Cap. 20 - Rugul care nu se mistuie
Traian Dorz - Istoria unei Jertfe Vol. 2
„Îngerul Domnului S-a arătat într-o
flacără de foc care ieșea din
mijlocul unui rug.
Rugul era tot foc și nu se mistuia”
Cu mult mai înainte de ziua când Moise a văzut pe muntele lui Dumnezeu minunea rugului care ardea fără să se mistuie - în chip văzut și totuși nevăzut - minunea acestui rug exista. Era lucrarea minunată a Harului lui Dumnezeu în lumea aceasta. Și rugul care ardea fără să se mistuie închipuia și închipuiește această lucrare.
Din Veșnicia acoperită pentru noi a Trecutului, până în Veșnicia plină de lumină a Viitorului, în toate vremurile, toți oamenii au putut vedea în mijlocul lor, minunea Prezenței lui Dumnezeu în acest rug aprins: Lucrarea Harului lui Hristos.
Aprins cu iubirea lui Dumnezeu dinainte de veșnicii, el continuă să ardă și azi până în vecii vecilor prin Jertfa Acestei Mari Iubiri.
Ce minunată este lumina lui Dumnezeu care îți dă vederea cea nouă a credinței. Prin ea poți vedea și poți cunoaște lucruri care înainte erau ascunse de înțelegerea ta și pe care nici nu le puteai bănui măcar.
Începând cu Jertfa Singurului Său Fiu, jertfit pe Golgota mai înaintea lui Abel chiar (pentru că în clipa când Tatăl L-a făgăduit ca jertfă - El fusese ca și jertfit), - jertfele care au ars pe uriașul altar al Dragostei, au fost nenumărate.
Cei mai curați dintre aleșii lui Dumnezeu au fost sacrificați pentru a menține puternică și mare flacăra sfântă a acestui rug uriaș.
Mistuirea sufletului lor în slăvita slujbă a Evangheliei ca și mistuirea trupului lor pe lespezile morții - au fost deopotrivă de mari.
Prin ei au ars și a continuat să ardă mereu în lume, Duhul Puternicului Dumnezeu și focul Sfânt al Marii Lui Iubiri.
E adevărat că fiecare rând de oameni a văzut alte nume, alte fețe, alte trupuri... Dar focul a rămas același. Pentru că Puterea din care s-a aprins e aceeași. Și aceeași este și iubirea prin care arde. Doar că mereu e mai puternic, după cum se face din ce în ce mai mare numărul jertfelor care se adaugă la temelia lui.
Câți oameni neputincioși n-au încercat să atingă acest rug aprins al Lucrării Dragostei lui Dumnezeu de pe Dealul Golgotei!...
Începând de la Cain, vrăjmașul neprihănirii - și până la marii necredincioși din toate vremurile care au căutat să se ridice mai presus de Dumnezeu, - câți n-au încercat să-l înăbușe!
Pe acest loc sfânt, pe care trebuie să umbli descălțat de orice prejudecăți și ticăloșie sufletească, atâția au călcat încălțați cu răutate și cu ură.
Și rezultatul a fost că toți aceștia, ca niște musculițe care se aruncă în flacăra lumânării, au căzut cu aripile arse. Cain murea izgonit, Iuda spânzurat, Irod mâncat de viermi, Neron smintit, Iulian Apostatul înfrânt, Voltaire deznădăjduit...
Iar rugul lui Dumnezeu arde mereu și nu se mai mistuie. El este fără moarte, fără înfrângere, fără sfârșit...
Dar Rugul acesta are nevoie de jertfă, Dragostea de durere, Evanghelia de luptă.
În mijlocul acestui rug este „Îngerul Domnului”, este puterea arzătoare a Veșnicului Dumnezeu, care nu se sfârșește nici nu se mistuie niciodată...
Din această putere Dumnezeiască este viața și înflăcărarea acestei minunate Lucrări a Oastei, care uneori pare că se stinge dar îndată după aceea, nu știi de unde reizbucnește iarăși mai puternică, nici nu știi unde, nici nu știi cum. Pe care mulți au căutat s-o stingă fără s-o poată... Și pe care nimeni n-o poate înțelege și cunoaște decât dacă este în mijlocul ei.
Din această tainică și nebiruită putere a reizbucnit și minunata înflăcărare a frumosului an 1947. Ca și cum jertfa cea nouă aruncată pe acest rug, l-ar fi aprins dintr-odată mai uriaș.
După plecarea fr. Marini am rămas la Sibiu înlocuindu-l la redactarea foii Isus Biruitorul... Era o muncă sub povara căreia rămăsesem acum singur, dar o făceam cu toată bucuria și cu mult spor. Se strânseseră iarăși în jurul foii toți cei ce fuseseră la Familia Creștină. Am și dat îndată la foaie anunțul următor:
„Pentru cititorii și prietenii revistei Familia Creștină
Foaia aceasta care a fost steagul ridicat întâia dată de primul stegar al Oastei, păr. Trifa, - după lungi vremi de apăsare și tăcere, a apărut din nou. Mulțumim adânc Bunului nostru Tată Ceresc că ne-a ascultat rugăciunile și ne-a redat-o.
Câtă vreme foaia Isus Biruitorul era oprită, revista Familia Creștină a căutat a-i fi un slab înlocuitor, ducând mai departe, așa cum s-a putut, lupta începută și ținând sus duhul în care am fost crescuți în Lucrarea aceasta. Domnul Isus să răsplătească tuturor celor care au sprijinit și prin răspândirea ei, Lucrarea Lui.
Acum Familia Creștină se contopește cu Isus Biruitorul.
Astfel toți cititorii revistei Familia Creștină vor primi pe viitor foaia Isus Biruitorul. Acei care sunt în restanță cu achitarea revistei, sunt rugați a-și face socotelile conștiincios, și a trimite costul revistelor primite pe adresa: Traian Dorz, Tip. Doina, Beiuș, jud. Bihor.
Foaia Isus Biruitorul care de acum 12 ani a fost flacăra care a aprins și a ținut aprins focul sfânt al Oastei Domnului este deci singura noastră foaie.
Uniți cu o inimă și un gând în jurul ei, să sprijinim răspândirea și ajutorarea ei, sprijinind astfel lupta Domnului și steagul care merge în fruntea noastră în lupta aceasta.
Slăvit să fie Domnul Isus!
Fr. Traian Dorz”
O mulțime de condeie tinere începură să scrie tot felul de încercări care de care mai izbutite, în toate fiind foc ceresc de inspirație și de iubire.
Printre cei mai vechi continuau păr. Vladimir, frații Tudusciuc, David Bălăuță, Eftimiu Florea și (- tot mai rar! -) fr. I. Capătă.
Se ridicaseră tot mai harnici și cei noi printre care: Silviu Hărăguș, Niculiță Moldoveanu, Moise Velescu, Constantin Tudose, Magdici, Traistă...
Odată cu primăvara, începură marile „manevre sufletești” - cum li se spunea pe vremuri.
O mare foamete sufletească se trezise din nou. Din toate părțile soseau invitări pentru adunări ale Oastei, la care erau chemați misionari harnici. Ca rod al acestor adunări erau mii de suflete predate Domnului în așa de mare măsură că foaia publica de fiecare dată doar numărul celor ce se predaseră în diferitele locuri.
Toată țara părea rugul uriaș din Cartea Exodului în mijlocul căruia era Taina și Izvorul Puterii sale: Isus Cel Răstignit, înflăcărându-l.
Asemeni Bisericilor din Apocalipsa cap. 2 și 3, Domnul Isus ne trimise în lume Îngerul Oastei, Duhul prin care ațâțase acest Rug sfânt în Biserica și în țara noastră. Iar acestui Înger de lângă chiar Inima Sa, Domnul Isus Îi dăduse Evanghelia cea mai dulce și mărturisirea cea mai limpede! Dar (poate tocmai de aceea) îi dăduse și cea mai îngustă cale, mereu numai printre prigoniri și necazuri...
Prin acest „Înger al Domnului” care era și este în mijlocul rugului Oastei (asemeni duhurilor Bisericii din Efes, Sardes, Tiatira...) Domnul lucrează întreținând flacăra luminii și a căldurii din mijlocul nostru...
Ce scump înaintea Domnului trebuie să fie acest Înger minunat în grija căruia este dat rugul Oastei! Ce daruri minunate i s-au încredințat lui, ca să le dea acestei Lucrări! Ce suflete minunate au fost alese, trimise și rânduite de Dumnezeu ca să-și afle mântuirea în această scumpă Lucrare... și să și-o ducă în ea, până la capăt! (Fap. Ap. 13, 48).
