Cântările și închinarea
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Să cântăm Domnului cântările Sale cele mai plăcute și mai frumoase,
dar să nu le cântăm nepăsători, nici neatenți, nici fără inimă.
Ci cu ochii și cu chipul strălucit, ca înaintea îngerilor,
- căci ei privesc și se bucură numai la o astfel de cântare!
2 - Închină-te Domnului, dar nu lipsi niciodată de la Templu, de la Casa, de la Biserica Lui,
- căci mai ales acolo Îi este plăcută Domnului închinarea ta.
Și numai acolo Îi poți aduce cu adevărat o închinare vrednică de Numele Lui.
3 - Laudă-L pe Domnul pentru toate lucrările Sale slăvite
- dar înaintea ochilor tăi să ai neîncetat mai ales dovezile de bunătate și credincioșie pe care ție însuți ți le-a arătat puterea și dragostea lui Dumnezeu.
Căci numai atunci cântarea ta va fi plăcută,
și închinarea ta primită
și laudele tale vrednice înaintea Domnului căruia I le aduci.
4 - Cât de puțin umblăm noi prin credință și cât de mult prin iubire!
Cât de puțin privim la cele ce nu se văd și cât de mult ne uităm doar la cele văzute!
totuși ce rar avem noi felul acesta al Domnului!
5 - Știm că puterea Domnului poate aduce la înfăptuire orice făgăduință pe care o face sau a făcut-o,
- și totuși adeseori suntem gata să ne pierdem inima și să nu mai vedem nimic înaintea noastră.
6 - Vedem că Dumnezeu a început în mijlocul nostru și în vremea noastră o Lucrare nemaivăzută;
vedem că în mijlocul acestei Lucrări prin puterea, prin trăinicia, prin roadele și prin izbăvirile ei
- și totuși nu vedem mai departe nimic.
7 - Îi vedem Lucrării Domnului un trecut frumos,
îi vedem un prezent neclar
dar nu vedem nici un viitor...
Cât de puțin putem umbla noi prin credință!
Cât de puțin credincioși suntem noi!
8 - E adevărat că trebuie o mare credință ca din mijlocul unor asupritori puternici, și din mijlocul unor mări primejdioase,
și din mijlocul unui pustiu plin de necazuri
- să mai nădăjduiești într-un Canaan fericit și apropiat.
Dar nu avem noi atâtea dovezi din trecut?
De ce ne îndoim de viitor?
9 - A descuraja înseamnă a avea îndoială nu numai despre puterea lui Dumnezeu,
sau despre făgăduințele și Cuvântul Lui
ci chiar și despre existența Lui Însuși!
10 - Dumnezeu ne-a dat tuturora credința și ne-a arătat tuturor dovezi destule despre puterea Lui.
Așa că, prin aceste două, putem fi încredințați de viitor!
Credința și Dovezile ar trebui să le știm.
11 - Despre tot ce a trecut, noi am avut de mai nainte Profeția scrisă, iar după aceea Istoria scrisă.
Profeția spunea ce are să se întâmple, Istoria ne spunea ce s-a întâmplat!
Profeția este istoria viitoare, istoria este profeția trecută.
12 - Tot așa făgăduința de acum este istoria din viitor.
Căci după cum toate s-au petrecut până azi întocmai cum au fost scrise mai dinainte,
tot așa și în viitor se vor întâmpla toate întocmai cum sunt scrise și profețite acum.
13 - Nici un cuvânt din făgăduințele lui Dumnezeu nu este decât adevăr!
Până la sfârșitul veacului, tot ce nu s-a împlinit încă, se va împlini negreșit!
Cine este înțelept, acela să nu se îndoiască deloc de hotărârea lui Dumnezeu!
14 - Dacă Dumnezeu a început o lucrare într-un anumit fel, apoi înseamnă că în așa fel o vrea El
- și în așa fel o va duce El la un bun sfârșit al ei.
Oricine ar fi omul care vine să-i dea un alt curs, acestei lucrări începute într-un fel de către El,
- sau altă învățătură
sau un alt înțeles
și un alt scop, decât acela așezat de la început la temelia ei și față de ei,
- fie omul acela oricine ar fi, - el n-are să reușească.
Dumnezeul Cel a căruia este Lucrarea - o va apăra de stricător.
15 - Hristos dacă a început Lucrarea Oastei Sale, o va și duce la o strălucită izbândă.
Dacă a hotărât să scoată un popor din Egipt, nici o putere nu-L va opri să-l ducă în Canaan
și nici un răzvrătit nu-l va putea abate de la drumul rânduit acestui popor de către Dumnezeu.
Marea va fi despicată,
pustiul va fi străbătut,
Core și ai lui, vor fi înghițiți de pământ și de foc,
cei cârtitori vor rămâne pe drum,
Amalec va fi zdrobit
- dar ce a început Dumnezeu, va fi sfârșit în chip vrednic de Numele Lui Cel credincios și adevărat!...
16 - Mai aproape decât aerul
sau decât lumina
sau decât întunericul
- este de noi Dumnezeu.
Nimic nu-i mai aproape de noi decât El.
De aceea cercetarea pe care ne-o face Dumnezeu, este nu numai adevărată dar și amănunțită.
17 - Dumnezeu ne cercetează îndeaproape gândul, - de aceea ni-l cunoaște întru totul.
Dacă oamenii au mijloace de a cerceta atât de îndeaproape materia, că au reușit să pătrundă până la cele mai nebănuite adâncimi în cunoașterea ei,
- cum, atunci, Dumnezeu să nu ne poată cunoaște și mai adânc?
18 - Dacă oamenii nu judecă până când cercetează mai întâi,
- cu cât mai mult atunci cercetarea lui Dumnezeu se cere să fie dreaptă și adâncă,
- pentru ca și Judecata Lui să fie dreaptă.
19 - Dacă de cele mai multe ori cercetarea omenească este nedreaptă, răuvoitoare, doar de formă, sau chiar criminală...
- totuși cercetarea Dumnezeiască nu este așa.
20 - Cercetarea lui Dumnezeu este după adevăr și nu după părtinire.
Este după dreptate și nu după interes.
Este după merit și nu după vicleșug.
Este spre mântuire și nu spre pierzare.
Dumnezeul nostru Tu ești Drept în toate ale Tale. Slavă veșnică Ție.
Amin.