Cap. 23 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Dacă la un om cu vază stai la masă, ține minte
să iei totdeauna bine seama ce ți-a pus nainte.
2 - Pune-ți pază la dorințe cum cuțitu-n gât ți-ai pune
dacă nu poți cu-nfrânarea lăcomia a-ți supune.
3 - Nu-i pofti nici băutura nici aleasa lui mâncare
căci acestea-ți sunt o cursă, sunt o hrană-nșelătoare.
4 - Nu te chinui cu grija de-a te-mbogăți, nu-ți pune
tu priceperea-n acestea - toate sunt deșertăciune.
5 - Căci abia o vezi cu ochii, și averea nu mai este
bogăția zboară grabnic, ca un vultur peste creste.
6 - Nu mânca din pâinea celui care-n suflet pizmă are
nu dori să-i mergi în casă, nici pofti a lui mâncare.
7 - Căci el e ca unul care socoteli în suflet face
„Bea mănâncă”-ți zice - însă gând ascuns în suflet zace.
8 - Iar bucata ce-ai mâncat-o înapoi vei da-o iute
și cuvintele frumoase ce le-ai spus vor fi pierdute.
9 - Nu vorbi-n urechea celui ce-i nebun și-i fără minte
căci el îți nesocotește înțeleptele cuvinte.
10 - Nu muta nicicând hotarul văduvei de lângă tine
nici intra-n ogorul celor ce-s orfani - căci e-o rușine.
11 - Și Răzbunătorul lor e tare - El îți știe vina
și-mpotriva ta veni-va apărându-le pricina.
12 - Inima la-nvățătură ți-o deschide și-o primește
și urechile-ți deschide când priceperea-ți grăiește.
13 - Nu-ți cruța nicicând copilul de mustrarea înțeleaptă
de-l vei bate cu nuiaua n-o să moară, dar se-ndreaptă.
14 - Atingându-l cu nuiaua el primi-va cunoștință
și-i vei scoate al lui suflet din a morții locuință.
15-Fiul meu, dac-o să-ți fie inima-nțeleaptă bine
mă voi bucura de-aceasta din tot sufletul din mine.
16 - Și întreaga mea ființă o să mi se veselească
c-am să văd c-a tale buze știu ce-i bine să vorbească.
17 - Să nu pizmuiești în suflet pe cei păcătoși în viață
ci să ai întotdeauna frica Domnului în față.
18 - Pentru fiecare-n lume este-odată și răsplată
și nădejdea ta cea bună n-o să cadă niciodată.
19 - Fiul meu, ascultă-mi vorba, fii cu mintea înțeleaptă
și-ți îndrumă totdeauna inima pe calea dreaptă.
20 - Nu fi printre-aceia care beau la vin și ospătează
nici cu cei ce prin mâncare și prin cărnuri se-mbuibează.
21 - Căci beția și-mbuibarea sărăcesc când stai de ele
și-ațipirea lenevirii te îmbracă-n zdrențe rele.
22 - Tu ascultă pe-al tău tată care te-a născut pe lume
mamei tale-mbătrânite să-i cinstești duiosul nume.
23 - Cumpără de orișiunde adevărul - și nu-l vinde
cunoștința,-nțelepciunea și priceperea le prinde.
24 - Tatăl celui fără vină pururea se-nveselește
cine-un înțelept va naște bucurie dobândește.
25 - Să se bucure de tine tatăl tău care te-nvață
și să ți se veselească mama ce ți-a dat viață.
26 - Fiul meu iubit, ascultă: dă-mi tu inima ta mie
și-ai tăi ochi să-mi vadă calea cu plăcere pe vecie.
27 - Desfrânata-i groapă-adâncă și-i pierzarea cea deplină
o fântână rea și strâmtă e femeia cea străină.
28 - Ea pândește ca tâlharul, pe-orișicine mâna pune
și mulțește ceata celor care cad în stricăciune.
29 - Vaietele ale cui sunt, ale cui oftări mai grele,
ale cui îndurerate ne-nțelegerile rele.
Plângerile ale cui sunt? A cui rana-nveninată,
a cui ochii veșnic roșii? - boala nemaivindecată?
30 - Ale celor ce-ntârzie lângă vin, la băutură
ale cui golesc pahare cu vin roș’ și spumă-n gură.
31 - Nu privi la vin când curge roșu, cu mărgăritare,
la paharul cel ce lesne lunecă spre înșelare.
32 - Căci pe urmă ca un șarpe mușcă sufletul din tine
și înțeapă ca veninul viperei de-otravă pline...
33 - Ochii-aprinși de pofte rele spre păcate-o să-ți privească
și-a ta inimă cuvinte de prostie-o să grăiască.
34 - Vei fi ca un om ce doarme pe furtună-n larg de mare
ca un adormit pe vârful de catarg în clătinare.
35 - M-a lovit... dar nu mă doare, m-a bătut, dar nici nu-mi pasă
când mă voi trezi beau iarăși... - zic nebunii de sub masă...