Ce adunări neuitate, ce cântări, ce descoperiri, ce dragoste!...
Ce jertfe, ce prigoniri, ce lacrimi! - în toate acestea care sunt unice, care parcă nu au mai fost date nimănui altcuiva - se vede dragostea cea cu totul deosebită de care se bucură din partea Domnului Îngerul din rugul Oastei...
O, cât de harnici și devotați ar trebui să-l ajutăm fiecare din noi pe acest sol al Domnului ca să-și împlinească slujba lui cea atât de scumpă și de grea! Cum ar trebui să îmbrăcăm armele lui și să-l ajutăm în lupta contra duhurilor străine care dau năvală împotriva lui din toate părțile spre a-l birui și înlătura din mijlocul nostru, ca să poată pune apoi ele stăpânirea lor dezbinătoare și vicleană asupra moștenirii lui.
Scumpii noștri frați și surori, - oare nu văd ochii voștri duhovnicești acest adevăr? Oare nu vedeți voi că numai acest Duh Sfânt, acest Înger curat este binevoitorul și binefăcătorul nostru ca o mamă dulce? Nu vedeți voi că toate celelalte care se prefac că sunt mai bune și mai frumoase decât această mamă dulce - sunt numai niște mame înșelătoare?
Țineți la Duhul Oastei, ca la mama cea adevărată din sânul căreia v-ați născut. Căci o altă mamă dulce ca ea nu veți mai avea niciodată... Și la sânul oricăreia vă veți duce de la ea,
- nu veți mai fi fericiți...
După fiecare jertfă aruncată în focul acestui rug crește mai mare focul lui! Se vede deci, limpede, că din când în când este neapărată nevoie de câte o jertfă, de un fel, pentru întreținerea focului sfânt. Aceasta nu numai pentru Lucrarea - în mare - a întregii țări, ci și pentru Lucrarea - în mic - a fiecărei adunări în parte.
În vremea când s-a găsit o jertfă mare a unui singur, a fost de-ajuns una!... Dar când n-a fost una singură mare, au trebuit mai multe mici.
Unde n-a fost nimeni să dea o jertfă, acolo focul s-a stins. Unde s-a ivit iarăși una, acolo focul s-a reaprins îndată. Încă odată: dacă grăuntele de grâu nu moare, rămâne... nimic. Dacă moare... rămân mii.
În 1947 se găsise o jertfă mare.
Țara sufletească era o țarină din nou plină de lucrători tineri, viguroși și harnici, care arau în lung și în lat semănând semințele de foc din care creștea tot mai mare vâlvătaia izbânzilor și bucuriilor cerești. Ca în frumosul an 1930...
Zeci și sute de scrisori veneau iarăși din toată țara, aducând alte biruințe și alte minuni ca aceasta scrisă de fr. Popa Petru din Batiz:
„Scăpată de trei ori...
De curând, într-o adunare, la chemarea zguduitoare a Cuvântului lui Dumnezeu, o tânără a venit în față și căzând în genunchi a mărturisit printre zguduiri de plâns cum a scăpat-o pe ea Domnul din ghearele morții...
- În urma unei vieți chinuite și de păcat, am vrut să mă sinucid de trei ori - mărturisea plângând! O dată am băut sodă caustică, dar Domnul m-a scăpat ca prin minune de la moarte. A doua oară m-am aruncat înaintea unui tren - și Aceiași Mână bună a lui Dumnezeu a făcut ca trenul să se oprească numai la un pas de mine, și am scăpat. A treia oară m-am spânzurat și chiar în clipele din urmă, a venit un frate al meu și a tăiat frânghia...
În toate aceste rânduri n-am cunoscut de ce nu mă lasă Dumnezeu să-mi sfârșesc viața. Acum însă îmi dau seama că Domnul Isus nu m-a lăsat să pier pe totdeauna, ci m-a scăpat de toate aceste trei ori, pentru ca să aud Cuvântul Lui, să-L primesc pe El și să fiu mântuită... Când oare Îi voi putea mulțumi îndeajuns?...
Slavă veșnică dragostei Lui!
Popa Petru - Batiz
În fiecare județ al țării erau tineri misionari înflăcărați care ne trimiteau mereu știri despre astfel de biruințe ale Duhului Sfânt.
Din partea Clujului unde se afla atunci, Silviu Hărăguș ne scrise plin de bucurie cum printre alții s-a predat Domnului într-o adunare de la Sărata, la chemarea sa, un tânăr, pe nume Pop Șandor, care este acum foarte înflăcărat - ne scria el - și aleargă împreună cu mine peste tot, ca un fiu al meu în Domnul...
Dar nu peste mult într-o scrisoare următoare Silviu Hărăguș scria amărât: „Tânărul despre care am scris rândul trecut începe să-mi facă mult necaz pe aici având o fire nervoasă și repezită... E foarte ambițios și neascultător. Începem să ne gândim că mai bine ar fi fost să nu fi venit în mijlocul nostru... În afară de acesta, toți frații sunt bine - și ne fac numai bucurii...”
Fratelui Niculiță Moldoveanu - care ajunsese cu serviciul său la Sibiu - îi dam loc tot mai mult în foaie.
El scria mici însemnări și extrase biblice, pe care le alegea într-un anumit fel și le aranja cu un anumit înțeles.
Îl ascultam totdeauna fiindcă îmi era dragă râvna lui pentru cântări. De dragul melodiilor vechi pe care le cânta și a altora noi pe care începea să le compună personal, - îi acopeream unele ieșiri din cele pe care le cunoscusem în noaptea aceea a trecerii noastre prin Olpreț de la începutul lui 1940.
Era încă tânăr și începător, nu prea îndrăznea să mă contrazică - dar vedeam bine că tot nu vrea să se lase convins... Îl lăsam așa, în nădejdea că, odată și odată tot se va convinge singur.
Nu știam atunci cât vom avea de furcă mai târziu cu ideile acestea ale lui.
O, dacă ar fi rămas el numai la cântări, cum l-am rugat încă de la început, - să nu se mai ocupe cu acele interpretări sucite și răsucite cu care ani de zile ne-a putut amărî poate mai mult decât ne-a putut bucura cu frumoasele lui cântări.
Și mă mir, fiindcă are o inimă atât de frumoasă!... Și un dar atât de mare de la Dumnezeu...
Costică Magdici era un tânăr refugiat din Bucovina și ocrotit prin familia fr. Leon Andronic de la Bacău.
L-am cunoscut în 1946 pe vremea foametei în adunările de prin Moldova... Mi-a plăcut înflăcărarea lui hotărâtă și curajoasă pe care i-am văzut-o mai ales într-o seară pe peronul din gara Adjud, unde improvizasem o neașteptată adunare cu frații și se strânseseră în jurul nostru o mare mulțime de călători...
L-am luat apoi cu noi, l-am încurajat, i-am făcut nume prin foaie și a ajuns și el un „misionar pe țară”...
Dar curând s-a prăbușit în cel mai urât fel, devenind un mort... dar unul din aceia care tot mai vrea să-i meargă numele că trăiește...
Fr. Popa Petru din Batiz, era un alt tânăr înflăcărat, fiul și misionarul iubit al Hunedoarei.
Strânsese în jurul său o echipă frumoasă de tineri harnici pentru Domnul și cutreierau până peste marginile județului, sufletele de adunări frățești.
Acest lucrător binecuvântat și statornic a fost un neobosit ostenitor pentru Domnul, de când l-am cunoscut în copilăria noastră - și până astăzi, după atâtea zeci de ani. A fost lucrătorul prezent în primele linii ale tuturor marilor bătălii prin care a trecut Oastea Domnului.
Înzestrat de Dumnezeu cu un mare dar și cu o mare putere în vorbire, el n-a obosit nici până azi, în anii bătrâneții lui! E tot așa de harnic și de bucuros, ca și în anii tinereții. Atâția s-au prăbușit în jurul lui, dar el a rămas. A trecut până astăzi prin multe încercări, dar nici o furtună nu l-a îndoit. Apoi iarăși atâția s-au ridicat în jurul lui și el este azi tot în mijlocul tinerilor copaci, plin de suc și verde, cu ramuri mai înalte și mai viguroase ca ale tuturor...
Dumnezeu să-l binecuvânteze până la sfârșit, ca pe un ispravnic bun care a fost găsit totdeauna credincios în lucrul și locul încredințat lui.
El este ginerele și fiul sufletesc al fr. Gheorghe Munteanu din Batiz, pe al cărui loc s-a ridicat și a cărui lucrare o continuă... În jurul lui sunt o mulțime de tinere lăstare duhovnicești care promit să crească o pădure puternică, o livadă binecuvântată... Hunedoara lor a rămas tot județul Oastei. De acolo nu s-a ridicat nici un dezbinător al Lucrării Domnului ca de la Cluj ori de la Sibiu... De acolo n-am avut decât bucurii...
