Cântări luptătoare

- Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme și cântări

ce gâdilă urechea și inima o-n-moaie

ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări

spre cer și libertate, din iad și din noroaie.

Am vrut să-mbrac oștire cu număr nesfârșit

din fiecare carte să-mi plece o coloană

de luptători cu suflet și braț nebiruit

pornind să spargă o linie dușmană.

Din orice gând să-mi iese o sabie țintind

în cuib viclean de șarpe, în inimă de iudă

și-n mâna de satană ce umblă uneltind

să fure munca celui ce plânge și asudă.

N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeți

puternice și multe cu negreșită țintă

am vrut să sun alarma, am vrut să rup peceți

am vrut să-mpiedic răul să fure și să mintă.

Cântarea-i numai forma sub care-mi ies plecând

ostașii-acestei lupte de-un suflet și-o credință

ce oricâți sunt, să meargă coloană rând pe rând

să lupte-n orice parte spre-aceeași biruință.

...O, dragi cântări a mele, plecați cum v-am dorit

în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare

și nu mai stați din drumul viteaz și strălucit

decât când o să sune Cereasca Încetare.

Luptați să nu ajungeți în mână la vrăjmaș

și-ajunse, nu-i dați sprijin în lupta lui vicleană

păstrați-vă și scutul și spada de ostaș

nălțând Solia Sfântă și-n tabăra dușmană.

Plecați-mi, rânduri sfinte, mai multe an cu an

mai îndrăzneț, mai sigur, mai ager în mișcare

cu fiece săgeată să-nfrângeți un dușman

Așa să vă găsească Hristos pe fiecare!

Este lucru mare și frumos să vorbești despre Dumnezeu,

dar este și mai mare și mai frumos să te predai Lui

și să trăiești pentru El.

Sf. Grigore din Nazians