Cântarea împăratului David
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Da, Domnul este Stânca mea
Cetatea mea cea tare
El Izbăvitorul meu
și locul de scăpare.
La Domnul aflu adăpost
putere și scutire
la El, căci El îmi dă-ajutor
și-mi face mântuire.
E Turnul meu cel nalt și sfânt
scăparea mea-n vecie...
Mântuitorul meu, o Tu
mă scapi de silnicie.
Eu chem pe Domnul meu Cel Bun
și vrednic de mărire...
Și izbăvit sunt de vrăjmaș
scăpat de urmărire.
A morții valuri mă-nveleau
și-a nimicirii ape
a morții lanțuri m-au fost prins
erau să mă îngroape...
Dar am chemat în clipa grea
pe Domnul meu Cel Tare
pe Dumnezeul meu Cel Sfânt
să-mi dea ajutorare.
Și El din Locul Său Ceresc
m-a auzit pe mine
și strigătul și ruga mea
pătruns-au pân-la Sine...
Partea 2
Atunci zguduind pământul cu mânie l-a mișcat,
foc împrăștiind din gura-I, iar jar aprins a revărsat.
S-a plecat nainte-I cerul, El S-a coborât pe nor
și venea pe-aripi de îngeri și pe-un heruvim în zbor.
Era-nconjurat de noapte, de-ape mari și nori încinși
și din marea-I strălucire scânteiau cărbuni aprinși.
Domnul a tunat din ceruri, glasul Lui a răsunat
pe vrăjmașii mei de moarte i-a lovit și-mprăștiat.
Fundul mării-a fost atuncea gol și-a lumii temelii
de mustrarea Ta o Doamne și de-a Tale vijelii...
Partea 3
Și-a-ntins Domnul Mâna și m-a apucat
mă scoase din apa cea mare
de răul potrivnic al meu m-a scăpat
și de vrăjmașul mai tare.
Cel rău mă prinsese în ziua cea rea,
dar Domnul mi-a fost sprijinire,
mi-a dat libertatea căci El mă iubea
El, Domnul mi-a dat mântuire.
După neprihana-mi Domnul mi-a plătit
mi-a dat după-a mea curăție
căci calea Lui sfântă mereu I-am păzit
și-am fost fără vinovăție.
Poruncile-I toate aminte mi-au stat
și n-am lepădat a Lui lege,
în Sfânta Lui Față n-am fost vinovat
fugit-am de fărădelege.
De-aceea și Domnul așa mi-a plătit
știindu-mi nevinovăția
și după viața pe care-am trăit
El care-mi vede curăția.
Partea 4
Cu cel bun Tu ești bun o Doamne
cu cel drept, drepți Te porți cu el
cu omul cel curat, curat ești
cu un îndărătnic, faci la fel.
Tu mântui pe poporul care
se-apleacă-n fața Ta smerit
și cu puternica-Ți privire
cobori pe cei ce s-au mândrit.
Tu ești lumina mea o Doamne
Tu-mi luminezi în noaptea grea
cu Tine birui oști-narmate
sar ziduri prin puterea Ta.
Cărarea Domnului e sfântă,
desăvârșite-s a Lui căi,
Cuvântul Domnului curat e
scut și-adăpost la toți ai Săi.
Căci cine-i dumnezeu, afară
de Dumnezeul nostru Sfânt?
Și cine-i stâncă-afar-de Dânsul
scăparea sufletului frânt?
El mi-este Cetățuia tare,
cu El cărarea dreaptă țin,
El mersul meu ușor îl face
și El m-așează pe nălțimi.
La luptă mâinile-mi deprinde
țin arcul de aramă-ntins...
- O, Doamne, Tu-mi dai mântuirea
prin Tine-ajung de neînvins!
Partea 5
Tu lărgești sub pașii mei a mea cărare
la picioare Tu-mi dai mers neclătinat,
ca s-alung pe-ai mei vrăjmași la nimicire
ei zdrobiți cad sub călcâiul meu curat (bis).
Tu mă-ncingi cu-a Ta putere pentru luptă
și răpui sub mine pe vrăjmașii mei
faci pe-ai mei vrăjmași să-mi fugă dinainte
și m-ajuți ca eu să-i nimicesc pe ei (bis).
Ei privesc în jur să-i scape și nu-i cine
strigă către domnul lor, dar n-au răspuns...
Eu îi calc precum e pulberea-n picioare
ca noroiul de pe uliță-au ajuns (bis).
Tu mă scapi din ne-nțelegeri de mulțime
mă păstrezi drept căpetenie de neam
și supus îmi este ascultând de mine
un popor pe care eu nu-l cunoșteam (bis).
Fiii-aceluia străin supuși sunt mie
de la cea dintâi poruncă ascultând,
fiii-aceluiași străin se tem de mine
din cetate ies afară tremurând (bis).
Partea 6
Trăiască Domnul... Binecuvântată
în veci de veci să fie Stânca mea,
Slăvit să fie Domnul, a mea Stâncă
și mântuirea mea - de-a pururea...
Slăvit să fie Domnul care este
Răzbunătorul meu Cel pururi Sfânt
El îmi supune neamuri și mă scapă
de toți vrăjmașii mei de pe pământ.
Tu mă înalți mai sus de-ai mei potrivnici
mă izbăvești de omu-asupritor
de-aceea-Ți voi cânta prin neamuri Doamne
mărirea Numelui Biruitor
Căci El la Unsul Său dă izbăvire
și milă celui care-I e pe plac
lui David și seminței lui iubite
pe totdeauna, de-azi și până-n veac...