Cunoașterea este părtășie, este legătură și însoțire, până la deplina contopire și unitate.
Cunoașterea cu Hristos, este o întrepătrundere până acolo încât credinciosul Îi trece lui Dumnezeu umanitatea sa,
iar El îi trece omului Dumnezeirea Lui.
În felul acesta noi putem ajunge părtași Firii Dumnezeiești (Efes. 5, 30; 2 Pet. 1, 4),după cum Isus Hristos S-a făcut părtaș firii noastre omenești.
Așa putem ajunge să putem fi socotiți neprihăniți prin har, după cum Fiul lui Dumnezeu a putut fi socotit păcătos prin vedere (Rom. 5, 6).
Noi putem ajunge purtători ai puterii și slavei lui Isus după cum El a fost purtătorul slăbiciunilor și ocării noastre (Isaia 53).
Dragostea adevărată nici nu se poate concepe fără întrepătrunderea desăvârșită și frumoasă a Lui cu noi și a noastră cu El.
Așa Se unește Hristos cu credincioșii Săi.
Și într-o astfel de părtășie trăiește El cu noi.
Cine se lipește prin ascultarea de Hristos, ajunge prin părtășie un singur duh cu El (1 Cor. 6, 17).
Numai aceasta este o adevărată cunoaștere a Domnului.
Și numai pe aceștia îi va recunoaște și Isus, că sunt cu adevărat ai Lui.
Un credincios care a ajuns la o deplină cunoaștere a lui Hristos, nu va sta niciodată la îndoială în alegerea drumului pe care trebuie să-l ia, fiindcă el a ales deplin pe Hristos odată pentru totdeauna și acum merge hotărât după El.
Dacă îl va chema minciuna avantajoasă sau adevărul păgubitor, el va alege totdeauna și fără părere de rău adevărul, mergând hotărât și bucuros după el.
Dacă îl va chema comoditatea, lenevia, sau asprimea muncii, el va alege hotărât munca, fiindcă știe că aceasta este voia și plăcerea Dumnezeului său.
Dacă îl cheamă amăgirea promițătoare a patimii, sau anevoiosului urcuș al înfrânării, el va alege totdeauna și hotărât înfrânarea.
Dacă îl vor chema cărările lăturalnice ale unei credințe suspecte sau drumul luminos, drept și cunoscut al luptei cinstite, el va alege hotărât ceea ce îi poruncește Domnul mergând cinstit după Hristos.
Fericit cel ce merge după Hristos, în biserică și în adunare, în orice vreme, ca o oaie ascultătoare după Bunul Păstor.
Acela va merge după Hristos și la muncă și în cinste și în statornicie.
Va merge după El și în răbdare și în batjocuri, în prigoniri și în temnițe.
Va merge după El și pe pământ, căci în felul acesta are deplină încredere că va ajunge să meargă după El și în cer - căci toate drumurile lui Hristos, sfârșesc acolo.
O Doamne Isuse, Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre,
fii binecuvântat, căci Tu ai mers și mergi totdeauna înaintea noastră,
ca să ne arați și drumul
și felul în care să mergem,
dar vii și în urma noastră ca să îndrepți și să desăvârșești ceea ce neputința sau neștiința noastră, n-a fost în stare să facă, deși dorea aceasta.
Căci Tu ești Cel Dintâi și Tu ești Cel de pe Urmă.
Cel care cheamă și Cel care ajută.
Cel care deschizi și Cel care închizi ușa oilor Tale.
Preadulcele nostru Răscumpărător și Mântuitor Isuse Doamne,
Îți mulțumim pentru harul Tău cel mare pe care ni l-ai dat
și pentru dragostea Ta cea scumpă prin care ne-ai unit cu Tine, prin puterea Sângelui Tău Sfânt
și prin Jertfa Crucii Tale Sfinte.
Te rugăm păstrează-ne până la moarte în această dulce și sfântă părtășie, ca să ne putem bucura pe vecii vecilor, de toată viața și harul care se revarsă neîncetat din Tine în Biserica Ta, Trupul Tău Ceresc.
Amin.