Cât holdele-s plecate
Traian Dorz - Cununile Slăvite
Cât holdele-s plecate şi spicele-s albite
cât dimineaţa-i bună şi soarele-i curat
- ieşiţi semănătorii Cuvintelor sfinţite
ieşiţi secerătorii de ultim secerat!
- O, dă-le spor Stăpâne al Holdelor Divine,
şi şterge-le sudoarea, cu sfintele-adieri,
şi dulce fă-le hrana amiezilor senine
- să secere întruna cu proaspete puteri!
Ascute-le cu râvnă uneltele iubirii
şi-apleacă-le genunchii ce spicele-mblătesc,
să-Ţi umple-ntreg Hambarul din snopii mântuirii
cu grâul greu şi galben ca aurul ceresc!
Fiţi binecuvântate voi mâini care frământă,
şi ochi ce-aduceţi stropii de rouă şi de mir,
şi buze ce se roagă şi-ndeamnă şi cuvântă,
- s-aduceţi Sfânta Pâine spre Vinul din Potir.
Veniţi luaţi sămânţa aleasă şi cernută
şi-o semănaţi odată cu lacrimi şi cu dor,
nu treizeci să rodească,
nu şaizeci,
- ci o sută,
să umple tot Pământul şi Cerul Viitor!