Cu cârciuma şi alcoolul dă Satan un război înfricoşat şi „bombardează” satele şi oraşele

Războaiele ce se fac între ţări şi popoare sunt grozave. Ele fac un prăpăd grozav. Dar totuşi, prăpădul acestor războaie este o nimica toată faţă de războiul şi prăpădul cel înfricoşat ce-l face diavolul şi moartea cu ajutorul alcoolului şi cârciumilor.

Acest război înfricoşat se vede în chipul de mai jos.

În fruntea acestui război se văd cei doi comandanţi: diavolul şi moartea. Le râde barba de bucurie văzând că au „muniţie” destulă şi ostaşi destui (cârciumarii), care bagă mereu gloanţe în „tun”. Cu acest război aprinde diavolul satele şi oraşele şi face cumplite pustiiri, cum se vede în chip. Pe urma acestui război rămâne prăpăd trupesc şi sufletesc: sărăcie, boală, bătăi, omoruri, desfrânări, sudălmi, hoţii etc., etc. Pe urma acestui război, rămân „morţi” şi „răniţi”. Rămân satele şi oraşele pline de „morţi” şi „răniţi”.

S-a făcut socoata că băutura omoară într-un singur an atâţia oameni cât a omorât războiul cel mare în 4 ani. Iar sufletele omorâte, acelea încă pe deasupra, sunt nenumărate. Şi „invalizii”, aşijderea. Chipul de alături nu e glumă de râs. El se întâmplă aievea. Iată mai jos o pildă din cele multe, multe. Foaia «Libertatea», din Orăştie, scria că într-o comună fruntaşă de lângă Orăştie s-au băut în anul 1925 băuturi în preţ de 2 milioane şi jumătate de lei. Atâta prăpăd de băutură a lăsat urme grozave. „Azi în acest sat sunt nu mai puţin de 24 de muţi şi surzi şi 74 de hăbăuci (tâmpiţi) şi sănătatea oamenilor scade văzând cu ochii”.

Oare nu sunt şi aceştia nişte invalizi din războiul cel groaznic pe care îl dă diavolul şi moartea cu ajutorul băuturilor? Sunt pline satele şi oraşele cu astfel de invalizi.

Şi apoi, oare câţi rămân morţi cu sufletul pe urma acestui groaznic război? Şi câţi rămân răniţi şi invalizi - muţi, surzi, şi ologi cu sufletul - pe urma acestui groaznic război? În ţara noastră, acest „război” Satan îl poartă cu 500 de mii de cârciumi şi 240 de fabrici de alcool. Contra acestui atac ne-am sculat la luptă, în numele Domnului, noi ostaşii Domnului.

Ţara cârciumilor

500 de mii de cârciumi avem în ţară, faţă de 18 mii de biserici şi 32 de mii de şcoli

Statistica ţării arată un lucru înspăimântător. În ţara noastră sunt cu totul 500 de mii de cârciumi, socotite la un loc toate locurile în care se vând băuturi alcoolice. În aceste localuri se vând anual băuturi în preţ de 16 miliarde de lei.

Auziţi! 16 miliarde, 16 mii de milioane se cheltuiesc în fiecare an pe alcool. Pe fiecare cap de român se vând anual 40 de litri de băutură, în preţ de 5320 lei. Vai de capul nostru!

Împărţite cârciumile după numărul locuitorilor ţării, tot la 155 de suflete (cam la 40 de case) se vine o cârciumă. Doar nici o altă ţară din lume nu stă atât de bine de... cârciumi ca noi. Cu adevărat, azi-mâine ni se va zice ţara cârciumilor.

Urmează apoi, la rând, celălalt lucru al diavolului: fumatul. Pe fiecare an, se fumează tutun în preţ de 14 miliarde de lei. Adică 14 miliarde de lei se prefac în scrum şi fum.

Iar faţă de aceste lucruri ale diavolului, uitaţi-vă cât de mici şi pitulate stau lucrurile Domnului. Faţă în faţă cu cele 500 de mii de cârciumi, avem în ţară 32 mii de biserici şi 19 mii de şcoli. Ceea ce se cheltuieşte pentru biserici şi şcoli este o mică fărâmă faţă de miliardele ce le înghite alcoolul şi tutunul. De cărţi şi gazete pentru popor, nici să nu mai vorbim. Ele abia se văd, faţă de cei doi balauri ai diavolului. Pentru o Biblie, pentru o foaie bună, omul n-are bani, dar pentru lucrul diavolului, punga îndată se deschide. Ce să mai zicem de cumplitele stricăciuni ce le fac atâta amar de cârciumi şi băuturi în sănătatea sufletească a poporului? Tot ce clădeşte Biserica şi şcoala dărâmă cârciuma. Contra acestor înfricoşaţi balauri - alcoolul şi tutunul - am pornit la luptă şi noi cu Oastea Domnului. Şi, slăvit să fie Numele Lui, peste o sută de mii de suflete au scăpat prin această sfântă mişcare de patima drăcească a băuturilor şi a fumatului.