Cârciuma - măcelăria diavolului

Vitele se feresc de măcelăria măcelarului, dar oamenii dau năvală la măcelăria diavolului

Mergeți la o măcelărie de vite. Și veți vedea un lucru duios și mișcător. Vita nu merge de bunăvoie la tăiere, ci e târâtă. Simte ce o așteaptă și nu vrea să intre la belitoare. Simte că intră pe poarta morții. Simte cuțitul și sfârșitul ce o așteaptă. Vita e un dobitoc fără de minte și totuși simte prăpădul și umblă să scape de el.

Mergeți apoi la cârciumă și veți vedea tocmai contrariul. Și cârciuma este un fel de belitoare. E belitoarea diavolului. E măcelăria diavolului, unde diavolul omoară și trupul, și sufletul omului (Mt 10, 12).

Însă la belitoarea aceasta, celelalte „vite” (adică oamenii) nu mai sunt târâte, ci merg de bunăvoie. Merg cântând și jucând. Intră cântând și jucând pe poarta morții. Asta fiindcă vita e un dobitoc ce n-are minte; dar omul e făptura lui Dumnezeu și are „minte”.

Vai ce de suflete junghie diavolul la măcelăria cârciumii și, vai, cum intră lumea potop pe poarta acestei morți! Doar nicăieri nu se vede atât de bine ca la cârciumă, „poarta cea largă” despre care zice Mântuitorul că „mulți vor intra pe dânsa” la pieire (Mt 7, 13).

Cine îl duce pe om la cârciumă?

În chipul de mai jos se vede Aghiuță, argatul lui Scaraoschi, cum îl duce la cârciumă pe cel bețiv. Aleargă cu el în galop la cârciumă și pe urmă râde voios de secerișul bogat ce-l are iadul.

Așa pățesc toți bețivii și toți cei ce iubesc băuturile alcoolice. Ei ajung robii diavolului. Cu ajutorul alcoolului, diavolul pune stăpânire pe voința lor și îi face robii lui. Toți bețivii și toți cei ce iubesc alcoolul ascultă admirabil de diavol. E destul ca Aghiuță să le șoptească: „Hai la cârciumă... hai la un pahar de băutură”, ca să plece îndată după el în galop. Bețivul - și toți cei ce iubesc alcoolul - este un rob al diavolului. Și-a pierdut puterea trupească și sufletească. Și-a pierdut voința; nu mai e stăpân pe sine. Ah, ce vesel este diavolul când a pus stăpânire pe om cu ajutorul alcoolului! Face cu el ce vrea și îl batjocorește cum vrea, cum se vede și în chipul de mai jos. L-a dus la cârciumă și acum râde de isprăvile lui.

Ah, ce putere mare este alcoolul pentru Satan și pentru biruința iadului! Alcoolul și cârciuma. La cârciumă umblă neîncetat Aghiuță să-l atragă pe om, pentru că acolo e secerișul cel mare al diavolului și al iadului. Acolo se fac bătăile, certurile, sudălmile, aprinderea poftelor, desfrânările și celelalte nesfârșite răutăți.

Oameni buni! Feriți-vă de alcool... Feriți-vă de cârciumă.