Fr. David Bălăuță așezat de Domnul ca un stâlp binecuvântat între frații din sudul Moldovei - este cunoscut din tot ce s-a scris despre el până aici.
El este unul din acei oameni ai lui Dumnezeu la care gândindu-te te umpli totdeauna de putere și de curaj pentru Evanghelie. Împreună cu fr. Leon Andronic, numele lor au fost nelipsite de zeci de ani în șirul primilor viteji ai Domnului din Oaste.
Așa au rămas și azi.
Fr. Constantin Tudose era cel mai tânăr dintre cei trei frați Tudose din Liești, care s-au ostenit mult pentru Domnul în zilele începuturilor Oastei de acolo. - Era și el prin 1947, în floarea virtuților sale frățești.
Apoi ceva ca o umbră a trecut câteva clipe sau câțiva ani peste lumina sa, dar Domnul l-a ridicat iarăși frumos și hotărât - în bătrânețele lui, revenind iarăși la dragostea din tinerețea sa în Domnul. În toate acestea el a arătat că gândurile și inima îi sunt curate.. L-am iubit și îl iubim mult în Domnul pentru răbdarea și dragostea pe care le-a avut prin toți lungii ani de suferințe prin care a trecut și el pentru Numele Domnului Isus...
Fr. Moise Velescu pe care l-am cunoscut prin anii '40, când ne refugiasem și lucram pe la Arad. Era pe atunci un tinerel din frumoasa cunună a tineretului din jurul Aradului.
De la început l-am simțit mai deosebit decât ceilalți. - Și Duhul nu ne-a înșelat: Curând a devenit un misionar harnic și profund credincios.
Și până astăzi, a rămas așa, dovedindu-se a fi unul din acele rare suflete despre care fiecare apostol Pavel ar putea spune ca despre Timotei: „...N-am pe nimeni care să-mi împărtășească simțirile ca el...”
La vremea căsătoriei, Domnul i-a pregătit o binecuvântată tovarășă de viață la fel ca el. Astfel casa lor a devenit de atunci și până astăzi o casă a mângâierii și a poposirii tuturor fraților călători sau bolnavi.
Și câte, câte alte nume minunate nu erau...
Și câte, câte alte nume și mai minunate se pregătesc să vină...
Ce istorie minunată, totuși, am avut noi!
Cine ar putea însemna în vreo carte toate numele binecuvântare sau triste, fericite sau nefericite, statornice sau trecătoare - care s-au ivit, sau au dispărut în această Familie a dragostei lui Hristos?
Numărul lor este cunoscut numai de Dumnezeu. Numele lor este scris numai în Cartea Oastei din Cer. Și toate faptele fiecăruia, bune sau rele, fericite sau nefericite, de laudă sau de ocară vor fi arătate numai în Ziua Cea Mare, când Dumnezeu Însuși va judeca sau va răsplăti cele ascunse ale fiecăruia. „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. (Eclesiast 12, 14).
Și faptul acesta se va vedea în Ziua când, după Evanghelie... Dumnezeu va judeca prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor (Rom. 2, 16).
Numărătoarea clară a fraților din Oastea Domnului nu s-a putut face niciodată.
Dumnezeu a rânduit lucrurile în așa fel că niciodată nimeni n-a putut să știe clar numărul celor din Lucrarea aceasta. Nimeni nici dinăuntrul și dinafara ei, n-a putut afla câți suntem.
Cartea Oastei, (toate volumele ei, de la început) a dispărut - și nimeni n-a mai aflat-o.
Cu o oarecare aproximație se bănuia prin 1935 că numărul celor ce se înscriseseră în Oaste ar fi undeva între 200 și 300 de mii. Precis însă nu știe nici azi nimeni.
S-ar putea ca cineva să încerce a face o numărătoare luând toate foile Oastei începând din primul an, 1935 - și până când au dispărut toate aceste foi... Dar nici această numărătoare n-ar fi adevărată fiindcă foarte multe scrisori s-au pierdut ori s-au rătăcit înainte ca numele sau numărul celor ce se înscriau, să fie tipărit.
Despre alții, cei mai mulți, nu scria nimeni nimănui, astfel că ei erau înscriși numai de Mâna Domnului Isus, în Cartea Lui cerească, - fiindcă numai El îi cunoștea pe toți.
Mulți apoi se înscriau numai cu numele, într-o clipă de înflăcărare, dar fără să se fi făcut în inima lor adevărata schimbare a nașterii din nou.
Astfel că, practic, aceste hotărâri n-aveau nici o valoare și ele nici nu măreau nici nu scădeau numărul celor adevărați.
S-ar putea crede că adunările locale ar avea vreo însemnare a celor care au venit ori s-au dus. Nici din acest izvor nu se poate scoate nimic... Însemnările s-au pierdut, fiindcă cele mai multe din adunări au fost trecute prin focul încercărilor. Unele au pierit de tot după o scurtă viață duhovnicească. Altele au pierit după ce trăiseră un timp mai lung.
În cele ce au rezistat tuturor încercărilor, trăind și biruind, - numărul a fost când mare când mic. Au venit mulți dar au și plecat mulți. De numărat se numără numai cei care au venit și au rămas întocmai după cuvântul care zice: vine oricine este chemat, - și rămâne numai cine este ales. Vine oricine vrea - dar rămâne numai cine poate... Adică cine poate trăi, birui și împlini voia lui Dumnezeu cu cerințele statorniciei duhovnicești pe calea aceasta îngustă și grea a luptei mântuirii.
În anii de libertate, în vremile de pescuire largă - au venit mulți. Adunările erau mari, casele și bisericile neîncăpătoare. Atunci numărul celor ce se predau Domnului era ca al snopilor de miriște în vremea secerișului.
Dar vremile s-au schimbat repede, au venit anii cernerii - și peste toate s-a așternut iarăși întunericul. Atunci mulți s-au ascuns de frică sau de întristare. Și n-au mai mers cu frații. Apoi nu s-au mai văzut deloc...
Dar cine poate ști câți și din aceștia au rămas în inima lor credincioși față de hotărârea pe care o luaseră! Chiar dacă dintr-o pricină sau alta - ei nu mai luau parte, cu prezența lor, acolo unde ar fi trebuit să rămână, orice s-ar fi întâmplat.
Iată deci cât de greu este a ști cu adevărat câți am fost, câți au plecat, câți suntem!
Nici autoritățile de Stat sau cele bisericești care în multe rânduri au încercat să afle, prin slujitorii lor, câți membri sunt în Oastea Domnului, - n-au putut afla exact niciodată numărul nostru. Pentru că totdeauna nu li s-a comunicat clar, și de către toți, aceste date. Nici preoții, nici ceilalți funcționari n-au comunicat toți datele adevărate. Unii pentru că nu le-au știut, alții că n-au vrut, bănuind că cei care cereau situațiile acestea aveau gând rău față de ostași, - iar ei căutând să scape pe unii - rudenii, vecini, prieteni - ne acopereau pe toți.
Astfel că s-a întâmplat și în privința asta cu Oastea, întocmai Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu din 2 Samuel cap. 24. Domnul a vrut să țină numai sub cunoașterea Sa, adevăratul număr al Oștirii Sale. Slavă veșnică Lui, - pentru aceasta.
Prigonirile fraților din Oastea Domnului nu au încetat niciodată. Fie de către slujbașii Statului, fie de către cei ai Bisericii, fie de către alții - dar totdeauna au fost - cea mai mare parte dintre frați - mereu prigoniți.
Până aici am văzut multe cazuri cu numele și cu locurile unde s-au petrecut prigonirile, - dar cine le poate însemna pe toate câte au fost?
Cei mai mulți frați și surori n-au mai spus nimănui tot ce li s-a întâmplat, lăsând totul în seama și în plata numai a lui Dumnezeu.
Cine va ști vreodată de câte ori fratele Petru a fost luat noaptea de acasă și dus în pădurea apropiată iar acolo legat de un copac și bătut, spre a se lepăda de Oastea Domnului și a înceta cu adunările și vestirea Cuvântului? Căci el n-a spus nimănui acest lucru. L-am aflat întâmplător de la altcineva.
Cine va ști cum fratele Ion a fost luat noaptea și înhămat la sania prigonitorului de calul aceluia, apoi bătut și silit să fugă alături de calul de care era legat, trăgându-l pe cel din sanie care lovea sălbatic cu biciul când în cal când în om!
Până când fratele căzând, a fost târât de calul înnebunit de lovituri - cine știe cât... Apoi aflat de un trecător, în zăpadă, abia viu!...
