Isus deci, le-a zis: Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
Mai târziu sfântul Matei va arăta cât de adevărate au fost cuvintele acestea şi cum s-au împlinit întru totul (Matei 27, 54).
După ce L-a vândut, Iuda a recunoscut.
După ce L-au înălţat pe Crucea Golgotei, iudeii au recunoscut şi au mărturisit că au fost adevărate toate cuvintele Lui
şi că El a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.
Şi răstignitorii au recunoscut
şi Pilat a recunoscut, şi nevasta lui
şi sutaşul...
şi toţi şi toţi cei ce L-au străpuns.
Când Îl înalţă cineva cu adevărat pe Hristos, şi astăzi cunoaşte şi vede, că El este Fiul lui Dumnezeu.
Iar cine nici acum nu ajunge să cunoască acest lucru, va fi silit să vadă şi să cunoască aceasta foarte curând, la Marea Zi a Venirii Lui,
cu groază şi cu uimire.
În Ziua înfricoşată a Învierii şi Judecăţii de Apoi, Îl vor cunoaşte şi Îl vor recunoaşte orice ochi,
căci pentru Domnul Isus Hristos se va spune atunci şi din ceruri şi de pe pământ: Binecuvântat este Cel ce Vine în Numele Domnului.
Când va fi Înălţat Fiul Omului, toţi vor cunoaşte,
dar această cunoaştere nu le va fi nici spre bucurie şi nici spre merit, atunci.
Meritul cel mare al celor credincioşi este că ei acum, cunosc şi recunosc că El este Hristosul,
că I se închină Lui acum, înainte ca El să fie înălţat în faţa lumii întregi.
Că ei cunosc şi recunosc pe Isus şi ştiu că El este Fiul lui Dumnezeu, acum când toată lumea spune că El nu este deloc sau nu este decât un înşelător,
sau un mit,
sau un proroc,
- sau nimic.
Meritul şi slava celor credincioşi este că ei recunosc în El pe Singurul Mântuitor, acum, când lumea întreagă Îl nesocoteşte,
şi când nimeni nu se gândeşte că are nevoie de El,
ei cred şi mărturisesc că El este Judecătorul celor vii şi al celor morţi, acum, când lucrul acesta este luat în râs aproape de toţi oamenii lumii.
dar adâncirea şi mărturisirea ei, este meritul cel mare al sufletelor alese şi binecuvântate.
Credincioşii Domnului, pentru această convingere a lor, au fost gata oricând să primească aceleaşi batjocuri pe pământ, pe care oamenii le-au aruncat asupra Domnului lor Isus, Căpetenia credinţei lor (Evrei 12, 2).
De aceea şi atunci când lumea va vedea uimită slava lui Isus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
îi va primi, alături de El şi bucurându-se de aceeaşi slavă a Lui şi pe ei şi pe toţi ai Săi, pe toţi acei care crezând puternic în Dumnezeirea Lui, au suferit batjocurile Sale alături de El (2 Tim. 2, 12).
Fiindcă ei au crezut în Dumnezeu, când părea că El este numai om.
O Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos,
fii binecuvântat pe vecii vecilor în toate cerurile şi în tot pământul Tău ca Dumnezeul şi Mântuitorul nostru al tuturor.
Alături de Tine, pe pământ nu dorim decât să purtăm acum ocara Ta, când Tu eşti batjocorit, căci aceasta este pentru noi cea mai mare fericire şi cea mai mare slavă,
pentru că şi litera şi Duhul Cuvântului Tău Sfânt,
căci şi istoria şi duhul Bisericii,
ne arată că acesta este locul cel de cinste al adevăraţilor ostaşi şi credincioşi ai Tăi.
Când Tu vei face dreptate Numelui Tău, ştim că ne vei face odată cu El şi nouă dreptate. Dar vrem până atunci să Te slăvim şi să Te slujim, cu aceeaşi nemărginită bucurie aşa...
Amin.