Cunoaşterea este părtăşie, este legătură şi însoţire, până la deplina contopire şi unitate.
Cunoaşterea cu Hristos, este o întrepătrundere până acolo încât credinciosul Îi trece lui Dumnezeu umanitatea sa,
iar El îi trece omului Dumnezeirea Lui.
În felul acesta noi putem ajunge părtaşi Firii Dumnezeieşti (Efes. 5, 30; 2 Pet. 1, 4),după cum Isus Hristos S-a făcut părtaş firii noastre omeneşti.
Aşa putem ajunge să putem fi socotiţi neprihăniţi prin har, după cum Fiul lui Dumnezeu a putut fi socotit păcătos prin vedere (Rom. 5, 6).
Noi putem ajunge purtători ai puterii şi slavei lui Isus după cum El a fost purtătorul slăbiciunilor şi ocării noastre (Isaia 53).
Dragostea adevărată nici nu se poate concepe fără întrepătrunderea desăvârşită şi frumoasă a Lui cu noi şi a noastră cu El.
Aşa Se uneşte Hristos cu credincioşii Săi.
Şi într-o astfel de părtăşie trăieşte El cu noi.
Cine se lipeşte prin ascultarea de Hristos, ajunge prin părtăşie un singur duh cu El (1 Cor. 6, 17).
Numai aceasta este o adevărată cunoaştere a Domnului.
Şi numai pe aceştia îi va recunoaşte şi Isus, că sunt cu adevărat ai Lui.
Un credincios care a ajuns la o deplină cunoaştere a lui Hristos, nu va sta niciodată la îndoială în alegerea drumului pe care trebuie să-l ia, fiindcă el a ales deplin pe Hristos odată pentru totdeauna şi acum merge hotărât după El.
Dacă îl va chema minciuna avantajoasă sau adevărul păgubitor, el va alege totdeauna şi fără părere de rău adevărul, mergând hotărât şi bucuros după el.
Dacă îl va chema comoditatea, lenevia, sau asprimea muncii, el va alege hotărât munca, fiindcă ştie că aceasta este voia şi plăcerea Dumnezeului său.
Dacă îl cheamă amăgirea promiţătoare a patimii, sau anevoiosului urcuş al înfrânării, el va alege totdeauna şi hotărât înfrânarea.
Dacă îl vor chema cărările lăturalnice ale unei credinţe suspecte sau drumul luminos, drept şi cunoscut al luptei cinstite, el va alege hotărât ceea ce îi porunceşte Domnul mergând cinstit după Hristos.
Fericit cel ce merge după Hristos, în biserică şi în adunare, în orice vreme, ca o oaie ascultătoare după Bunul Păstor.
Acela va merge după Hristos şi la muncă şi în cinste şi în statornicie.
Va merge după El şi în răbdare şi în batjocuri, în prigoniri şi în temniţe.
Va merge după El şi pe pământ, căci în felul acesta are deplină încredere că va ajunge să meargă după El şi în cer - căci toate drumurile lui Hristos, sfârşesc acolo.
O Doamne Isuse, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre,
fii binecuvântat, căci Tu ai mers şi mergi totdeauna înaintea noastră,
ca să ne araţi şi drumul
şi felul în care să mergem,
dar vii şi în urma noastră ca să îndrepţi şi să desăvârşeşti ceea ce neputinţa sau neştiinţa noastră, n-a fost în stare să facă, deşi dorea aceasta.
Căci Tu eşti Cel Dintâi şi Tu eşti Cel de pe Urmă.
Cel care cheamă şi Cel care ajută.
Cel care deschizi şi Cel care închizi uşa oilor Tale.
Preadulcele nostru Răscumpărător şi Mântuitor Isuse Doamne,
Îţi mulţumim pentru harul Tău cel mare pe care ni l-ai dat
şi pentru dragostea Ta cea scumpă prin care ne-ai unit cu Tine, prin puterea Sângelui Tău Sfânt
şi prin Jertfa Crucii Tale Sfinte.
Te rugăm păstrează-ne până la moarte în această dulce şi sfântă părtăşie, ca să ne putem bucura pe vecii vecilor, de toată viaţa şi harul care se revarsă neîncetat din Tine în Biserica Ta, Trupul Tău Ceresc.
Amin.