Cine va ști despre fratele Simion, ridicat de acasă tot noaptea - și adus înapoi după trei zile!
El n-a mai spus nimănui ce i se întâmplase spre a nu-i îngrozi pe frați și pentru ca nu cumva cei mai slabi să se lepede...
Numai după o săptămână, când a murit, - cei ce au trebuit să-i spele trupul, dezbrăcându-l l-au aflat plin de răni și de vânătăi... El și le acoperise și le ascunsese suferind cumplitele chinuri șapte zile și șapte nopți - numai ca să nu întristeze pe nimeni dintre cei pe care îi iubea atât de mult în Domnul!
Cine ar putea ști ce a suferit fratele Gheorghe și fiul său Nicu - până li s-au zdrobit capul și oasele cu greutățile de la cântar?
Ei au acoperit tot ce se putea acoperi, - iar de pe patul morții n-au cerut nici o pedeapsă și nici o despăgubire. Au iertat totul în Numele Celui care prin Cuvântul și prin Fapta Lui de pe Cruce, ne-a învățat și pe noi să suferim și să iertăm totul, pentru El și ca El! - până și celor mai nelegiuiți ucigași ai noștri.
Numai când se va risipi întunericul pe totdeauna. Și când vor fi descoperite toate cele ce s-au făcut sub acest întuneric și de către fiii lor, - abia atunci se vor vedea strălucind câte lacrimi și câte rane au fost în stare să-și ascundă acei fii ai luminii care au vrut să-și ducă mântuirea lor până la capăt și crucea lor până la cunună.
Slavă veșnică Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, Ajutorul nostru și Pilda noastră, prin care ai Lui au putut toate acestea...
Foaia „Isus Biruitorul” își făcea drum biruitor și în întindere și în adâncime.
Îndată ce apărură mai multe numere și se căpătă încrederea că foaia va continua, - abonamentele se înmulțiră și tirajul crescu cu miile.
Acum foaia se răspândea nu numai în țară, ci era cerută de tot mai mulți abonați și din străinătate.
Ce fericiți eram când pregăteam pachetele cu foi și scriam pe adresă: Franța, Norvegia, Anglia, Canada, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Mexic, Australia, Noua Zeelandă, Congo, Argentina...Ungaria, Yugoslavia, Bulgaria, Cehoslovacia...
În toate aceste părți ale pământului, Numele luminos și Scump al lui Isus Biruitorul pleca ducând fraților noștri români din toată lumea, dragostea noastră fierbinte pentru Isus și însemnările ostenelilor celor care lucram și luptam și aici pe pământul nostru românesc, pentru izbânda Luminii Evangheliei lui Hristos și pentru slava lui Dumnezeu.
Odată refăcută legătura cu frații noștri îndepărtați - începură să sosească de la ei tot mai multe scrisori de încurajare - sau de cerere pentru cărți și sfaturi duhovnicești.
Ce minunat ar fi fost dacă peste acest ogor care înverzea atât de frumos nu avea să se năpustească în curând și dintr-odată tăvălugul nimicitor!
Rusaliile anului 1947 se apropiau, iar la Sibiu se plănuiau tot felul de măsuri pentru a împiedica orice strângere a noastră și orice pelerinaj la mormântul părintelui, fie chiar și în numărul cel mai mic.
Stăteam în cumpănă ce să facem cu pelerinajul de aceste Rusalii. Opreliștea autorităților era o cauză, iar greutățile materiale cu hrana, cu încartiruirea fraților și chiar cu mijloacele de transport dus și întors, era altă cauză.
Astfel nevoind nici să-i dăm vrăjmașului un prilej de a face rău - și nici fraților să nu le creăm greutăți în acest an de încercări, am socotit să facem astfel: Vom înștiința pe frați că anul acesta, din cauza anumitor greutăți, în loc de o adunare mare la Sibiu - să se facă mai multe adunări pe diferite centre din țară. Simțeam că și duhul părintelui este cu noi în acest gând.
Astfel am publicat în foaia I. B. din 15 mai următorul anunț:
„Adunările de Rusalii
Vestim pe toți iubiții noștri frați din țară că din cauza lipsurilor de alimente, de bani, etc., precum și din cauza greutăților cu transportul, de cartiruirea lor în Sibiu, adunarea obișnuită de Rusalii nu poate să se mai țină anul acesta la Sibiu.
Pentru ca totuși la acest praznic să ne putem aduna și întări sufletește, sunteți invitați la dorința fraților din țară la șase mari adunări, unde vor participa și câțiva frați cunoscuți.
I. Moldova. Adunarea de Rusalii va avea loc în com. Goioasa, sat Preluci, pe linia Comănești-Ciceu (gara Goioasa) cu prilejul nunții fr. Ghiță Anăstăsoaiei și sora Natalița Iordache. Cu ajutorul Domnului vor lua parte fr. T. Dorz, D. Bălăuță, Leon Andronic, etc.
II. Nordul Ardealului. Adunarea va avea loc în com. Poiana Blenchii, jud. Someș, pe linia Dej-Jibou (gara Gâlgău). Vor lua parte fr. S. Hărăguș, Farcaș Gh., Gh. Biji, etc.
III. Alba - Hunedoara. Adunarea va avea loc în Ighiel, jud. Alba, pe linia Alba Iulia-Zlatna (gara Șard). Vor lua parte frații Ioan Opriș, Popa Petru, I. Marini, etc., precum și câțiva frați din Sibiu.
IV. Arad - Bihor. Adunarea se va ține în com. Sepreuș, jud. Arad, pe linia Arad-Cermei (gara Cermei). Vor lua parte fr. Stancu Petru, Moise Velescu, Petru Jucu, etc.
V. Muntenia - Oltenia. Adunarea va avea loc în com. Vulcana Pandele, jud. Dâmbovița, pe linia Târgoviște-Pucioasa. Vor lua parte păr. Vladimir, fr. Costică Magdici, Simion Paraschiv, I. Martici, etc.
La toate aceste adunări, cei care vor lua parte sunt rugați să-și ia cu ei și hrana trupească pentru ca din cauza greutăților de aprovizionare și a lipsurilor mari să nu fie o sarcină pentru cei care îi vor găzdui.
Domnul Isus să binecuvânteze și acest gând și să dea și cu acest prilej mari biruințe și bucurii tuturor celor ce se ostenesc în slujba sfântă a Evangheliei Lui.”
Iar în numărul de după Rusalii, I. B. publica:
„Marile bucurii și biruințe din adunările de Rusalii...
La cele șase mari adunări anunțate în foaia noastră pentru zilele de Rusalii au participat mii de suflete din 35 de județe.
Peste 350 de suflete s-au hotărât pentru Domnul și ceilalți mulți alții, au auzit Cuvântul Evangheliei spre mântuire sau mărturie...
Dăm o foarte scurtă descriere despre mersul acestor adunări, pline de bucurii, care nu se vor putea niciodată scrie pe hârtie...
I. Moldova
În prima zi de Rusalii, adunările s-au ținut în jud. Bacău, com. Goioasa, sat Preluci.
A doua zi în com. Asău, același județ.
În ziua următoare, marți, în com. Nămoloasa, sat Putna.
Joi în Gugești și Urechești, jud. Râmnicu-Sărat.
Iar vineri, fr. Dorz fiind în drum spre casă, s-a făcut o bogată lucrare misionară în închisoarea Văcărești din București.
Din Cuvântul Domnului au vorbit frații: Popa - Bacău, Plut. Aivănesei - Vaslui, Scorțaru - Bacău, Tache Grădinaru - Covurlui, Andronic - Bacău, David Bălăuță - Bacău, Mily King - București, fr. Traian Dorz, etc.
Au participat frați din 12 județe și după aceste zile, de la toate adunările, un număr de peste 260 de suflete au făcut act de predare pentru a sluji Domnului Isus.
II. Muntenia
Adunările s-au ținut în com. Vulcana Pandele cu frați veniți din 5 județe.
Cuvântul Domnului Isus a fost vestit cu putere de păr. Vladimir, fr. Magdici, N. Traistă, Martici Lazăr, Simion Paraschiv, etc.
Un număr de 24 de suflete s-au predat Domnului, făgăduindu-I întoarcere și ascultare.
III. Hunedoara
Adunările s-au ținut în com. Ighiu și Ighiel cu participanți din 4 județe.
Au luat cuvântul frații: Popa Petru, Ioan Opriș, Ilie Marini, Ioana Meiciu, Alex. Bolunduț, fr. primar din Ighiel, sora Minerva Botar, etc.
