Cap. 26 - Proverbe
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Ca zăpada-n timpul verii şi ca ploaia-n secerat
tot aşa nu-i potrivită slava pentru-un om stricat.
2 - Cum e vrabia-n neastâmpăr, rândunica-n zborul ei
tot aşa nu nimereşte un blestem fără temei.
3 - Biciul pentru cal şi frâul la asin îşi au un rost
iar nuiaua pentru pielea omului nebun şi prost.
4 - Nu-i răspunde la nebunul după nebunia sa
ca să nu fi şi tu-n urmă judecat asemenea.
5 - Dar odată şi răspunde-i după nebunia lui
să n-ajungă să se creadă că-nţelept ca dânsul nu-i.
6 - Cel care trimite-o veste printr-un om nebun e-aşa
cum şi-ar bea el nedreptatea şi piciorul şi-ar tăia.
7 - Ca picioarele oloage fără de putere,-ţi spun
că aşa-i şi-nţelepciunea într-o gură de nebun.
8 - Cum ai pune-o piatră mare într-o praştie, aşa-i
când mărirea şi puterea unui om nebun le dai.
9 - Ca un spin ajuns în mâna unui zăpăcit beţiv
aşa-i vorba înţeleaptă la nebunul guraliv.
10 - Ca arcaşul ce răneşte pe toţi oamenii-ngroziţi
aşa-i cel ce-şi face lucrul cu nebuni şi-ntâi veniţi.
11 - Cum e câinele ce-ntoarce vărsătura lui să-şi ia
aşa-ntoarce şi nebunul iar la nebunia sa.
12 - Când vezi omul ce se crede prea-nţelept şi-n orice fel
poţi s-ai mai multă nădejde de-un nebun decât de el.
13 - Leneşul mereu îşi zice: „iată-afară este-un leu
iată-n uliţă e leul - vai şi-amar de capul meu...”
14 - Cum se învârteşte-o uşă pe ţâţâna ei - vă spun
că aşa se învârteşte leneşul în patul lui.
15-Leneşul îşi bagă mâna în castronul lui murdar
şi îi vine greu s-o ducă înapoi la gură iar.
16 - Leneşul mereu se crede mai presus şi înţelept
decât şapte oameni care judecă răspunsul drept.
17 - Trecătorul ce se bagă într-o ceartă ne-ntrebat
e ca cel care apucă de urechi un lup turbat.
18 - Ca nebunul care-aruncă furios în toţi, de zor
cu săgeţile aprinse şi cu foc ucigător.
19 - Tot aşa-i şi omul care pe vreun semen l-a-nşelat
şi-apoi zice: „am vrut numai să glumesc”, - când este-aflat.
20 - Precum când nu mai sunt lemne repede se stinge-un foc
când lipsesc clevetitorii cearta a-ncetat pe loc.
21 - Precum lemnul face focul şi cărbunii jaru-ncins
tot aşa gâlcevitorul face-al certei foc aprins.
22 - Ca o prăjitură este vorba celui bârfitor
până-n măruntai pătrunde - şi le place tuturor.
23 - Ca şi zgura cea încinsă pusă într-un ciob să stea
aşa-s buzele aprinse şi aşa-i inima rea.
24 - Cel ce are ură-n suflet este-n vorbe prefăcut
pregăteşte-nşelăciunea înăuntrul lui, tăcut.
25 - Să nu-l crezi când îţi vorbeşte cu glas dulce, îngeresc
căci în inima-i stricată şapte demoni locuiesc.
26 - Dar chiar de-şi ascunde ura în făţărnicia sa
totuşi toţi din adunare răutatea-i vor afla.
27 - Cade-acel ce sapă groapa altuia, în ea amar
tot pe cel ce-o prăvăleşte piatra se întoarce iar.
28 - Mincinosul are ură pe cei doborâţi de el
cel linguşitor urzeşte nimicirea-n orice fel.