoare Ţie Răsplata Nemuritoare a tuturor credincioşilor Tăi.
Din toată inima binecuvântăm Numele Tău Cel Sfânt Mântuitorul nostru Isus Hristos,
şi dorim să Te iubim tot mai mult. Te rugăm să ne ajuţi să rămânem prin toate încercările noastre din lume, alipiţi tot mai puternic de Tine, pentru ca niciodată să nu ne poată smulge nimic de lângă Crucea Ta unde avem răscumpărarea şi mântuirea noastră,
ci cu privirea aţintită la răsplătirea Ta cea veşnică, şi dând totul pentru ea, să ajungem şi noi cu toţii ca să o primim deplină în nemurire de la Tine, cu Tine şi lângă Tine.
Amin.