Duhul Domnului revărsat cu putere peste adunarea aceasta, a făcut ca alte 42 de suflete să primească chemarea Evangheliei și să se hotărască pentru Domnul.
IV. Sighișoara
La adunările pline de putere și de har din ambele zile ale praznicului au luat parte frați veniți din 5 județe.
Cuvântul Domnului a fost vestit cu putere de către frații: Niculiță Moldoveanu, Constantin Tudose, N. Cioran, I. Diac, V. Bădilă, Nicolae Marini, I. Alecu, etc.
Un număr de 14 suflete s-au adăugat prin legământ, la oștirea luptătoare a Domnului Isus.
V. Arad - Bihor
Adunările s-au ținut în ambele zile, în com. Sepreuș, jud. Arad.
Au luat parte frați și surori din 5 județe. Din Cuvântul Sfânt al Evangheliei au vorbit fr. Moise Velescu, Petru Jucu, Dumitru Păduraru, sora Viorica din Laz, Pârvu Ioan, etc.
În prima zi după Liturghie a predicat și delegatul episcopiei, C. Sa protopop Ilarion Pelea.
Două suflete s-au mai predat Domnului, după ce tot aici înainte de Paști s-au mai predat Domnului 30 de suflete.
VI. Nordul Ardealului
Adunările s-au ținut în com. Poiana Blenchii, jud. Someș, luând parte frați din 6 județe.
Din cauza că până la încheierea foii nu s-a primit încă o comunicare scrisă despre vorbitori și numărul de suflete care s-au predat Domnului, darea de seamă mai amănunțită despre mersul acestor adunări se va publica în nr. viitor.
Un prim mod al acestor adunări ni-l comunică însă fr. Miron Dănuț.
Astfel la 8 iunie s-au predat Domnului în com. Fersig 23 de suflete. Iar la 15 iunie în com. Coaș s-au predat Domnului alte 40 de suflete.
Domnul să ia aminte și să-i treacă pe toți în Cartea Sa (Maleahi, 3, 16).
Dragostea fierbinte pentru Domnul Isus din sufletele celor care au alergat sute de km. pe jos, cum e cazul celor din jud. Neamț, care au venit până la Goioasa și Asău, sau cum e cazul celor din Maramureș, până la Poiana Blenchii în Someș, - dragostea aceasta fierbinte pentru Isus, a fost răsplătită deplin cu marile bucurii și revărsări ale Duhului Sfânt.
Iar noi am avut sub ochii noștri încă odată dovada că Duhul Domnului și puterea Lui Sfântă ne-a însoțit cu aceleași roade sfinte cu care a lucrat în cea dintâi Cincizecime, în adunarea copiilor Săi. Slavă veșnică Numelui Său Sfânt.
Știm că dragostea fierbinte care i-a mânat pe apostoli în slujba lor sfântă, dacă ne va călăuzi și pe noi - vom avea încă nenumărate astfel de binecuvântări în lupta noastră și lucrul nostru pentru Dumnezeu va fi pecetluit cu multe roade, așa precum a fost a lor.
Iar voi, copii scumpi ai lui Dumnezeu, care ați plecat cu o dragoste fierbinte pentru Isus în suflete: - curaj!... Dumnezeul nostru ne-a arătat că este cu noi. Cu noi este Mântuitorul nostru, cu noi sunt îngerii Lui, cu noi este Duhul și puterea Lui - înainte!
Pentru sufletele nemântuite care ne așteaptă, pentru cununa vieții care ne așteaptă, pentru Isus, Răsplata noastră cea foarte mare (Geneza 5, 1) care ne așteaptă - o dragoste fierbinte în inimi - și înainte!
Biruința Lui să vă însoțească până la capăt. Amin.”
În același număr în care se publicau aceste biruințe se publica și invitarea pentru adunarea anuală de la Săsciori.
De data aceasta trebuie ca adunarea de la Săsciori să fie o puternică manifestare a dragostei și prețuirii noastre pentru numele și familia fr. Marini. Dacă n-am putut să mergem de Rusaliile acestea la mormântul părintelui Iosif, cel puțin să mergem la al fratelui Marini.
Am publicat deci următoarea:
„Invitarea pentru adunarea de la Săsciori.
Pe ziua de 20 iulie (Sf. Ilie) în fiecare an a fost hotărâtă adunare anuală la Săsciori. Anul acesta însă, adunarea de la Săsciori va avea o însemnătate deosebită, fiind prima adunare după trecerea la Domnul a fr. Marini, redactorul foii noastre.
Sunt rugați a lua parte la adunarea noastră toți frații care vor avea putința din toată țara. Va fi aceasta o datorie de recunoștință față de memoria neuitatului nostru frate Marini și a părinților săi.”
Lucrarea Oastei Domnului căpătase un atât de mare avânt încât nu se mai ajungea nici timpul și nici paginile foii spre a consemna tot întinsul și frumusețea lucrului sfânt.
În foaie apăreau aproape în fiecare număr anunțuri ca acesta:
„Într-o dragoste fierbinte pentru Isus
Hotărâri:
În urma adunărilor și cercetărilor frățești s-au mai hotărât intrând în Oastea Domnului Isus Biruitorul, un mare număr de suflete, dintre care amintim:
În com. Mizieș - Bihor, în 3 rânduri 32 de suflete.
În com. Cotliget - 12 suflete.
În com. Dobrești - Bihor - 15 suflete.
În com. Țigănești - Bihor - 8 suflete.
În com. Lungulețu - Dâmbovița - 6 suflete.
În com. Teleaga - Prahova - 6 suflete.
În com. Cărăstău - Bihor - 10 suflete.
În com. Copăceni - Bihor - 8 suflete.
În com. Bordeni și Teleaga - Prahova - 52 de suflete.
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru binecuvântează Tu hotărârea acestor suflete și fă, rămânându-Ți Ție credincioase, numele lor să rămână veșnic scris printre copiii Tăi, în Cartea Vieții. Amin.
Invitări:
Într-o dragoste fierbinte pentru Isus, sunt invitați toți cei care pot, a lua parte la marile adunări care se vor ținea:
În nordul Ardealului
În 6 august la Botiza - Maramureș, - fr. Neagu Ioan.
În 10 august la Călinești - Maramureș, - fr. Gheorghe Șerban.
În 15 august la Mânăstirea Sf. Ana Rohia - Someș, - stareț Iustinian Gh.
În 17 august la Văleni - Satu Mare, gara Mireșul Mare, - fr. Miron Dănuț.
Cu ajutorul Domnului la unele din aceste adunări va merge și fr. Traian Dorz.
În 6 august la Mireșul Mare - Satu Mare, - fr. Pașca Ion.
În 15 august la Sânmihaiul Român - Cluj, gara Aghireș.
În 17 august la Călacea - Cluj, - fr. Victor Marin și Nicu Micu.
În 7 septembrie la Stârci - Crasna - Sălaj.
În 8 septembrie la Hurezu - Sălaj. Cu mașina de la Ciucea - Plesc. - fr. Sav Nicolae.
În jud. Arad
În 7 și 8 septembrie în com. Sepreuș, gara Cermei, - fr. Pârvu Ioan.
În 21 septembrie în com. Toc, - fr. Stanciu Traian.
Jud. Alba
În 3 august în com. Țelna.
În 10 august în com. Măgina, gara Aiud.
În 17 august în Buciumi - Poeni.
În 29 august în com. Corna.
În 31 august în com. Roșia Montană.
Jud. Hunedoara
În 6 august la Simeria Veche.
În 15 august la Leauț, gara Baia de Criș.
În 17 august la Baia de Criș, - fr. Cristea Petru.
Va lua parte cu ajutorul Domnului și fr. Popa Petru - Batiz.
În 24 august în com. Vinerea, - fr. Adam Borza.
În 8 septembrie în com. Șibot, - sora Ioana Meiciu.
Jud. Rădăuți
La 14 sept. - Înălțarea Sf. Cruci - în com. Volovăț, - fr. Ioan Moroz.
Jud. Turda
În 3 august la Grindeni.
În 6 august la Oarbe.
Vor lua parte cu ajutorul Domnului și fr. Farcaș Gh., Silviu Hărăguș, sora Viorica și Anuța.
Jud. Teleorman și Caraș
La 15 august în com. Purani - Teleorman, - fr. M. Drăgșan.
La 29 august în com. Ezeriș - Caraș, - fr. Bihoi Nicolae.
La 31 august în Reșița - Caraș, - sora Ana Carabaș.
La aceste adunări, cu ajutorul Domnului, va lua parte și fr. Costică Magdici.
Jud. Bacău
În 17 august în com. Dărmănești, sat Plopu, - fr. Petre Pascu.
