Când ești trimis...
Traian Dorz - Zile și adevăruri istorice
Când ești trimis să cauți pe alții
și să-i aduci la Dumnezeu
atunci și-n fruntea lor se cere și-n urma lor să fii mereu,
să fii și-n frunte, îndrumându-i
și-n urmă, să-i ajuți pe toți;
stăpân poți fi oricum la oameni,- părinte, doar așa le poți!
Când ești trimisul mântuirii,- atunci tu trebuie să știi
să treci prin tot ce-ai tăi pot trece,
de la bătrâni pân-la copii,
și-n orice stări pot ei s-ajungă, tu să le simți, să le trăiești,
ca, de la starea lui, pe-oricare,
spre Domnul să-l călăuzești.
Să fii mai-nalt ca cel mai vrednic
și mai prejos ca cel mai mic,
să fii desăvârșit cu-un meșter - și-ncepător cu-un ucenic,
să poți să-nveți pe-un sfânt lumina,
să poți să gemi cu-un păcătos,
ca de la starea lui, pe-oricare, să-l poți ’nălța
pân-la Hristos.
Să știi trăi și-n stări înalte cum numa-n ceruri se trăiesc
și-n stări ce pot trăi doar porcii,
în cel mai josnic fel lumesc,
să cânți cum numa-n rai se cântă,
să plângi cum plâng doar cei din iad,
spre-a da avânt la cei ce zboară,
spre-a da curaj la cei ce cad.
Nu poți fi prieten și părinte și frate și îndrumător
când nu poți să te faci asemeni cu suferința tuturor
ca de la starea lui, pe-oricare,
pân-la Hristos să-i duci pe toți
- orice poți fi oricând la oameni,- părinte doar așa le poți!