Bucurie şi întristare
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Cele ce bucură pe diavolul sunt nespus de multe şi de mari,
pe când cele ce Îl bucură pe Domnul sunt aşa de puţine şi de slabe.
Prea mult umblă cei mulţi să-l bucure pe cel rău şi prea puţin umblă cei puţini să-L bucure pe Cel Bun!
2 - Din tot ce bucură pe Satana, omul şi omenirea are numai blestem şi nenorocire.
Numai silnicie, sânge, lacrimi şi iad.
Căci diavolul se bucură de ură, de cruzime, de dezbinări, de răzbunare, de tiranie, de desfrânare,
şi toate acestea vor aduce întristare veşnică, celor ce le fac.
3 - Dar din tot ce bucură pe Dumnezeu, viaţa trupească şi sufletească a omului are numai binecuvântare şi câştig.
Căci Dumnezeu Se bucură de pace, de buna înţelegere, de dragoste şi de adevăr.
4 - Toată istoria vieţii, adică a realizărilor şi jertfelor creştine în slujba vestirii lui Hristos,
este dovada curatei ascultări pe care Trupul lui Hristos a dorit s-o arate Capului Său.
Adică Biserica cea vie, Mirelui ei Ceresc.
5 - De la Înălţarea Domnului şi până la Venirea Lui din nou, Biserica cea vie a lui Hristos a făcut şi va face mereu această Dumnezeiască slujbă de vestire a Numelui Său Sfânt.
Împlinind astfel cu preţul oricăror jertfe această arzătoare poruncă a Domnului,
în măsură tot mai mare,
şi în cercuri tot mai largi
şi cu toate mijloacele sale vechi şi noi.
6 - De nimic nu are o mai mare nevoie omenirea astăzi, decât de Hristos şi de vestirea Lui.
Iar Hristos nu are o altă mai mare nevoie astăzi pentru omenire decât de vestitori ai Săi, adevăraţi, smeriţi, curaţi şi sinceri.
7 - Domnul Isus are nevoie de vestitori care mergând printre neamuri să nu ducă numai în mână Biblia şi în gură predica,
ci să ducă chiar, mai presus de acestea,
chiar mai puternic şi mai frumos decât acestea
- şi chiar pentru acestea!
- să ducă trăirea lor strălucită, fierbinte şi sfântă,
- viaţa lor din Hristos
şi ca a lui Hristos.
8 - Sufletele tuturor oamenilor din toate neamurile, au nevoie numai de Hristos.
Duceţi-vă la toate popoarele şi vestiţi-L pe El.
Toate popoarele au cea mai mare nevoie de Hristos, dar vestirea Lui se face mai întâi cu viaţa, cu lacrimile, cu înfrânarea, cu jertfa - apoi cu cuvântul.
9 - Desigur Cartea le este necesară, celor analfabeţi,
pâinea le este necesară, celor înfometaţi,
independenţa şi pacea, le sunt necesare celor robiţi
şi progresul şi cultura,
le sunt necesare tuturor acestora,
- dar Hristos le este Cel mai necesar!
Ducându-le pe toate celelalte, nu lipsiţi pe nici un popor şi pe nici un suflet, de Bunul cel mai mare şi mai necesar ca toate: Hristos!
10 - Niciodată pe pământul acesta în nici o vreme şi în nici un loc,
poporul lui Dumnezeu n-a fost o gloată foarte mare, ci adesea un număr mic.
Mulţimea vine uneori numai să audă ceva mai deosebit, să vadă ceva mai neobişnuit
şi să se mire de ceva nemaivăzut,
numai cei puţini - merg până dincolo de acestea - la Hristos!
11 - Când este vorba de naşterea din nou,
de luarea crucii
şi de urmarea lui Hristos cu fapta, cu jertfa, cu răbdarea şi cu toată trăirea zilnică,
- atunci acei care se aleg şi se hotărăsc să meargă după Hristos, rămân mereu foarte puţini...
Aceşti foarte puţini care aleg să-L asculte şi să-L urmeze pe Domnul,
din clipa ruperii din mulţime, ei înşişi
- devin celorlalţi nişte străini.