Va lua parte și fr. David Bălăuță.
Jud. Dâmbovița
La 14 august în com. Lungulețu.
La 24 august în com. Comișani.
Rugăm stăruitor a lua parte și fanfara din Cosoba - Ilfov, păr. Constantin N. Galeriu - Prahova, fr. Traistă, N. Ardeleanu, Martici, etc.
Jud. Sibiu
La 10 august în com. Alțina, - sora Paraschiva Preda.
Vor lua parte frații din Sibiu.
La toate aceste adunări cei care vor lua parte sunt rugați a se îngriji să-și aducă hrană trupească.
Slăvit să fie Domnul Isus Biruitorul!”
Iată și amănunte cum a decurs:
„Măreața adunare din 20 iulie de la Săsciori
Au luat parte peste 2.000 de frați și surori din 30 de județe și 145 de localități. – Bucurii și lacrimi binecuvântare.
Chemarea făcută pentru adunarea de Sf. Ilie în aducerea aminte a neuitatului nostru frate Ioan Marini, a avut un mare răsunet în toată țara. Din toate părțile cei care l-au iubit și care îi păstrează recunoștință pentru osteneala și jertfa lui, s-au grăbit să vină pentru a dovedi încă odată că dragostea nu uită ce datorează dragostei și că o viață îngropată zi de zi în această înaltă jertfire de sine pentru binele altora, a adus așa binecuvântate roade pentru Împărăția lui Dumnezeu. O, dacă grăuntele n-ar fi murit – ar fi rămas singur... Dar dacă și-a dat viața în slujba aceasta, iată roadele: mii de inimi care din toate părțile țării vin să spună dragostea, mulțumirea și recunoștința lor.
Sâmbătă 19 iulie
Încă de sâmbătă au început a sosi mulți dintre cei așteptați. Pe ulițele satului Săsciori, se vedeau mereu noi grupuri de frați venind. Sufletele se luminau de bucurie, în revederea după atâția ani...
Ce bucurie a fost venirea păr. Vladimir. Inimile s-au înduioșat până în adânc și ochii s-au umplut de lacrimi.
Frați din Banat cu fr. Bihoi Nicolae...
Din Arad, cu Stancu Petru, Moise Velescu, Dumitru Păduraru, Petru Sas, Ioan Tarcea...
Din Bihor cu fr. Eftimiu Florea, M. Roman, Codoban, cei din Sibiu, etc....
Din Maramureș cu fr. Urda Ștefan, Oanța Ioan, etc....
Din Nordul Ardealului cu fr. Florian, Georz, Baiaș...
De la Turda cu fr. Farcaș...
Din Moldova cu fr. Bălăuță, Andronic, Traistă, Magdici, Tudose, Condruz, etc. Scumpa familie Anăstăsoaiei din Preluci și cei din Podoleni... Frați iubiți din Pechea, Mânjina, Nămoloasa, Dărmănești, etc.... Iubiții noștri de la Brăila, cu fr. D-tru, C. N. Bratu...
Frații din Muntenia, din București, cu fr. și sora Constantinescu... Cei din Comișani, Lungulețu, Vulcana, Dâmbovița cu Martici Lazăr, M. Avramescu, etc.
Frați din toate părțile Ardealului... suflete de frați și surori care au fost alături de fr. Marini în bucurii și în încercări...
Îi privești pe rând și vederea fiecăruia îți trezește în inimă duioase aduceri aminte care sunt legate de ființele lor și de viața ta... Anii de zbucium și de lacrimi în slujba sfântă a lui Dumnezeu, pentru ținta minunată a mântuirii sufletelor celor pierduți...
Iată: fr. Capătă, Popa Petru, Adam Borza... Iubitul frate Ilie Marini, frate și tovarăș al celui plecat... Silviu Hărăguș, Ioan Opriș, Nemeș Nițu. Cei din Sighișoara cu fr. Moldoveanu, Alecu, etc. Doritele surori Ioana Meiciu, Suzana Florea de la Cricău, Vara Romanenco, suflet care i-a fost de mult ajutor în lupta Domnului.
Sunt foarte mulți din cei care sunt noi hotărâți pentru Domnul din toate părțile. Mulți din ei acum se văd și se cunosc întâia dată...
Duminica
După ce înainte de masă am luat parte la Sf. Liturghie, a avut loc adunarea în cimitirul bisericii, în jurul mormintelor dragi a fr. Marini și a iubiților săi părinți. În cimitir era o mare de capete... Peste 2.000 de frați și surori erau adunați în jurul fratelui plecat.
După rugăciunea rostită de fr. Ilie Marini, a urmat șirul vorbirilor începând cu fr. David Bălăuță, fr. Dr. Banu, Popa Petru, Ioan Opriș, Ilie Marini, Nicolae Marini, Aurelia Marini, Ioan Capătă, Traian Dorz, Pr. Gheorghe Secaș, Gh. Gașpar și Constantin Tudose...
Frații vorbitori au arătat marele preț al Jertfei Domnului Isus... Dragostea Lui care ne-a înfrățit... Recunoștința care o datorăm marilor noștri înaintași: păr. Iosif Trifa, vasul ales de care Domnul S-a folosit la mântuirea sufletelor noastre și fr. Ioan Marini, care l-a înțeles și urmat îndeaproape pe păr. Iosif. Și după îndemnul Cuvântului Sfânt al Bibliei, am privit la sfârșitul felului de viețuire al înaintașilor noștri și cu toții am făcut legământ din nou a le urma credința, fără a ne abate nici la dreapta, nici la stânga nici din drumul urmat de ei.
Toată mulțimea celor adunați - și cu ei toată mulțimea celorlalți care n-au fost decât cu duhul prezenți, au îngenuncheat și pecetluit cu lacrimile și hotărârile lor, legământul din 20 iulie, de lângă mormântul fratelui nostru.
Alte 17 suflete s-au predat Domnului Isus, făcând hotărâre de legământ de a-I sluji Lui până la moarte. Fratele Marini ne predica și din mormânt.
Adunarea de duminică din cimitir a continuat în casa fraților și surorilor Gavrilă până seara târziu... Unii din frați au plecat, iar alții au mai rămas până luni, marți și miercuri...
Bucuriile au fost mari și Numele Domnului a fost vestit și cântat cu o dragoste fierbinte de toate inimile celor prezenți. Iar noi care ne bizuim pe Numele Lui, ne încredem în El orice ar veni însă peste noi.
Plini de această încredere ne-am făgăduit o altă întâlnire și anul viitor lângă acest mormânt care împreună cu al dragului nostru părinte Iosif - ne vor rămâne mereu printre locurile scumpe de reculegere, de îmbărbătare și de pildă.
Slăvit să fie Domnul Isus!”
Dar și greutățile materiale ale Lucrării erau din ce în ce mai mari.
Oricât de mare era Cuvântul Lucrării Domnului, greutățile ei materiale - au rămas și ele tot mari. La nepăsarea multora care duceau foaia și cărțile noastre pe credit (dar care apoi uitau să-și mai plătească datoriile la timp) - se mai adăuga și nestatornicia vremilor cu scăderea din zi în zi a prețului banilor.
Valoarea banilor scădea atât de repede încât fiecare număr din foaia noastră avea un alt preț.
În ianuarie se vindea o foaie Isus Biruitorul ca o carte poștală, - cu 1.500 de lei.
În martie cu 2.000 de lei.
În aprilie cu 5.000 de lei.
În mai cu 8.000 de lei.
În iunie cu 10.000 de lei.
În august - nici nu i-am mai pus prețul. Nu știam cu cât va mai fi.
Nu mai puteam face față la cheltuieli!...
Cei care ne plăteau datoriile din ianuarie în iulie - vă închipuiți cât ne ajutau.
Și mulți-mulți au plătit așa, încât pe o Biblie mare sau pe o carte de cântări dată în ianuarie și plătită în iulie - nu mai puteam cumpăra nimic.
Fratele Titus care se ocupa cu administrația nu știa sărmanul ce o să mai facă spre a acoperi datoriile pentru foaie și cărți precum și plata zilnică pentru toate trebuințele tiparului și a taxelor... Se chinuia și el acum ca biata soră Lița pe vremuri, în fața cămării și a mesei goale...
În august a venit stabilizarea banilor: 1 leu pentru 20.000 de lei.
Am publicat atunci un tabel despre 160 de datornici cu multe sute de mii de lei pentru cărțile luate înainte... Și îi rugam să ne trimită datoria măcar așa cum se socotea acum: un leu pentru 20.000 de lei dinainte.
Și nici așa n-au plătit mulți nimic.
Cu așa greutăți luptam atunci!
