Cap. 26 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Ca zăpada-n timpul verii și ca ploaia-n secerat
tot așa nu-i potrivită slava pentru-un om stricat.
2 - Cum e vrabia-n neastâmpăr, rândunica-n zborul ei
tot așa nu nimerește un blestem fără temei.
3 - Biciul pentru cal și frâul la asin își au un rost
iar nuiaua pentru pielea omului nebun și prost.
4 - Nu-i răspunde la nebunul după nebunia sa
ca să nu fi și tu-n urmă judecat asemenea.
5 - Dar odată și răspunde-i după nebunia lui
să n-ajungă să se creadă că-nțelept ca dânsul nu-i.
6 - Cel care trimite-o veste printr-un om nebun e-așa
cum și-ar bea el nedreptatea și piciorul și-ar tăia.
7 - Ca picioarele oloage fără de putere,-ți spun
că așa-i și-nțelepciunea într-o gură de nebun.
8 - Cum ai pune-o piatră mare într-o praștie, așa-i
când mărirea și puterea unui om nebun le dai.
9 - Ca un spin ajuns în mâna unui zăpăcit bețiv
așa-i vorba înțeleaptă la nebunul guraliv.
10 - Ca arcașul ce rănește pe toți oamenii-ngroziți
așa-i cel ce-și face lucrul cu nebuni și-ntâi veniți.
11 - Cum e câinele ce-ntoarce vărsătura lui să-și ia
așa-ntoarce și nebunul iar la nebunia sa.
12 - Când vezi omul ce se crede prea-nțelept și-n orice fel
poți s-ai mai multă nădejde de-un nebun decât de el.
13 - Leneșul mereu își zice: „iată-afară este-un leu
iată-n uliță e leul - vai și-amar de capul meu...”
14 - Cum se învârtește-o ușă pe țâțâna ei - vă spun
că așa se învârtește leneșul în patul lui.
15-Leneșul își bagă mâna în castronul lui murdar
și îi vine greu s-o ducă înapoi la gură iar.
16 - Leneșul mereu se crede mai presus și înțelept
decât șapte oameni care judecă răspunsul drept.
17 - Trecătorul ce se bagă într-o ceartă ne-ntrebat
e ca cel care apucă de urechi un lup turbat.
18 - Ca nebunul care-aruncă furios în toți, de zor
cu săgețile aprinse și cu foc ucigător.
19 - Tot așa-i și omul care pe vreun semen l-a-nșelat
și-apoi zice: „am vrut numai să glumesc”, - când este-aflat.
20 - Precum când nu mai sunt lemne repede se stinge-un foc
când lipsesc clevetitorii cearta a-ncetat pe loc.
21 - Precum lemnul face focul și cărbunii jaru-ncins
tot așa gâlcevitorul face-al certei foc aprins.
22 - Ca o prăjitură este vorba celui bârfitor
până-n măruntai pătrunde - și le place tuturor.
23 - Ca și zgura cea încinsă pusă într-un ciob să stea
așa-s buzele aprinse și așa-i inima rea.
24 - Cel ce are ură-n suflet este-n vorbe prefăcut
pregătește-nșelăciunea înăuntrul lui, tăcut.
25 - Să nu-l crezi când îți vorbește cu glas dulce, îngeresc
căci în inima-i stricată șapte demoni locuiesc.
26 - Dar chiar de-și ascunde ura în fățărnicia sa
totuși toți din adunare răutatea-i vor afla.
27 - Cade-acel ce sapă groapa altuia, în ea amar
tot pe cel ce-o prăvălește piatra se întoarce iar.
28 - Mincinosul are ură pe cei doborâți de el
cel lingușitor urzește nimicirea-n orice fel.