Cum le este şi Hristos.
12 - Credinţa mulţimii este un fel de vis, care rămâne în afara vieţii zilnice
şi care n-are nimic a face cu ea.
13 - Pentru mulţime Dumnezeu este ceva închis cu totul într-o casă şi într-o carte.
Într-o casă, în biserică aşa ca un prizonier, la care te duci din când în când,
ca să mai auzi de la El câte ceva,
sau să mai vezi la El câte ceva
şi să mai faci cu El câte ceva, căci aşa este obiceiul...
Şi într-o Carte, - în Sfânta Evanghelie,
- pe care însă nu trebuie s-o deschizi niciodată, fiindcă în ea nu-i voie să citească oricine...
Şi astfel Dumnezeu rămâne în realitate un străin pentru ei - iar ei nişte străini pentru El.
Şi aşa trec în veşnicie.
14 - Totuşi, în această sărmană cunoaştere despre Dumnezeu, mulţimea are uneori izbucniri de râvnă
şi momente de înflăcărare.
Atunci, deşi nu are despre Hristos o adevărată şi temeinică înţelegere, mulţimea aceasta,
înflăcărată de o neobişnuită şi întâmplătoare râvnă, este gata să înfrunte primejdii şi să meargă până la jertfe.
Fiindcă deşi în trăirea lor oamenii nu-L urmează pe Dumnezeu decât puţini, - în conştiinţa lor totuşi unii nu renunţă la El.
15 - De râvna şi de hărnicia,
de curăţia şi de lupta fermenţilor din aluat,
depinde dospirea grabnică şi sănătoasă a frământăturii în care au fost puşi aceşti fermenţi.
De felul cum aceşti foarte puţini fermenţi îşi împlinesc datoria lor, depinde dospirea şi coacerea frumoasă, gustul şi creşterea întregii pâini.
O, iată marele vostru rost, în mijlocul societăţii, fraţi credincioşi.
16 - Oricât este de străin un aluat într-o frământătură,
dacă fermenţii lui sunt foarte uniţi şi foarte harnici,
- ei izbutesc să schimbe în curând în jurul lor, totul.
Prin astfel de luptători, a biruit Hristos marea frământătură a lumii păgâne
şi tot prin ei va putea cuceri lumea de azi pentru mântuirea Sa.
17 - Numai prin puterea lui Hristos au supravieţuit şi au răbdat fraţii noştri din primele veacuri creştine,
ei au nădăjduit şi au luptat, numai prin ajutorul Lui,
şi au îndrăznit, au crezut şi au murit biruitori, numai prin puterea minunată a lui Hristos.
18 - Având o singură armă: dragostea lui Hristos,
o singură Ţintă: mântuirea şi Împărăţia Lui,
un singur steag: Crucea şi Jertfa Sa.
Creştinii dintâi, ei, cei foarte puţini şi străini,
dar călăuziţi de porunca şi puterea lui Hristos,
- au îndrăznit să meargă să cucerească lumea pentru Dumnezeu:
- şi au cucerit-o!
19 - Puterea lui Dumnezeu care i-a sprijinit neîncetat pe cei puţini care au luptat după Cuvântul Lui, şi pentru Triumful Său,
va sprijini şi mai departe această luptă a lor, până la desăvârşita biruinţă.
Puterea lui Dumnezeu va ridica mărturisitori şi păstori adevăraţi, în toate generaţiile.
Pentru că toate neamurile sunt ale Lui - şi toate trebuie să-L laude pe El.
20 - Puterea lui Hristos va înfrânge pe toţi vrăjmaşii Săi,
va nimici toate dezbinările dintre ai Lui,
va împrăştia tot întunericul păgânismului şi păcatului
şi va supune toate conştiinţele oamenilor,
înălţându-Şi Numele Său mai presus de orice nume
şi va face ca să se întindă peste tot pământul strălucirea Împărăţiei Lui.
Atât de adevărat este acest Viitor pe cât de adevărat este acest Trecut.
Slavă veşnică Ţie Marele nostru Împărat şi Dumnezeu, Isus Hristos.
Amin.