Însă Domnul avea grijă, prin ai Săi, care înțelegeau să pună umărul la înaintarea lucrului Sfânt.
Pe atunci încă simțul de a ajuta și cu mâna nu numai cu vorba, la lucrul Evangheliei - nu-l aveau prea mulți. Harul dărniciei, bucuria de a da pentru Domnul n-o aveau decât puțini... Nu-și plăteau mulți nici ce erau datori, cum apoi să mai și ajute, dând din al lor?
Trebuințele erau atât de mari încât din cauza lipsurilor au rămas nefăcute multe lucruri bune - cum rămăseseră și în urmă, pe vremea părintelui Iosif. Precum este scris despre ele la vremea acelora.
Dar precum am mai spus: Dumnezeu nu ne-a lăsat!
Erau mari greutăți și lipsuri... Erau multe piedici de tot felul, - și totuși s-ar fi putut face mult mai mult, dacă am fi fost înțeleși și sprijiniți cu un simțământ ceva mai mare al dragostei și înțelegerii de către toți cei care erau datori să facă - sau puteau să facă mai mult.
Acum vremea acelor posibilități s-a pierdut pe totdeauna, cum s-au pierdut pe totdeauna și avuțiile acelora care au fost zgârciți atunci față de Domnul... Și cum s-au pierdut pe totdeauna și sufletele multora dintre acei care n-au înțeles atunci sau n-au vrut să înțeleagă, - în ce minunat fel ar fi putut ei să aibă un câștig veșnic în locul acestei pierderi veșnice.
Pentru cei din trecut acest prilej e pierdut. Dar pentru cei din prezent și din viitor ei pot fi o pildă și o învățătură cutremurătoare.
Pe prima pagină a foii noastre apăreau soliile puternice ale prezenței sau trebuinței lui Isus în mijlocul tuturor problemelor vieții. Astfel în vremea stabilizării banilor, când scriam despre nestatornicia tuturor valorilor de pe pământ, în prima pagină noi anunțam fericiți: „Noi ne bizuim pe Numele Lui!”... iar peste tot textul scris cu negru, tipăream cu litere mari și roșii, ca să izbucnească până în inimă, Numele Isus, - ca o fericită mărturie despre siguranța și liniștea acelor ce se bizuiesc pe Numele Lui.
Când se sărbătorea ziua eliberării - noi scriam despre „Marele nostru Eliberator” și împreună cu Chipul Lui, - scriam peste toată pagina cu roșu: ISUS.
Când începeau școlile, noi scriam: „Marele nostru Învățător”... Și iarăși peste tot cu litere mari și roșii: ISUS.
Iată spre exemplu ce scriam despre asta:
„Era vremea începerii tuturor școlilor.
Se pregătesc astăzi cei care ne vor înlocui mâine pe noi în conducere, în muncă și în viață.
Răspunderea noastră, a celor de azi, pentru pregătirea lor, este mare, este uriașă. În fața lui Dumnezeu, în fața cugetului nostru, răspunderea noastră pentru pregătirea lor este copleșitoare: vom avea urmașii pe care ni-i pregătim. Cursul istoriei noastre de viitor, începe de la noi. Suntem părinții, educatorii, tiparul generației și generațiilor care ne vor urma.
Pe părinții trupești ca și pe părinții sufletești, deopotrivă, Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, ne face părtași faptelor copiilor noștri și nu ne scutește de urmările lor.
Când Domnul vorbește lui Iuda, se spune: „Iuda, fiul Iscarioteanului”. Iar când se scrie despre Petru, se spune: „Simone, fiul lui Iona”, - făcând astfel pe acești părinți părtași la faptele și la viața de mai târziu a copiilor lor, pe care i-au educat într-un fel sau altul.
Suntem părinți și educatori cu toții. Într-un fel sau altul chiar dacă n-avem copii de hrănit sau de învățat, fiecare din noi suntem niște părinți și învățători pentru ființele mici și fragede care ne înconjoară. Copiii învață să vorbească și să trăiască după cum văd și aud de la noi. Vom răspunde fiecare în fața lui Dumnezeu, pentru învățătura pe care le-am dat-o (Matei 18, 2-6). Vom răspunde pentru viitorul lor, a familiilor și a sufletului lor...
Pe frontispiciul unor Universități mahomedane, stă scris un cuvânt mare: Știința este necesară; Alah este mai necesar. Adică: Învățătura este de o mare trebuință; Dumnezeu este de o și mai mare...
E foarte adevărat că toate popoarele lumii înaintează și caută să înainteze în cunoștințe, în învățătură. Și este adevărat că trebuie să ținem și noi pasul cu ele. Dar este vremea să ne învățăm pe noi și pe copiii noștri, cel mai mare adevăr: Cunoștința este necesară; Hristos este și mai necesar!
Marele, Unicul Învățător Isus Hristos, care de acum două mii de ani de pe catedra mai înaltă decât toate catedrele lumii - de pe Muntele Fericirilor! - predică cea mai înaltă și sublimă Știință!...
Acest Învățător trebuie reprimit la catedra tuturor inimilor familiilor și școlilor noastre. Generațiile pregătite de El, vor fi binecuvântate și vor lăsa în urmă binecuvântarea.
Nu uitați pe Hristos! Părinților și învățătorilor: Nu uitați pe Hristos.
Pe ușile larg deschise ale tuturor școlilor noastre, de la grădiniță până la Universitate - de la începutul cursurilor până la încheierea lor - chemați-L să intre mai întâi Marele Dascăl, Marele Profesor, Marele Educator: Isus Hristos!
Dacă va vorbi El de la catedră, vom auzi și din bancă, și de la plug și de la uzină, răspunsul Lui:
Pacea, Mulțumirea, Binecuvântarea...
Să luăm aminte despre ce ne avertizează Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu în timpurile de acum:
Cartea este necesară,
Pâinea este necesară,
Mașina este necesară,
dar
HRISTOS ESTE CEL MAI NECESAR!
Frământările lăuntrice însă continuau cu mare putere, provocând multe dureri, necazuri, jigniri și pierderi de timp.
Prigonirile din partea Bisericii, care ne dădea pe mâna autorităților spre a ne face rău, precum și acțiunea dinafară a unor membri ai diferitelor culte străine, îi clătinau pe mulți.
Ideile extremiste născute de situația asta, idei ale căror unelte erau cei câțiva din Sibiu cu influență între frați și cu legături în afară de Oaste, se întindeau și spre alte părți.
Nesfârșite „sfaturi frățești”, prin care unii căutau să se lămurească pe alții, - aveau loc pretutindeni, ori înainte, ori după fiecare adunare mai mare.
O mostră despre un astfel de sfat a fost cel puțin la Laz, după adunarea de la Săsciori din iulie 1947.
La acest sfat provocat de doctorul Banu și de către unii care îl sprijineau, a fost discutată problema Cinei Domnului, problemă ridicată de el și de acei care aveau ideile lui.
În toate aceste discuții extrema aceasta căuta să influențeze toată Lucrarea spre a o atrage spre varianta sectaristă.
Discuțiile au durat multe ceasuri și s-au sfârșit (adică mai bine zis nu s-au sfârșit) - fără nici un rezultat.
Toate încercările dr. Banu și ale soților săi în lupta lor de a abate Frățietatea Oastei spre drumul voit de ei - Dumnezeu le-a zădărnicit. Și atunci și după aceea.
În legătură cu aceste frământări vom mai avea încă multe de spus, fiindcă ele vor avea să ne chinuiască mulți ani. Iar în sufletele noastre - își vor descoperi gândurile lor ascunse, încă multe inimi de printre noi.
Mișcarea în rândurile tineretului, capătă o tot mai mare întindere și adâncime.
Parcă avusese loc o schimbare totală a înfățișării Oastei. O mare întinerire a adunărilor Oastei se vedea pretutindeni, iar prezența aceasta tânără avea nevoie de o îndrumare tot mai vie și mai puternică.
În preocupările noastre de a găsi mijloace noi și cu rezultate mai puternice spre înfrumusețarea sufletească a celor hotărâți pentru Domnul - și spre a-i ajuta în munca de atragere la Domnul a altor suflete - ne-am gândit la un fel de școală biblică pentru tineret și pentru începători.
Am folosit spre acest scop următoarele:
„Chemarea pe frontul din Nordul Ardealului
În ziua de 9 noiembrie a.c. va avea loc cu ajutorul Domnului, o adunare mare în com. Chiuiești, jud. Someș, gara Cășei, unde sunt invitați cu dragoste toți cei care pot lua parte. După adunare va urma în aceeași comună o săptămână de școală biblică pentru tineret și pentru frații vorbitori, unde se vor lămuri în lumina Evangheliei toate problemele în legătură cu Lucrarea Domnului. E de absolută trebuință această școală biblică mai ales pentru cei veniți de curând, pentru a se întemeia în credință și a rămâne statornici și hotărâți în mijlocul curentelor religioase de tot felul care bântuie azi în lume.
