Când trebuie o jertfă
Traian Dorz - Zile și adevăruri istorice
Când trebuie o jertfă, eu mă gândesc la tine,
Iubirea mea cerească, frumos și drag copil,
și simt că tu ești prețul izbânzilor divine
și-aștept să vină-altarul, să-l văd, cerându-ți-l.
Când gloatele sărmane tânjesc spre dezrobire
și pentru-a lor salvare se cere-un preț amar,
eu știu că tu ești prețul, frumoasa mea iubire,
tu ai să arzi, ca alții s-ajungă-n stări de har.
Când gurile flămânde vor leșina-n pustie
și pentru-a lor viață se cere dat un preț,
eu știu că tu ești prețul, iubire scumpă mie,
și-ai să te frângi pe tine să scapi a-lor vieți.
Când mâinile crispate vor cere-o răstignire
și pentru-a lumii ură se cere-un preț de dat,
eu știu că tu ești prețul, frumoasa mea iubire,
căci cerul nu primește decât un dar curat.
Când trebuie o jertfă, iubirea mea tăcută,
tu să n-aștepți ca alții să fie răstigniți,
pășește tu-nainte și crucea ne-o sărută,
tu știi c-am fost în lume la asta rânduiți!
... Atunci și când veni-va Hristos în strălucire
cu răsplătirea celor ce-au ars pe-al Lui altar,
răbdarea ta smerită, frumoasa mea iubire,
va fi-ntre-a-Lui podoabe un scump mărgăritar.