Cântarea împăratului David
Traian Dorz - Cântările Bibliei
Partea 1
Da, Domnul este Stânca mea
Cetatea mea cea tare
El Izbăvitorul meu
şi locul de scăpare.
La Domnul aflu adăpost
putere şi scutire
la El, căci El îmi dă-ajutor
şi-mi face mântuire.
E Turnul meu cel nalt şi sfânt
scăparea mea-n vecie...
Mântuitorul meu, o Tu
mă scapi de silnicie.
Eu chem pe Domnul meu Cel Bun
şi vrednic de mărire...
Şi izbăvit sunt de vrăjmaş
scăpat de urmărire.
A morţii valuri mă-nveleau
şi-a nimicirii ape
a morţii lanţuri m-au fost prins
erau să mă îngroape...
Dar am chemat în clipa grea
pe Domnul meu Cel Tare
pe Dumnezeul meu Cel Sfânt
să-mi dea ajutorare.
Şi El din Locul Său Ceresc
m-a auzit pe mine
şi strigătul şi ruga mea
pătruns-au pân-la Sine...
Partea 2
Atunci zguduind pământul cu mânie l-a mişcat,
foc împrăştiind din gura-I, iar jar aprins a revărsat.
S-a plecat nainte-I cerul, El S-a coborât pe nor
şi venea pe-aripi de îngeri şi pe-un heruvim în zbor.
Era-nconjurat de noapte, de-ape mari şi nori încinşi
şi din marea-I strălucire scânteiau cărbuni aprinşi.
Domnul a tunat din ceruri, glasul Lui a răsunat
pe vrăjmaşii mei de moarte i-a lovit şi-mprăştiat.
Fundul mării-a fost atuncea gol şi-a lumii temelii
de mustrarea Ta o Doamne şi de-a Tale vijelii...
Partea 3
Şi-a-ntins Domnul Mâna şi m-a apucat
mă scoase din apa cea mare
de răul potrivnic al meu m-a scăpat
şi de vrăjmaşul mai tare.
Cel rău mă prinsese în ziua cea rea,
dar Domnul mi-a fost sprijinire,
mi-a dat libertatea căci El mă iubea
El, Domnul mi-a dat mântuire.
După neprihana-mi Domnul mi-a plătit
mi-a dat după-a mea curăţie
căci calea Lui sfântă mereu I-am păzit
şi-am fost fără vinovăţie.
Poruncile-I toate aminte mi-au stat
şi n-am lepădat a Lui lege,
în Sfânta Lui Faţă n-am fost vinovat
fugit-am de fărădelege.
De-aceea şi Domnul aşa mi-a plătit
ştiindu-mi nevinovăţia
şi după viaţa pe care-am trăit
El care-mi vede curăţia.
Partea 4
Cu cel bun Tu eşti bun o Doamne
cu cel drept, drepţi Te porţi cu el
cu omul cel curat, curat eşti
cu un îndărătnic, faci la fel.
Tu mântui pe poporul care
se-apleacă-n faţa Ta smerit
şi cu puternica-Ţi privire
cobori pe cei ce s-au mândrit.
Tu eşti lumina mea o Doamne
Tu-mi luminezi în noaptea grea
cu Tine birui oşti-narmate
sar ziduri prin puterea Ta.
Cărarea Domnului e sfântă,
desăvârşite-s a Lui căi,
Cuvântul Domnului curat e
scut şi-adăpost la toţi ai Săi.
Căci cine-i dumnezeu, afară
de Dumnezeul nostru Sfânt?
Şi cine-i stâncă-afar-de Dânsul
scăparea sufletului frânt?
El mi-este Cetăţuia tare,
cu El cărarea dreaptă ţin,
El mersul meu uşor îl face
şi El m-aşează pe nălţimi.
La luptă mâinile-mi deprinde
ţin arcul de aramă-ntins...
- O, Doamne, Tu-mi dai mântuirea
prin Tine-ajung de neînvins!
Partea 5
Tu lărgeşti sub paşii mei a mea cărare
la picioare Tu-mi dai mers neclătinat,
ca s-alung pe-ai mei vrăjmaşi la nimicire
ei zdrobiţi cad sub călcâiul meu curat (bis).
Tu mă-ncingi cu-a Ta putere pentru luptă
şi răpui sub mine pe vrăjmaşii mei
faci pe-ai mei vrăjmaşi să-mi fugă dinainte
şi m-ajuţi ca eu să-i nimicesc pe ei (bis).
Ei privesc în jur să-i scape şi nu-i cine
strigă către domnul lor, dar n-au răspuns...
Eu îi calc precum e pulberea-n picioare
ca noroiul de pe uliţă-au ajuns (bis).
Tu mă scapi din ne-nţelegeri de mulţime
mă păstrezi drept căpetenie de neam
şi supus îmi este ascultând de mine
un popor pe care eu nu-l cunoşteam (bis).
Fiii-aceluia străin supuşi sunt mie
de la cea dintâi poruncă ascultând,
fiii-aceluiaşi străin se tem de mine
din cetate ies afară tremurând (bis).
Partea 6
Trăiască Domnul... Binecuvântată
în veci de veci să fie Stânca mea,
Slăvit să fie Domnul, a mea Stâncă
şi mântuirea mea - de-a pururea...
Slăvit să fie Domnul care este
Răzbunătorul meu Cel pururi Sfânt
El îmi supune neamuri şi mă scapă
de toţi vrăjmaşii mei de pe pământ.
Tu mă înalţi mai sus de-ai mei potrivnici
mă izbăveşti de omu-asupritor
de-aceea-Ţi voi cânta prin neamuri Doamne
mărirea Numelui Biruitor
Căci El la Unsul Său dă izbăvire
şi milă celui care-I e pe plac
lui David şi seminţei lui iubite
pe totdeauna, de-azi şi până-n veac...