Pentru aceea rugăm în primul rând pe frații din Nordul Ardealului (Maramureș, Satu-Mare, Sălaj, Someș, Cluj) în special pe cei tineri, să dea tot concursul și să ia parte la această săptămână de școală biblică pentru folosul și creșterea lor duhovnicească și pentru înaintarea lucrării de vestire a Evangheliei în țară.
De asemenea rugăm pe frați, mai ales pe cei din apropiere, să contribuie și cu de ale „Martei”, pentru a nu fi îngreuiați peste măsură frații din Chiuiești. Va fi o săptămână de jertfă, de bucurie, de înălțare sufletească - și face să-ți pui toată inima și toată dragostea pentru aducerea la îndeplinire a acestui plan.
Dorim să avem în mijlocul nostru pe fr. Dorz, N. Marini, Niculiță Moldoveanu, Ioan Opriș, I. Șerdean, Costică Magdici, Moise Velescu, etc.
Domnul să binecuvânteze și să aducă la îndeplinire planul acesta, spre slava Lui. Amin!
Fr. Silviu Hărăguș”
După ce totul s-a încheiat, foaia a publicat următoarea dare de seamă pe scurt:
„Într-o dragoste fierbinte pentru Isus
În prima jumătate a lunii noiembrie au avut loc minunate adunări cu mari roade sufletești în toată țara. Dintre toate însă, cele petrecute la Chiuiești - Someș, cu prilejul școlii biblice pentru tineretul din Nordul Ardealului, a întrecut orice așteptare.
La adunarea de început, în 8-9 noiembrie, au luat parte frați și surori veniți din 8 județe și 42 de comune, în număr de aproape 1.000 de suflete.
Frumoasa biserică din Chiuiești a fost neîncăpătoare.
O mare parte din cei veniți au rămas la școala biblică urmărind până la sfârșit cu un deosebit interes cursurile ținute.
Nu ne ajunge locul pentru a arăta aici nici pe scurt, minunatele lucruri cu mare folos sufletesc, dezbătute la această școală binecuvântată. Pe scurt, programul împărțit pe o săptămână s-a compus din:
I. Temeiuri de credință: Despre Mântuire, Credință, Biserică, Botez, Sf. Împărtășanie, Venirea Domnului, etc., susținute de fr. Hărăguș, Dorz, etc.
II. Istoria Oastei Domnului, de fr. Traian Dorz, Opriș, N. Marini.
III. Tineretul. Fecioria, Căsătoria, Viața în Căsnicie, Ideal, Luptă, etc., de fr. Opriș, Magdici, Hărăguș, Dorz, etc.
IV. Biblia. Istoria ei, Începuturile, Autorul și scriitorii ei, Rolul și roadele ei în lume, Societate și individ, Oastea Domnului și Biblia, păr. Iosif Trifa și Biblia, etc., de fr. Dorz, Hărăguș, etc.
V. Rugăciunea. Puterea ei, Oameni ai rugăciunii, Însemnătatea ei, de fr. Magdici, Opriș, Velescu.
VI. Păcate mai răspândite. Beția, Jocurile, Desfrânarea, Lenea, etc., de fr. Opriș, Magdici, N. Marini, Hărăguș, Dorz, etc.
VII. Ore de evanghelizări pentru străini s-au ținut în Chiuiești și Măgoaja. Au vorbit frații: Baiaș, Topan, Boza, Sili Marcu, I. Șerdean, Șerba Gheorghe, Neagu I., G. Mureșan, Igna, Florian, Capră, Aleman, Velescu, Marini, Danciu, Sasu, Magdici, Hărăguș, Opriș, Dorz, etc.
Un număr de 64 de suflete s-au mai predat aici Domnului, până la încheierea școlii biblice.
Datorită marelui har revărsat cu putere peste această Lucrare, un mare avânt a umplut toate sufletele celor care au luat parte. O dragoste fierbinte a fost turnată cu prisosință în inimi și tot ce s-a făcut a fost însuflețit de ea.
Un mare ajutor am avut din partea scumpilor frați din Chiuiești și a ostenitoarelor noastre surori Magdalena, Suzana, sora Moașă, etc.
Multă înțelegere am găsit în păr. Lador și dl. șef al postului de Jandarmi, cu al căror prețios concurs marea adunare a reușit de minune.
După terminarea școlii biblice, frații misionari întăriți s-au împărțit în câteva echipe plecând cu o mare însuflețire la muncă în câmpul Evangheliei.
Dăm slavă veșnică Numelui Slăvit al Domnului nostru care a ajutat ca primul început de acest fel să iese atât de minunat. Cu ajutorul Domnului, altele vor urma, grupând pe regiuni îndeosebi tinerii noștri misionari, care vor fi pregătiți cât mai temeinic pentru slujba slăvită a Evangheliei spre binele Bisericii și poporului nostru.
Plecați în misiune:
Spre Satu Mare: N. Marini, Sili Marcu, etc.
Spre Someș: I. Șerdean, I. Aleman, etc.
Spre Teleorman: Costică Magdici, Moise Velescu, etc.
Spre Caraș: sora Viorica Faur, Magda, etc.
Spre Bucovina: N. Traistă, Asandei, etc.
Frații vor putea face la ei comenzi de cărți, achitări și înnoiri de abonamente, calendare, etc.”
Cu astfel de rezultate și cu astfel de inițiative se ducea lupta Oastei atât înăuntru cât și înafară, prin toate piedicile de orice fel atât dinăuntru - cât și dinafară.
La 25 de ani de la înființarea Oastei a căror împlinire se apropie cu Anul Nou 1948 - ne gândeam să facem un praznic deosebit.
Împrejurările însă continuau să ne fie mereu potrivnice, atât în ce privea desfășurarea unui program deosebit cu această ocazie la Sibiu - cât și greutățile materiale cu care luptam.
Am ținut însă cu ocazia aceasta să-i îndemnăm pe toți frații la împlinirea celor mai arzătoare dintre datoriile noastre creștinești de Sărbătorile Crăciunului și Anului Nou, mai ales în împrejurările de mari lipsuri care erau atunci în toată țara.
Astfel în numărul pentru 25 decembrie 1947 am dat la foaie următoarea înștiințare:
„O datorie creștinească
Frații au hotărât ca de Sărbătorile Nașterii Domnului să fie cercetați în chip deosebit toți cei care se găsesc în temnițe, în spitale, în aziluri, în orfelinate - și oriunde sunt semeni de ai noștri în suferință.
Este de datoria noastră a fiecăruia cercetarea celor bolnavi, neputincioși și închiși - de aceea credem că este bine și potrivit să dăm acest îndemn tuturor fraților și surorilor noastre.
Rugăm deci pe cât se va putea ca toți frații noștri din toată țara, în chip deosebit duminică, a patra zi de Crăciun, să o socotească ziua cercetării și ajutorării celor lipsiți.
Acolo unde sunt în apropiere: spitale, aziluri de bătrâni, orfelinate sau temnițe, frații se vor împărți pentru a-i cerceta ducându-le Cuvântul lui Dumnezeu în cărți și vorbiri - și pe cât se poate și cu hrană trupească rece și caldă, precum și îmbrăcăminte.
În acest scop se va lua din timp legătură cu conducerea acestor așezăminte, pentru ca totul să decurgă în ordine. Dacă este posibil, se va căuta ca înainte de împărțirea darurilor să se țină un program religios cu cei cercetați.
Acolo unde în apropiere nu sunt nici spitale, nici aziluri, nici închisori, frații vor cerceta pe cei bolnavi din apropierea lor mângâindu-i și ajutându-i.
Domnul să vă dea tuturor o iubire jertfitoare.”
Așa ne pregăteam noi pentru sărbătorirea a 25 de ani de la înființarea Oastei.
Slăvit să fie Domnul!
Meditații:
„Dragostea vine din bunăvoință,
iar bunăvoința vine din dragoste”.
Sf. Ioan Gură de Aur
+
„Oastea Domnului nu este altceva decât întoarcerea noastră la trăirea frumoasă a fraților și surorilor din epistolele sf. ap. Pavel.
Și cum aceia au dus în mijlocul neamurilor păgâne lumina învățăturii și vieții lui Hristos,
- tot așa trebuie să arătăm și noi în mijlocul stricăciunii și păgânismului de azi, frumusețea unei vieți cu adevărat după voia și porunca lui Hristos”.
Păr. Iosif Trifa