Isus deci, le-a zis: Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt, și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu.
Mai târziu sfântul Matei va arăta cât de adevărate au fost cuvintele acestea și cum s-au împlinit întru totul (Matei 27, 54).
După ce L-a vândut, Iuda a recunoscut.
După ce L-au înălțat pe Crucea Golgotei, iudeii au recunoscut și au mărturisit că au fost adevărate toate cuvintele Lui
și că El a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.
Și răstignitorii au recunoscut
și Pilat a recunoscut, și nevasta lui
și sutașul...
și toți și toți cei ce L-au străpuns.
Când Îl înalță cineva cu adevărat pe Hristos, și astăzi cunoaște și vede, că El este Fiul lui Dumnezeu.
Iar cine nici acum nu ajunge să cunoască acest lucru, va fi silit să vadă și să cunoască aceasta foarte curând, la Marea Zi a Venirii Lui,
cu groază și cu uimire.
În Ziua înfricoșată a Învierii și Judecății de Apoi, Îl vor cunoaște și Îl vor recunoaște orice ochi,
căci pentru Domnul Isus Hristos se va spune atunci și din ceruri și de pe pământ: Binecuvântat este Cel ce Vine în Numele Domnului.
Când va fi Înălțat Fiul Omului, toți vor cunoaște,
dar această cunoaștere nu le va fi nici spre bucurie și nici spre merit, atunci.
Meritul cel mare al celor credincioși este că ei acum, cunosc și recunosc că El este Hristosul,
că I se închină Lui acum, înainte ca El să fie înălțat în fața lumii întregi.
Că ei cunosc și recunosc pe Isus și știu că El este Fiul lui Dumnezeu, acum când toată lumea spune că El nu este deloc sau nu este decât un înșelător,
sau un mit,
sau un proroc,
- sau nimic.
Meritul și slava celor credincioși este că ei recunosc în El pe Singurul Mântuitor, acum, când lumea întreagă Îl nesocotește,
și când nimeni nu se gândește că are nevoie de El,
ei cred și mărturisesc că El este Judecătorul celor vii și al celor morți, acum, când lucrul acesta este luat în râs aproape de toți oamenii lumii.
dar adâncirea și mărturisirea ei, este meritul cel mare al sufletelor alese și binecuvântate.
Credincioșii Domnului, pentru această convingere a lor, au fost gata oricând să primească aceleași batjocuri pe pământ, pe care oamenii le-au aruncat asupra Domnului lor Isus, Căpetenia credinței lor (Evrei 12, 2).
De aceea și atunci când lumea va vedea uimită slava lui Isus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor,
îi va primi, alături de El și bucurându-se de aceeași slavă a Lui și pe ei și pe toți ai Săi, pe toți acei care crezând puternic în Dumnezeirea Lui, au suferit batjocurile Sale alături de El (2 Tim. 2, 12).
Fiindcă ei au crezut în Dumnezeu, când părea că El este numai om.
O Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos,
fii binecuvântat pe vecii vecilor în toate cerurile și în tot pământul Tău ca Dumnezeul și Mântuitorul nostru al tuturor.
Alături de Tine, pe pământ nu dorim decât să purtăm acum ocara Ta, când Tu ești batjocorit, căci aceasta este pentru noi cea mai mare fericire și cea mai mare slavă,
pentru că și litera și Duhul Cuvântului Tău Sfânt,
căci și istoria și duhul Bisericii,
ne arată că acesta este locul cel de cinste al adevăraților ostași și credincioși ai Tăi.
Când Tu vei face dreptate Numelui Tău, știm că ne vei face odată cu El și nouă dreptate. Dar vrem până atunci să Te slăvim și să Te slujim, cu aceeași nemărginită bucurie așa...
Amin.